5,217 matches
-
organisme guvernamentale." O altă definiție voit generală, și poate chiar prea generică, dar foarte utilă, este cea dată de Meny și Thoenig [1991, 105] în opinia cărora "o politică publică este rezultatul activității unei autorități înzestrate cu putere publică și legitimitate instituțională". Evident, nu toate activitățile "autorităților înzestrate cu putere publică și legitimitate instituțională" pot fi numite politici publice. Este suficient să ne gîndim la nenumăratele activități prin care autoritățile urmăresc menținerea și creșterea puterii lor personale, a prestigiului, afirmării și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dar foarte utilă, este cea dată de Meny și Thoenig [1991, 105] în opinia cărora "o politică publică este rezultatul activității unei autorități înzestrate cu putere publică și legitimitate instituțională". Evident, nu toate activitățile "autorităților înzestrate cu putere publică și legitimitate instituțională" pot fi numite politici publice. Este suficient să ne gîndim la nenumăratele activități prin care autoritățile urmăresc menținerea și creșterea puterii lor personale, a prestigiului, afirmării și a suportului lor electoral. Aceste obiective sînt, uneori, mai ușor de realizat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care se definitivează răspunsul ce poate fi numit politică publică. Pe scurt, cînd se impune necesitatea unei politici publice? Este adevărat întotdeauna că o politică publică este răspunsul la o cerere socială dat de autoritățile care dețin puterea publică și legitimitatea instituțională? În mod intuitiv, s-ar putea susține că guvernele și guvernanții răspund cererilor alegătorilor (dacă sînt formulate în așa fel încît să le amenințe puterea și prestigiul) pentru că își cunosc interesul, avînd în perspectivă realegerea; și că, în condițiile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Această capacitate este numită eficacitate, în timp ce eficiența constă în urmărirea acelor obiective cu un cost cît mai mic posibil. Odată încheiată era pozițiilor ideologice contrare, este posibil ca eficacitatea să fie calitatea care să contribuie în mod substanțial la conferirea legitimității guvernului. La rîndul său, eficiența este calitatea care legitimează existența, prerogativele și privilegiile unei birocrații. În general, este relativ improbabil ca elemente precum calculul timpilor, al raportului costuri beneficii, al îndeplinirii obiectivelor să nu suscite controverse. Este și mai improbabil
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
monumente ale dificultății de a inova, și care nu reușesc să curețe piața de acele politici publice care au fost evaluate negativ. 6. SCHEME DECIZIONALE Orice politică publică, se știe, își are originea în activitatea unei autorități politice care are legitimitatea și puterea de a alege și de a decide. În legătură cu aceasta, cercetătorii și-au pus întrebări despre modalitățile prin care autoritățile ajung la alegeri și la decizii. Se pot distinge trei mari modele sau scheme decizionale: a) raționalitatea (sinoptică sau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să ducă la construcția regimurilor autoritare în jurul organizațiilor militare, de exemplu; sau în jurul organizațiilor religioase integriste nu numai că actualele regimuri autoritare au o viață dificilă și precară, dar par a fi lipsite și de motivații temeinice și de o legitimitate puternică. Nimic nu garantează că democrația se va instaura, dar regimurile autoritare nu vor mai reuși să capete legitimitate și să se consolideze. Capitolul 10. REGIMURILE DEMOCRATICE 1. DEMOCRAȚIILE REALE Democrația este un fenomen cu adevărat complex, a cărui analiză
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
actualele regimuri autoritare au o viață dificilă și precară, dar par a fi lipsite și de motivații temeinice și de o legitimitate puternică. Nimic nu garantează că democrația se va instaura, dar regimurile autoritare nu vor mai reuși să capete legitimitate și să se consolideze. Capitolul 10. REGIMURILE DEMOCRATICE 1. DEMOCRAȚIILE REALE Democrația este un fenomen cu adevărat complex, a cărui analiză a provocat de-a lungul timpului mai mulți filosofi, care propun chiar modele ideale de democrație, istorici, care îi
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
nu numai de a recunoaște în egală măsură propriile diferențe, ci și de a crea structuri și proceduri care să protejeze aceste diferențe, să le pună în valoare și să le orienteze în direcția competiției democratice prin acceptarea existenței și legitimității opoziției. Bineînțeles că acest compromis democratic nu pune deloc capăt conflictului politic. Aceleași proceduri decizionale vor constitui, în anumite limite, obiectul conflictului politic și după intrarea în faza pe care Rustow o numește habituation sau de obișnuire cu normele și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dezvoltare socio-economică este cel care produce democrația, un înalt nivel de dezvoltare socio-economică îi garantează șanse mari de supraviețuire. În concluzie, dacă regimurile nedemocratice sînt slăbite de unele evenimente politice, cum ar fi o criză de succesiune, o scădere a legitimității, un eșec militar, este mai ușoară instalarea și menținerea unui regim democratic în condițiile în care regimul autoritar posedă un nivel ridicat de dezvoltare socio-economică. Odată instalate și consolidate, regimurile democratice prezintă, ca urmare a diverselor modalități de funcționare și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cazul clasic și destul de frecvent al unui guvern minoritar. Pot fi decizii luate cu majorități fragile și decizii care trebuie să fie luate de majorități calificate. Totuși, ceea ce contează este faptul că democrația se spijină tocmai pe acceptabilitatea și pe legitimitatea principiului guvernului majoritar: majoritatea este întotdeauna supusă unor verificări electorale periodice. Acesta este și rămîne principiul cel mai important al democrației. Aceasta nu înseamnă nicidecum că toate deciziile sînt luate cu majoritate absolută [Bobbio, Offe și Lombardini 1981]. Dimpotrivă, așa cum
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în viitor. Paradoxul este că, în timp ce mulți autori susțin, într-o manieră mai mult sau mai puțin optimistă și satisfăcută, sau mai mult sau mai puțin critică și rezervată, că democrația a cîștigat, regimurile democratice continuă să înfrunte provocări în privința legitimității, randamentului, capacității de adaptare a instituțiilor lor la actorii transnaționali și supranaționali. Învățături și transformări Pot face asta cu succes, fără a omite nemulțumirea ocazională a cetățenilor, rezultat al așteptărilor prea mari și al inconvenientelor tehnice, din trei motive: pluralismul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
eliminându-l din PNȚCD pentru că a vrut să se afle adevărul. Majoritatea politicienilor, s-a văzut abia după 1989, aveau motive să-și dorească să nu se afle tot adevărul despre comunism, să rămână un obiect al damnării neargumentate. Revendicarea legitimității apartenenței la elită s-a bazat pe o evaluare a trecutului: plasarea într-una din tabere, erou sau victimă. Dar, aproape toți politicienii se tem că o analiză a trecutului s-ar putea să aducă dovezi contrare. Și, de aceea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
amestecat. Să plece din București... Bine, era practica promovării cadrelor, a rotației și apoi a promovării cadrelor. Trebuia să aibă și o funcție la județ. S. B.: A fost trimis la munca de jos ca după aceea să aibă și legitimitate. D. T.: La munca de jos, dar la vârful ei. S. B.: Da, normal, nu numai la București, tovarășul a mers și-n județ să știe care sunt realitățile patriei noastre. Taică-său a avut o bună schemă de promovare
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
președintele (Medvedev). După un an de manifestări, se asistă la o nouă instituționalizare a conflictului politic. Puterea se folosește în permanență de avantajul asupra opoziției. Reformele au făcut sistemul politic mai deschis și ca formă; aceasta conferă victoriilor puterii o legitimitate întărită. S-a ajuns la un refuz strategic asupra dialogului, situația stabilizându-se treptat, ceea ce nu reprezintă un progres pentru țară, nici pentru actorii politici, fie cei cu stagiu, fie pentru cei noi. REGATUL SUEDIEI ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Denumirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
judicative prin ceea ce decurge în mod direct și, întrucâtva, necesar, din ele. De aceea, discursul din prima secțiune a primei părți a lucrării ("Structura judicativă originară S P în perspectivă istoric-fenomenologică"), ce corespunde descrierii gândirii-positum, va avea drept scop dezvăluirea legitimității propriu-zis judicative a "monumentelor" gândirii filosofice date. În schimb, cel din a doua secțiune ("Reducția judicativă aplicată asupra dictaturii judicativului"), care ar corespunde exercițiului gândirii-fenomen, raportat la formele acreditate ale gândirii-positum, va trebui să provoace gândirea însăși să intre într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eidetică", spre exemplu. Așa încât, A este A (enunț care păstrează întreaga bogăție semantică a lui A, fără a distinge între A-subiect și A-predicat, funcții propriu-zis judicative) devine A este o unitate pentru că are anumite proprietăți; prin urmare, capătă legitimitate și valabilitate hegemonică enunțul A este P; iar pentru că A, în noua "formulă", devine un "subiect logic", enunțul se transformă în S este P. Calitatea fundamentală a lucrului constituit (reconstruit logic, în acest caz) ca unitate este completitudinea proprietăților sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt judicativizate. Pentru a ne lămuri în această privință, este necesară operarea reducției judicative a dictaturii judicativului, cu scopul de a dezvălui sensurile timporizării oricărei ființări, adică ale oricărei "obiectualizări" judicative. Oricum, poate fi vorba aici nu doar despre o legitimitate neștirbită a operării judicative constând în operarea întemeiată logic a judecății asupra unor "obiecte" care sunt ele însele constituenți judicativi -, ci despre o extindere a acestei operări într-un domeniu "gol", "întunecat", în care judecata își impune "obiectele" numai după
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât "obiectul" acestora "faptul" la care un enunț se referă -, motiv pentru care această diferență capătă sensul de ipostază a schemei formale a relației de corespondență. De asemenea, poziția originară a corespondenței în orizont judicativ, cu elementele tocmai semnalate, transferă legitimitate analiticii și dialecticii. De fapt, în felul acesta este constituit împlinit sensul judicativ-constitutiv al acestor două discipline logice. Căci tocmai aceasta este exigența primară pe care judicativul constitutiv o transferă, odată cu sensul de legitimitate, analiticii și dialecticii: corespondența între un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ, cu elementele tocmai semnalate, transferă legitimitate analiticii și dialecticii. De fapt, în felul acesta este constituit împlinit sensul judicativ-constitutiv al acestor două discipline logice. Căci tocmai aceasta este exigența primară pe care judicativul constitutiv o transferă, odată cu sensul de legitimitate, analiticii și dialecticii: corespondența între un enunț (propoziție enunțiativă, judecată) și faptul ("real") la care el se referă este condiția de constituire a oricărui gând, rostire, făptuire "bine formate". Cum ne va arăta reducția judicativă a dictaturii judicativului, acest principiu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant "logică generală". Multe dintre elementele dictaturii judicativului stabilite mai devreme în legătură cu logica aristotelică nu par a mai avea valabilitate în noul context. Kant este foarte atent cu stabilirea competențelor diferitelor discipline, fiindcă scopul său este acela de a reconstrui legitimitatea unei discipline constitutive, critică în esența sa, un organon bine întemeiat; sensul principal al întreprinderii sale este acela de a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o "critică", prin care sunt dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii ca facultăți de cunoaștere, așadar ca orizonturi ale elementelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trei instanțe de constituire fenomenală a obiectului înțelegerii și explicitării ca enunț, este, de fapt, o reconstituire a sensului pe care ele îl au în operarea reducției judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în mod legitim. Dar legitimitatea nu este ceva formal, ci ea însăși un aspect al operării ca atare a reducției, aspect ce iese în evidență oricând este vorba despre o constituire fenomenală în act, despre un fenomen pur și simplu, chiar dacă orizontul de aplicare este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel mai originar este starea de deschidere a Dasein-ului, căreia îi aparține starea de descoperire a ființării intramundane."191 Dar acest "aparține" (gehört / gehören) nu poate fi înțeles, cumva, în sens de "se acordă", "corespunde"? Substituția sugerată nu are nici o legitimitate existențială, deși, dacă lucrurile ar putea fi așezate pe direcția sa, am căpăta o probă foarte puternică privind reducerea adevărului heideggerian ca "stare-de-neascundere" la ideea judicativă a adevărului ca acord sau corespondență între enunț și faptul la care acesta se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ființă (în sine), atât de important pentru orice reconstrucție filosofică din orizontul dictaturii judicativului. În plus, tocmai acest transfer face posibilă "genealogia" ființei, trecerea sa, prin modalizare categorială, către "individual", cum ar spune Aristotel. Din perspectiva acestui transfer capătă legitimitate, așadar, orice reconstrucție categorială. Mai mult, ea este una dintre cele mai apreciate întreprinderi filosofice din istoria gândirii. O asemenea temă depășește intențiile proiectului de față, însă poate fi indicată, într-o manieră strict formală, această direcție de cercetare filosofică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ideologiei, angajamentele sale pragmatice și, mai cu seamă, tipul de cunoaștere pe care îl realizează: cunoașterea de legitimare. Am putea spune, în continuarea a ceea ce au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în justificarea legitimității unui fapt de natură publică, socială, cu ajutorul unor mijloace de natura ideilor. Desigur, din unghi etimologic, ideologia este o formă de rostire. Dar despre ce rostește ea? Despre idei, cum socotea de Tracy. De fapt, despre idealuri umane, în măsura în care "acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]