4,839 matches
-
alta de esență gramaticală) în procesul de actualizare a planului semantic al termenilor inerenți comunicării lingvistice depinde de apartenența lui la clasa verbelor predicative. În desfășurarea predicației, verbele predicative actualizează concomitent planul lor semantic, reprezentat de morfemul rădăcină (sau temă lexicală: a cânt-a/a descânt-a, a încânt-a), prin intermediul flectivului (complex de morfeme, purtător al sensurilor gramaticale implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic al termenului subiect, precum și al celorlalți termeni cu care intră în relații sintactice: Priveliștea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic al termenului subiect, precum și al celorlalți termeni cu care intră în relații sintactice: Priveliștea l-a încântat. Verbele (locuțiunile, expresiile verbale) realizează predicate sintetice (cele două componente semantice ale predicației - de natură lexicală și de natură gramaticală coexistă în structura aceluiași termen) cu diferite dezvoltări: • predicat simplu, realizat printr-un singur termen lexical: Femeia și-a ticăloșit proprii copii, și-a bătut joc de tot ce e mai sfânt în om, pentru a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice: Priveliștea l-a încântat. Verbele (locuțiunile, expresiile verbale) realizează predicate sintetice (cele două componente semantice ale predicației - de natură lexicală și de natură gramaticală coexistă în structura aceluiași termen) cu diferite dezvoltări: • predicat simplu, realizat printr-un singur termen lexical: Femeia și-a ticăloșit proprii copii, și-a bătut joc de tot ce e mai sfânt în om, pentru a se închina unui singur zeu: banul • predicat dezvoltat, realizat prin diferite tipuri de sintagme, constituite din repetarea aceluiași verb sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală, concomitent cu planul semantic al adjectivului (substantivului etc.)-nume predicativ și planul semantic al substantivului (pronumelui etc.)-subiect: Omul acela este/a fost neliniștit. Verbele copulative lexico-gramaticale (a deveni, a părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu) În desfășurarea predicației, copulele lexico-gramaticale își actualizează propriul plan semantic, împlinit prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structură bimembră: Predicat Subiect: „Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru, / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) În interiorul nucleului predicațional, dezvoltat de relația de interdependență, verbul-predicat își actualizează propriul conținut lexical din perspectiva planului semantic al termenului-subiect, supus actualizării, la rândul său, din perspectiva planului semantic al termenului predicat: „Porni luceafărul. Creșteau / În cer a lui aripe Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe.” (M. Eminescu) În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul se realizează printr-un nume/pronume la plural: „Ei numai doar durează-n vânt / Deșerte idealuri Când valuri află un mormânt / Răsar în urmă valuri.” (M. Eminescu) sau dacă este subiect multiplu, constituit din două sau mai multe unități lexicale sau sintactice (propoziții) în raport de coordonare copulativă: „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu) Dacă unitățile (lexicale, sintactice) cu care intră în relație de interdependență verbul-predicat se află între ele în relație de coordonare disjunctivă sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mormânt / Răsar în urmă valuri.” (M. Eminescu) sau dacă este subiect multiplu, constituit din două sau mai multe unități lexicale sau sintactice (propoziții) în raport de coordonare copulativă: „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu) Dacă unitățile (lexicale, sintactice) cu care intră în relație de interdependență verbul-predicat se află între ele în relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), ele reprezintă dubla (multipla) realizare a funcției de subiect; în consecință, verbul-predicat rămâne la singular: „Va pleca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa, a se purta (a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să reușești a rămâne tu însuți. • circumstanțial: Pentru a deveni om adevărat, trebuie să te smulgi minciunii. • component, ca nume predicativ analitic, al unui predicat analitic: Toți par a fi străini. SINTAXA GERUNZIULUITC "SINTAXA GERUNZIULUI" Lipsei de autonomie în sistemul lexical a formei absolute de gerunziu îi corespunde, în sistemul gramatical al limbii, lipsa de autonomie sintactică; în consecință, gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mers mâine cu Andra la doctor. Acesta este un drum greu de străbătut pe jos. • complement corelativ: Aici nu-i de venit cu copiii. • complement indirect (al cărui plan semantic este o limită spațială sau temporală exprimată printr-un termen lexical cu trăsătura + uman): Am avut de trecut pe la doctor/Andra. N-a fost chip de plecat înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii! Are o nouă metodă de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod virtual de apartenența lui la diferite clase semantice se actualizează în funcție de înscrierea verbului în desfășurarea opozițiilor categoriale de diateză și mod. DIATEZATC "DIATEZA" Verbul guvernează în mod absolut expansiunea și organizarea câmpului său semantic în funcție de planul lui semantic (conținutul lexical + trăsăturile semantice lexico-gramaticale), numai când este la diateza activă. Cu acest sens gramatical, dacă se caracterizează printr-un conținut lexical care reflectă implicarea a doi agenți, în ‘reciprocitate’, în desfășurarea unei acțiuni, el deschide câmp dezvoltării funcției sintactice de complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și mod. DIATEZATC "DIATEZA" Verbul guvernează în mod absolut expansiunea și organizarea câmpului său semantic în funcție de planul lui semantic (conținutul lexical + trăsăturile semantice lexico-gramaticale), numai când este la diateza activă. Cu acest sens gramatical, dacă se caracterizează printr-un conținut lexical care reflectă implicarea a doi agenți, în ‘reciprocitate’, în desfășurarea unei acțiuni, el deschide câmp dezvoltării funcției sintactice de complement sociativ sau de reciprocitate: „Iar ea vorbind cu el în somn / Oftând din greu suspină.” (M. Eminescu) „Îmi pare că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de reciprocitate: „Iar ea vorbind cu el în somn / Oftând din greu suspină.” (M. Eminescu) „Îmi pare că cineva îmi scutură Zilele mele frumoase Ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky) Dacă în planul semantic conținutul lexical implică trăsătura lexico-gramaticală tranzitivitate, câmpul lui sintactic este descris de realizarea funcției de complement (direct, indirect sau amândouă variantele): „Sporește-ți cântarea precum se cuvine, dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.” (L. Blaga) Întrebuințat la celelalte diateze, verbul își satisface
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect morfologic, adverbul se caracterizează prin dezvoltarea unui singur sens gramatical, rezultând din categoria intensității, realizat în planul expresiei prin flexiune analitică, ceea ce asigură caracterul invariabil al structurii interne a cuvântului-adverb. Cele două categorii fundamentale de sensuri din structura cuvântului-adverb, lexicale și gramaticale, se realizează prin termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt lipsite de sens lexical, ceea ce conduce la situarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt lipsite de sens lexical, ceea ce conduce la situarea lor numai la nivelul sintactic al limbii, unde funcționează ca instrumente ale dezvoltării relațiilor sintactice și ca mărci ale unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt lipsite de sens lexical, ceea ce conduce la situarea lor numai la nivelul sintactic al limbii, unde funcționează ca instrumente ale dezvoltării relațiilor sintactice și ca mărci ale unor funcții sintactice. Prepozițiile și conjuncțiile condiționează realizarea unor funcții sintactice, dar nu le pot realiza ele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în jur.” (adverb; în jur: circumstanțial de loc)/ „El se uită în jurul arborelui.” (locuțiune prepozițională: în jurul - introduce circumstanțialul de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe de o parte, prin mijloace interne (derivare, conversiune, compunere) și prin mijloace externe (neologisme), vocabularul limbii se îmbogățește cu noi adverbe. Pe de alta, numeroși termeni lexicali, bivalenți sub aspect lexico-gramatical, în planul paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p. 187) $adjectiv$$ - „Răsare luna liniștit/Și tremurând din apă.” (Ibidem, p. 179) $adverb$$. Din perspectiva raportului dintre poziția termenilor lexicali în sistemul limbii și în structura gramaticală a textului, adverbele dezvoltă două subclase: 1. adverbe stabile, caracterizate prin structura lexico-gramaticală a clasei ca o constantă: aici, acolo, devreme, târziu, călugărește, muncitorește, pe furiș, cruciș, fățiș, târâș, actualmente etc. Adverbele derivate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.” (Ibidem, I, p. 184) a. Subclasa adverbelor constante cuprinde termeni cu conținut lexical obiectiv, stabil, fixat pentru conștiința subiectului vorbitor în planul paradigmatic al limbii; se înscriu aici adverbe calificative, care exprimă însușiri (calitative sau cantitative) ale acțiunilor verbale: „Scrie frumos.”, „I-a plătit înzecit.”, „L-a chemat de două ori.”, „A plecat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a chemat de două ori.”, „A plecat a doua oară.” sau caracterizează circumstanțe ale desfășurării acțiunilor verbale: departe, târziu etc.: „Departe doar luna cea galbenă - o pată.” (M. Eminescu, I, p.114) b. Subclasa adverbelor situaționale cuprinde termeni cu conținut lexical variabil în funcție de situația de comunicare. Conținutul lexical al termenilor este reprezentat de două straturi semantice: • un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară acestui moment) sau ale temporalității textului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a doua oară.” sau caracterizează circumstanțe ale desfășurării acțiunilor verbale: departe, târziu etc.: „Departe doar luna cea galbenă - o pată.” (M. Eminescu, I, p.114) b. Subclasa adverbelor situaționale cuprinde termeni cu conținut lexical variabil în funcție de situația de comunicare. Conținutul lexical al termenilor este reprezentat de două straturi semantice: • un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară acestui moment) sau ale temporalității textului: a doua zi (= în ziua următoare unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nici o șansă.” c. Adverbele de modalitate (modalizatorii) exprimă categoria modalității, al cărei conținut rezultă din raportul dintre conținutul obiectiv al comunicării și interpretarea (comentarea) lui de către locutor. Se alătură, în exprimarea acestui conținut, categoriei gramaticale a modului, verbelor cu conținut lexical modal (a putea, a trebui, a crede, a bănui etc.), semiauxiliarelor de modalitate (a trebui: „Trebuie să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]