13,725 matches
-
optic ce pornesc de la nas se intersectează, pentru a merge în emisfera opusă. Funcția acestei anatomii complexe a fost mult timp un mister și corespunde, în realitate, unei finalități simple. Într-adevăr, imaginați-vă că priviți înainte și că o lampă este așezată în dreapta. Imaginea acestei lămpi se va proiecta pe partea temporală a ochiului stâng, deci fibrele optice vor transporta această informație în emisfera stângă. Dar pentru ochiul drept este mai complicat, căci razele luminoase merg în linie dreaptă; imaginea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
intersectează, pentru a merge în emisfera opusă. Funcția acestei anatomii complexe a fost mult timp un mister și corespunde, în realitate, unei finalități simple. Într-adevăr, imaginați-vă că priviți înainte și că o lampă este așezată în dreapta. Imaginea acestei lămpi se va proiecta pe partea temporală a ochiului stâng, deci fibrele optice vor transporta această informație în emisfera stângă. Dar pentru ochiul drept este mai complicat, căci razele luminoase merg în linie dreaptă; imaginea lămpii se va proiecta pe partea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
este așezată în dreapta. Imaginea acestei lămpi se va proiecta pe partea temporală a ochiului stâng, deci fibrele optice vor transporta această informație în emisfera stângă. Dar pentru ochiul drept este mai complicat, căci razele luminoase merg în linie dreaptă; imaginea lămpii se va proiecta pe partea nazală a ochiului drept, și nu pe partea temporală. Însă natura creează bine lucrurile, iar intersectarea celor doi nervi optici face ca informațiile din câmpul vizual drept (lampa) să se proiecteze în emisfera stângă, indiferent
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
razele luminoase merg în linie dreaptă; imaginea lămpii se va proiecta pe partea nazală a ochiului drept, și nu pe partea temporală. Însă natura creează bine lucrurile, iar intersectarea celor doi nervi optici face ca informațiile din câmpul vizual drept (lampa) să se proiecteze în emisfera stângă, indiferent de ochi. Așadar, atunci când privim un obiect, cei doi ochi trimit în aceeași emisferă două imagini ale aceluiași obiect. Dar acestea se suprapun parțial în funcție de distanță (disparitatea binoculară). Pentru a vă convinge, priviți
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în emisfera stângă, indiferent de ochi. Așadar, atunci când privim un obiect, cei doi ochi trimit în aceeași emisferă două imagini ale aceluiași obiect. Dar acestea se suprapun parțial în funcție de distanță (disparitatea binoculară). Pentru a vă convinge, priviți din nou această lampă, dar acoperind pe rând fiecare ochi. Veți observa că ochiul drept vede mai mult în dreapta, iar ochiul stâng mai mult la stânga. Așadar, vedem „dublu” în permanență, dar fără să ne dăm seama de acest lucru, deoarece creierul integrează și corectează
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine În țară asprul ger!... Așa-n singurătate, pe cînd afară ninge, GÎndirea mea se primblă pe mîndri curcubei, PÎn’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei.” Reproduc, Înainte de a comenta versurile de mai sus, și Începutul altui pastel, La gura sobei, imagine tradițională a meditației și a lecturii. La Alecsandri, ea sugerează locul privilegiat al scrisului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-apropie de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să fie agreabilă, retragerea să fie productivă. „Tovarăș mîngîios”, vesel, focul intră În categoria obiectivelor securizante. Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
înăuntru se aprinseră lumini pâlpâitoare, ca de torțe. Apărură chiar și câțiva vizitatori, care trecură pe lângă statuie, fără a se opri, ca și când n-ar fi fost, și zăboviră prin încăperi. Când totul se liniști, luminile se stinseră moale ca niște lămpi acoperite cu mâna și ușile se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sclipea în lumina felinarelor, îl ștergea cu mâneca și, dacă rezista acestei cercetări, îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în când în sertar... Asta e puterea mea asupra destinului, spuse Pantelimon, băgând, într-adevăr, moneda în buzunar, doar pentru a lua o țigară în vârful buzelor. Uitându-se la bolnav, se răzgândi și n-o mai aprinse : E ca lampa lui Aladin, adăugă. Frec moneda între degete și destinul vine. Eu gândesc ce vreau să-l întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iscusită. Privi chipurile de pe foaie în treacăt, căci se întuneca și trebuia să-și vadă de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea pe care jucau flăcările curbate de sticla lămpii. Iar această surpriză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea pe care jucau flăcările curbate de sticla lămpii. Iar această surpriză, amestecată cu spaimă, nu era din pricina faptului că își pierduse puterea de a anticipa vârstele morții, ci dimpotrivă. I se întâmpla pentru întâia oară așa ceva, tot încerca să descopere un amănunt care să-l ajute să creadă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârstele morții, ci dimpotrivă. I se întâmpla pentru întâia oară așa ceva, tot încerca să descopere un amănunt care să-l ajute să creadă că se înșelase. Mai ceru un lichior pe care îl dădu pe gât și mai adăugă o lampă, crezând că lumina e de vină. Dar nu-l ajutară nici privirile, care i se împăienjeniră, și nici lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că îți rămâne tot mai puțin loc să te joci... Și când nu-ți mai rămâne loc înseamnă că e timpul să mori. — Viața nu e o joacă, după cum vezi... — Dar noi așa credeam ! Întinse gâtul, deasupra ușii se aprinsese lampa : Uite, iese gagica. — Parcă e alta, constată Tili. — Așa zici ? N-am observat... Parcă da... Cum o cheamă ? — N-are nume... Dacă e mereu alta... Maca îi găsi în tăcerea celei de-a doua țigări. Se așeză și își adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
schimbare străină<footnote Idem, Imnele iubirii dumnezeiești, imnul 55, la Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Studii de Teologie dogmatică ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 688. footnote>. Bunul creștin practică toate lucrările ascetice ca să poată participa la lumina divină, ca o lampă, pentru a putea aduce sufletul lui ca o singură lumânare luminii inaccesibile<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 238. footnote>. Lumina cea dumnezeiască se poate sălășlui în cei drepți. Aceștia simt și văd lumina Lui. Ea este un dar al lui
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. VI, Edit Humanitas, București, 1997, p. 129. footnote>. Va fi o lumină care va copleși toate luminile fizice. Ei nu vor avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, că Domnul Dumnezeu îi luminează pe ei. Și noapte nu va mai fi acolo (Apoc., 22, 5). Cei ce vor fi în fața lui luminoasă a lui Hristos, vor străluci și ei mai vârtos decât razele soarelui
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
întrebă pe doctor ce este acel lucru de la sobă. Hergot, docil, îi răsuci instrumentul pe amândouă fețele, apoi, cu arcușul, făcu o probă. Fetița îl invită foarte simplu: "Cîntă!" Hergot se așeză pe unul din cele două scaune, sub globurile lămpii de gaz aerian, și făcu o gamă. Dar fetița, vrăjită, deveni exigentă și-i pretinse să cânte "de-adevărat". Hergot, copilăros el însuși din fire, nu rezistă unei asemenea invitații și, cerând concursul Erminiei, trecu în odaia de-alături, unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe la șapte, opt, cel mai târziu, fiind atacat pe locul unde fusese găsit. Cum se face că nimeni nu-l observase, nici chiar Gulimănescu, care trecuse pe la nouă pe acolo? Explicația stătea în faptul că Bogdan căzuse între stâlpii cu lămpi electrice, așezați la distanțe destul de mari, și aproape de unul al cărui bec avea filamentul ars. În acea porțiune, întunericul era complet. Afară de asta, probabil nimeni nu trecuse pe stradă, sau dacă totuși pășise, din cauza frigului brusc lăsat pe seară și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator, grăbit întotdeauna în aceste locuri, n-ar fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir fără complicitatea unor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veselă, farfurii cu peisaje etc., Sultana găsi un sistem. Comandă câteva bufete pentru veselă expusă și etajere, după modele franțuzești, și le umplu de farfurii și căni, vînzîndu-le cu totul. Vasele mai mult sau mai puțin chinezești le prefăcu în lămpi electrice cu abajur și le G. Călinescu expuse pe toate, aprinzîndu-le seara în magazin. Succesul fu fulgerător. Aceste ocupații avură înrîurire asupra fizicului. Sultana începu să se îngrașe, din cauză că nu mai avea timp să se supravegheze corporal. Sedentaritatea, ca și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copiii mici, dormind ușor, abia respirând. Când o trezeai, avea o tresărire de spaimă, i se tot părea că s-a întîmplat ceva. M-a rugat s-o las să doarmă cu lumina aprinsă. Și atunci i-am pus o lampă mică electrică pe noptieră. Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și public indiferent. Pe cei dintâi îi visa îmbrăcați în togă cu hermină, diferențiată însă după grade. N-ar fi admis ca un agregat să se confunde cu un profesor plin. Imagina biblioteci bine ținute la zi, încălzite iarna, cu lămpi electrice pe fiecare masă și cu pupitre rezervate pentru profesori. Și-ar fi înfipt cartea de vizită cu titlul complet: "Gonzalv Ionescu, profesor titular la Facultatea de științe București". Catedra, "în interesul învățămîntului", și-o închipuia dotată cu numeroase conferințe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să te sinucizi, alege alte căi, mai decente. . - Ai început să admiți sinuciderea? Întrebă Pomponescusurîzînd. . - Ba deloc, dragul meu, zic așa pentru cei care au aceastănefericită pornire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care descria că în vreme ce Pericle era prins de treburi, Anaxagoras zăcea uitat de lume și îndura cu tărie răul deși era în vărstă. După stăruințele lui Pericle de a se îngriji, răspunsul lui Anaxagoras “Cei care au nevoie de lumina lămpii mai toarnă ulei” face referire la binele întărziat și la sensul ideii de prietenie discutată și în Cartea a VIII-a a eticii, unde Aristotel spune că prietenia adevărată este cea dintre oamenii virtuoși. Raportăndu-ne la fericire, care pentru Stagirit
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]