4,614 matches
-
mătasă.../ Te potrivești din cârji și dioptrii.// Și ca-ntr-o apă adâncă lunecoasă,/ Ca un copil te rătăcești în casă,/ Pleci în oglindă-ncet... și nu mai vii”. În ciuda diferențelor radicale dintre cele două tipuri de poezie întruchipate de La Lilieci și de Apă vie, apă moartă, S. trădează un interes unificator pentru simetria și pentru limitele dintre viață și moarte - una din supratemele liricii sale. Limitele l-au pasionat totdeauna pe scriitor. Atât cele existențiale („A trecut luna prin dreptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Atât cele existențiale („A trecut luna prin dreptul ferestrei pe cer/ Și eu mă zbăteam între viață și moarte/ Câți în această trecere pier?/ Și ea îi bifează pe cealaltă parte?”), cât și cele dintre poetic și nonpoetic. În La Lilieci frontiera dintre poezie și proză stă pe muchie de cuțit, sub semnul incertitudinii. Altă soluție este aceea adoptată în Apă vie, apă moartă, unde relația este făcută să treacă prin delimitarea dintre forma relaxată și forma fixă, împrejmuită de rimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Tușiți, București, 1970; Unghi, București, 1970; Insomnii, București, 1971; Rame-Frames, ed. bilingvă, tr. și pref. Roy MacGregor-Hastie, București, 1972; Suflete, bun la toate, București, 1972; 80 poezii - 80 poesie, ed. bilingvă, tr. Marco Cugno, București, 1972; Astfel, Iași, 1973; La Lilieci, cartea I-V, București, 1973-1996, cartea VI, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea și Virginia Sorescu, postfață Jana Morărescu, București, 1998; Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic, București, 1973; Setea muntelui de sare, București, 1974; Norii, Craiova, 1975; Descântoteca, Craiova, 1976; Matca, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
112-129; Marian Popescu, Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu și D. R. Popescu, București, 1986; Ștefănescu, Prim-plan, 234-253; Rotaru, O ist., III, 299-315; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 197-216; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 250-266; Marian Papahagi, „La Lilieci”, IV, TR, 1989, 3; Monica Spiridon, Ucenic la clasici, CL, 1989, 1; Nicolae Manolescu, Ecuatorul și polii, RL, 1989, 35; Spiridon, Melancolia, 100-148; Velea, Interferențe, 69-71, 77-79; Lovinescu, Unde scurte, I, 208-209, 254-257, 313-316; Maria Vodă Căpușan, Marin Sorescu sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de case; era deci un cătun cu nu prea mulți oameni, ocupați cu munca la câmp, unii dintre ei chiar la conu' Ghiorghieș. Împrejmuirile curților s-au făcut pe la începutul secolului trecut; până atunci, sătenii foloseau gardul viu de cătină, liliac, salcâmi. În grădină, viță de vie, glugi de strujeni, stoguri de fân. Pereții erau văruiți și prispa din fața casei humuită sau proaspăt lutuită (la sărbători mai ales). Albastrul și verdele predominau, când era vorba de culoare. Într-o monografie întocmită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proverbul chinezesc "a vedea cerul din fântână", care îl atinge pe cel ignorant sau cu vedere scurtă. Nici pasăre, nici animal De ziua păsării Phoenix, considerată regina păsărilor, toate viețuitoarele din împărăția ei s-au dus s-o onoreze. Doar liliacul nu s-a înfățișat. Chemându-l la ea, pasărea Phoenix a spus cu glas mustrător: Tu, ca unul din supușii mei, de ce nu te-ai înfățișat de ziua nașterii mele? Eu am picioare și pot umbla pe pământ și socotesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că-s animal, ce rost avea să-ți urez viață lungă, de ziua ta, ție, regina păsărilor? După un timp, iată că veni și ziua de naștere a Rinocerului, așa că toate animalele se duseră să-i ureze viață lungă. Dar liliacul și de această dată a lipsit. La fel ca pasărea Phoenix, și Rinocerul l-a mustrat pentru necuviință. Liliacul însă a găsit o cale să se dezvinovățească din nou: Vedeți bine că eu am aripi și pot zbura! Fiind pasăre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
timp, iată că veni și ziua de naștere a Rinocerului, așa că toate animalele se duseră să-i ureze viață lungă. Dar liliacul și de această dată a lipsit. La fel ca pasărea Phoenix, și Rinocerul l-a mustrat pentru necuviință. Liliacul însă a găsit o cale să se dezvinovățească din nou: Vedeți bine că eu am aripi și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă vreme și pasărea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aripi și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă vreme și pasărea Phoenix se întâlni cu Rinocerul. Cum aflară fiecare de nesocotirea pe care le-o adusese liliacul, oftară cu amar: Rău o să ajungă lumea asta, dacă a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de petrecere națională. Zmeul din Beijing are o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește Shayan și este realizat pe un schelet sub forma unei rândunici în zbor. Aripile zmeielor sunt, adeseori, frumos împodobite cu desene cu lilieci, opțiune datorată faptului că pronunția este identică în limba chineză cu cea a cuvântului "fericire" și semnifică noroc și fericire. Zmeu (Foto: Wang Zhi) 2. Obiecte decorative Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn Picturile în stil chinezesc tipărite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
venerarea divinităților sau imortalizarea frumuseților naturii, la semne de belșug și fericire și apoi la imagini din opere literare și ilustrarea tradițiilor. Astfel de picturi, pe lângă semnificația oferită de imaginea propriu-zisă, au și înțelesuri atribuite prin omonimia cuvintelor. De exemplu, "liliac" (mamiferul zburător) se pronunță în chineză "bianfu". "Fu" înseamnă și "fericire". "Coțofană" se pronunță "xique", iar "xi" poate să însemne și "bucurie". Cât privește forma de realizare, este similară picturii în stil tradițional chinezesc sau prin folosirea xilogravurii. Ca mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tradițional chinezesc), pentru îndepărtarea răului și nenorocirii. Sunt de regulă umplute cu diferite plante parfumate care au rolul de a alunga țânțarii și omorî microbii, deci implicit de protejare a sănătății. Pliculețele ornamentale au forme diferite, ca piersici de longevitate, lilieci, portocale etc. Pliculețe ornamentale parfumate (Foto: Wang Zhi) Broderiile minorității miao Populația miao este prezentă în număr însemnat în provincia Guizhou din sud-vestul Chinei. Veșmintele acestei naționalități sunt un element distinctiv, care îi individualizează ca stil și design. Portul acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să impună regele Carol principelui Ferdinand înainte de nașterea principesei Marioara. Cum principele amenințase că se sinucide și cum se schimbase pedeapsa într-un exil de 5 luni și mai bine; cum principesa, voluntară și sfidătoare, scria cu floricele smulse din liliacul de pe masă în fața regelui, care se făcea că nu vede: „Zizi“, deși unchiul știa foarte bine că acest nume era numai perdea și că complicele adevărat era un mare duce. Doamna Maurojeny nu iubea pe principesa Maria, care nici dânsa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le poate vedea... Iubea prea pasionat Florica pentru a putea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-așa buchete de flori îi duceam! Eram tare pretențios: "fiecare petală o sărutare!" Și-mi dădeau, să nu crezi că ziceau nu, rîde bătrînul. Știi cu ce le luam eu ochii și le rupeam inima? mă întreabă el grav. Cu liliac alb, în ianuarie. Nici o floare nu-i prea rară ori prea scumpă dacă ți-i dragă fata. Auzi: liliac alb în ianuarie... Înainte de război, îmi făcusem o seră în București, toți oamenii mari apelau la mine. Cel mai mult îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că ziceau nu, rîde bătrînul. Știi cu ce le luam eu ochii și le rupeam inima? mă întreabă el grav. Cu liliac alb, în ianuarie. Nici o floare nu-i prea rară ori prea scumpă dacă ți-i dragă fata. Auzi: liliac alb în ianuarie... Înainte de război, îmi făcusem o seră în București, toți oamenii mari apelau la mine. Cel mai mult îmi plăcea să duc flori unei prințese, așa o numea generalul Dragomir, "prințesa mea", o copilă ca un boboc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să vii să-ți dau liliac alb, c-o să am. Liliac alb, ca părul meu; dar să ai grijă: sufletul căruia i-l dai să fie și el alb... Mă conduce pînă la ieșirea din seră, ținîndu-mă de braț ca pe un bun prieten. Ia spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să vii să-ți dau liliac alb, c-o să am. Liliac alb, ca părul meu; dar să ai grijă: sufletul căruia i-l dai să fie și el alb... Mă conduce pînă la ieșirea din seră, ținîndu-mă de braț ca pe un bun prieten. Ia spune-mi: e frumoasă? E... Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
nepostind postul cel mare. Ah! Sunt pintre voi de-aceia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu temeți iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Vă scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu grijă pe lada pusă acum lângă fereastră. Apoi adormise buștean. În zorii zilei, când deja curtea forfotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea ridica de pe cimentul măturat bine și îmbibat de urină. Era distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu se schimbase cu totul, nu mai putea fi stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]