5,957 matches
-
muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de a muri... În zadar am susținut că aceste vorbe i-au aparținut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă." L-am văzut cu ochii mei cum mângâia coardele lirei și, în timp ce el cânta, soarele a intrat în nori și marea s-a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aici, totu-i În regulă, hakuna matatta - dormi. Umezeala saltelei o făcu să tremure. Poate că trebuia să vorbească despre această problemă de enurezie nocturnă cu un pediatru, dar singurul pe care Îl cunoștea lua o sută de mii de lire pentru o vizită de un sfert de oră, bani pe care acum nu-i avea. — Și nu pleci c-c-când o s-s-adorm? — Tacă-ți fleanca! răbufni Valentina, cu o voce nazală, ca și când ar fi fost răcită sau ar fi plâns. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plătească zeci de croaziere pe nave mari ca niște palate și aglomerate ca niște metropole - Îi dăruise lui patruzeci de metri pătrați la Borgo Pio. El nu și-ar fi permis-o niciodată. Câștiga un milion șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
faceți asta, am muncit Întotdeauna foarte bine, mi-ați propus chiar să trec de la front end la back office, nimeni nu s-a plâns de mine... Nu sunt singură, eu am..., nu pot..., poate pentru dumneavoastră șapte sute de mii de lire pe lună vă pare un nimic, Însă... — Nu eu decid care dintre operatori să nu fie rechemați, spuse șeful eufemistic, blindat În spatele biroului, În timp ce surâsul de circumstanță i se ofilea pe buze. Femeia nu se mișcă. Îl privea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că pe fund Îi rămăseseră urme de la arsura fitilului. Nu, am auzit-o pe bu-bunica atunci când Îi spunea unchiului Fausto, se bâlbâi Încercând să respingă asaltul doamnei Fioravanti. Bu-bunica e supărată pe mama că ta-tati nu ne dă nici o liră măcar, nu-l roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu spune niciodată ziua, de f-frică să nu-i ceară mama babani cu Împrumut. Dar mama ta nu lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care un copilaș abia dacă o va purta de trei ori. Nu mai vin pe la hoața asta care profită astfel de pe urma instinctului matern. Ce zi e astăzi? Cât Îi mai rămâne pe card? Ieri plătise nouă sute de mii de lire la Prada pentru o rochie - doar nu putea da o petrecere la care să se prezinte cu o haină pe care o mai purtase și cu alte ocazii. Carnetul de cecuri l-a epuizat plătind chiria sălii la Palazzo Lancillotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt foarte retrograde În Italia. Cu cordialitate, al dumneavoastră Buonocore Antonio agent principal Antonio redactase scrisoarea stând În mașina albastră, În timp ce onorabilul avocat Fioravanti Încerca să-i câștige pe comercianții din Casilino, În sediul asociației. Cumpără timbrul (poșta rapidă 1200 lire) și plicul (150 lire) de la tutungeria din Finocchio, În timp ce Elio Îi telefona președintelui și se certa cu secretara acestuia, repetându-i că avea motive foarte serioase și urgente pentru a-i vorbi imediat. Lui Romeo, care-l Întrebase ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Italia. Cu cordialitate, al dumneavoastră Buonocore Antonio agent principal Antonio redactase scrisoarea stând În mașina albastră, În timp ce onorabilul avocat Fioravanti Încerca să-i câștige pe comercianții din Casilino, În sediul asociației. Cumpără timbrul (poșta rapidă 1200 lire) și plicul (150 lire) de la tutungeria din Finocchio, În timp ce Elio Îi telefona președintelui și se certa cu secretara acestuia, repetându-i că avea motive foarte serioase și urgente pentru a-i vorbi imediat. Lui Romeo, care-l Întrebase ce dracu’ scria - nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dacă ești chioară... N-ai văzut cum se uită la tine? — Cine? exclamă Valentina surprinsă. — Îți place? E ultimul model, spuse Axel Întinzându-i o bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria. Ți-l pune pe sfârc. Durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentinei Încerca să-l ia peste picior. Se Întreba dacă avea obiceiul să-l ia peste picior și pe bărbatul cu mustăcioară tip Che Guevara, care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de sânge. Întoarse privirea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul politic, mașina, totul, dar nu echipa. Și nici nevasta, ar fi vrut să adauge. Kevin nu-i răspunse. Privea tricoul lui Totti - vrăjit. Costa cinci sute de mii de lire. Era practic intangibil. — Îl vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să se Întoarcă, Kevin dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lung - aflată În pericol. Poate că ea era Valentina din titlu. Valentina e un nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini Împrumutară Regele Leu. Șase mii de lire. — Trebuie să Înapoiați caseta până luni dimineață, altfel plătiți În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi voi aminti. Urcară dealul Încet. De-a lungul străzii simbolurile companiilor aeriene desenau jocuri de lumini colorate. Air Algerie. Air Gabon. — Gabonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În geantă, luă portmoneul și scoase ultima hârtie de cinzeci de mii. Sasha refuză politicos - nu putea să permită ca ea... Dar Emma introduse bancnota În aparatul care o Înghiți fâșâind. Încercă să o oblige să primească măcar zece mii de lire, dar Emma refuză zâmbind. — Sunt un dezastru, spuse Sasha. Dac-ai fi luat un taxi, l-ai fi plătit mult mai puțin. — Data viitoare vei plăti tu, spuse Emma, chiar dacă nimic lăsa să se Înțeleagă că avea să mai petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uiți în gol pe fereastră și nu fantazezi. Nu o poți face, atunci când șase minute din timpul tău înseamnă atât de mult. S-o luăm așa : dacă las șase minute să treacă fără să realizez nimic, am irosit 50 de lire din banii firmei. Douăsprezece minute: 100 de lire. Optsprezece minute: 150 de lire. Cum am zis, avocații de la Carter Spink nu stau degeaba. DOI Când ajung la serviciu, Ketterman se află lângă biroul meu, uitându-se la vrafurile de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu o poți face, atunci când șase minute din timpul tău înseamnă atât de mult. S-o luăm așa : dacă las șase minute să treacă fără să realizez nimic, am irosit 50 de lire din banii firmei. Douăsprezece minute: 100 de lire. Optsprezece minute: 150 de lire. Cum am zis, avocații de la Carter Spink nu stau degeaba. DOI Când ajung la serviciu, Ketterman se află lângă biroul meu, uitându-se la vrafurile de hârtii în dezordine și la dosarele presărate peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șase minute din timpul tău înseamnă atât de mult. S-o luăm așa : dacă las șase minute să treacă fără să realizez nimic, am irosit 50 de lire din banii firmei. Douăsprezece minute: 100 de lire. Optsprezece minute: 150 de lire. Cum am zis, avocații de la Carter Spink nu stau degeaba. DOI Când ajung la serviciu, Ketterman se află lângă biroul meu, uitându-se la vrafurile de hârtii în dezordine și la dosarele presărate peste tot cu o expresie de dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Gleiman Brothers pesonal. Iau uimită hârtia pe care mi-o întinde și cobor rapid privirea spre nota scrisă de mână. „... mare stimă... serviciile ei, întotdeauna de cel mai înalt nivel profesional...” — Am înțeles că i-ai salvat câteva milioane de lire la care nu se aștepta, îmi face cu ochiul Arnold. E încântat. — A, da. Mă colorez ușor la față. Ei, n-a fost mare lucru. N-am făcut decât să remarc o anomalie în modul în care își structurau finanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie să mă duc la tribunal... Nu, dă-mi celălalt dosar, îi spune cuiva de lângă ea. Asta e, se mai întâmplă, conchide. Dar îți urez o seară frumoasă cu Daniel. A, și la mulți ani. Ți-am virat trei sute de lire în cont. — A, OK, zic după o pauză. Mersi. — Ai auzit ceva despre numirea viitorului partener ? — Încă nu. O aud bătând ușor cu stiloul în receptor. — Câte ore ai lucrat luna asta ? — Îhm... probabil vreo două sute... — E destul ? Samantha, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un păcat ? o întreb, ieșind după ea. De ce ? OK, poate că habar n-am cum se coase un nasture. Însă pot să restructurez complet un contract financiar al unei corporații și să-i economisesc clientului meu treizeci de milioane de lire. Asta știu să fac. Doamna Farley mă privește din ușa ei. Și nu cred că mă înșel, se uită la mine cu și mai mare milă ca înainte. Ce păcat, repetă, ca și cum nu m-ar fi auzit. Noapte bună, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Comerțului. Mă uit la el în treacăt. Cei de la Third Union Bank sunt clienții lui Arnold, și eu m-am ocupat de ei o singură dată. Hârtia din mâna mea se referă la un împrumut de cincizeci de milioane de lire solicitat de Glazerbrooks, și tot ce am avut eu de făcut a fost să îl înregistrez în douăzeci și una de zile la Registrul Comerțului. E una dintre treburile de rutină pe care partenerii mi le aruncă mereu pe birou. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc în ruptul capului. Ce mă fac acum ? În clipa în care încep să estimez consecințele, mă inundă un val de panică. Third Union Bank le-a împrumutat celor de la Glazerbrooks cincizeci de milioane de lire. Cererea de împrumut nefiind înregistrată, acest împrumut - de multe milioane de lire sterline - nu este garantat. Dacă Glazerbrooks dă faliment mâine, Third Union Bank se va așeza la coadă lângă ceilalți creditori. Și probabil că va rămâne fără nimic. — Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum ? În clipa în care încep să estimez consecințele, mă inundă un val de panică. Third Union Bank le-a împrumutat celor de la Glazerbrooks cincizeci de milioane de lire. Cererea de împrumut nefiind înregistrată, acest împrumut - de multe milioane de lire sterline - nu este garantat. Dacă Glazerbrooks dă faliment mâine, Third Union Bank se va așeza la coadă lângă ceilalți creditori. Și probabil că va rămâne fără nimic. — Samantha ! spune Maggie la ușă, și sar de trei metri. Îmi pun instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simplul gând mă paralizează de frică. Nu pot s-o fac. Nu pot să mă duc pur și simplu să anunț că am făcut cea mai idioată și mai elementară greșeală și am pus în pericol 50 de milioane de lire din banii clientului nostru. Am să... încep prin a salva cumva situația, înainte de a spune cuiva de aici. Să demarez măcar cât mai urgent procedurile de limitare a pierderii. Da. Întâi am să sun la bancă. Cu cât știu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faliment. Nici o șansă să mai poată întocmi documentația cea nouă. Nici într-un milion de ani. Nu voi putea înregistra împrumutul. Nu pot să îndrept lucrurile. I-am păgubit pe cei de la Third Union Bank cu cincizeci de milioane de lire. Totul mi se pare un vis urât. Simt că nu mai sunt în stare să articulez nici un cuvânt. Îmi vine să las jos telefonul și să fug, cât mă țin picioarele. Glasul lui Charles Conway mă trezește brusc la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pilot automat. Ies pe strada însorită și aglomerată la ora prânzului, punând un picior în fața celuilalt, amestecându-mă cu ceilalți funcționari. Doar că eu nu sunt deloc ca ei. Eu tocmai mi-am păbugit clientul cu cincizeci de milioane de lire. Cincizeci de milioane. E ca tobă care îmi bate încontinuu în cap. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nu înțeleg. Gândul îmi revine întruna în minte. Iar și iar, obsesiv. Cum de nu am văzut... cum de mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]