4,922 matches
-
epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o formulă sofisticată -, fascinația îmbătătoare a anodinului și „privatului”, magnificarea derizoriului, cu poftă și cu chef, până la săvârșirea unui „salt” - relevant
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
aș duce / Ca pe-un drum, pe ei, o viață / Să ajung, spre dimineață / Când mi-e frig, / La rozvânătul cârlig, / Sufletul să mi-l atârn: / Zbârrrn !!!” Se cuvine subliniat că, în pofida demonstrațiilor de lascivitate, poetul nu devine niciodată obscen, lirica sa, chiar atunci când e afectat licențioasă, echivalând cu un „rit purificator” (Lucian Raicu). Dacă nu se poate spune că ar fi propriu-zis un „poet fără evoluție”, trebuie observat că la el „evoluția” e discretă, greu sesizabilă, rezidând mai degrabă în
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
a fost asemănat, sub diferite raporturi, cu Leonid Dimov, Marin Sorescu, Șerban Foarță, Petre Stoica, Mircea Ivănescu (ar mai putea fi adăugați George Almosnino și Constantin Abăluță), față de care însă, după cum a remarcat judicios Alex. Ștefănescu, diferă totuși sensibil. Că lirica lui Emil Brumaru are un caracter panerotic, e o propoziție inatacabilă. Lascivitatea, jocul amoros, așteptarea adoratei, dilemele sentimentale alcătuiesc hrana sa cea de toate zilele, ca și viziunea corespunzătoare unor asemenea trăiri, conținând extrapolarea erosului asupra obiectelor „îndrăgostite”, asupra iatacului
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
o literatură națională trebuie să-și afle resursele în cercetarea trecutului și a tradițiilor populare. Pentru o cultură în formare, susține el, influențele străine sunt primejdioase. A scris și câteva articole în care discută folclorul medical sau unele formule specifice liricii populare. Aparatul critic, în care recurge frecvent la comentariile despre poezia populară ale lui V. Alecsandri, la studiile istorice ale lui B. P. Hasdeu, dar și la lucrări ale învățaților P. J. Safarik și Th. Mommsen, îl arată familiarizat cu
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
în evoluția limbii române literare (1971), comentează texte, multe inedite, din manuscrisele poetului, despre arta limbajului, despre specificul expresiv al limbii române, despre resursele și evoluția istorică a limbii literare. Într-un alt studiu, De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene (1975), sunt analizate fazele evoluției artei cuvântului eminescian de la primele schițe la forma definitivă, pe baza variantelor din manuscrise, atestând încă o dată exigența poetului în desăvârșirea scrisului său. O contribuție notabilă aduce și volumul Eminescu. Coordonate istorice și stilistice
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
Sorin Stati), București, 1970; Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare, București, 1971; Studii de stilistică și limbă literară, București, 1971; Momente din evoluția limbii române literare (în colaborare cu G. Țepelea), București, 1973; De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Iași, 1975; Pagini vechi despre Eminescu, București, 1976; Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei, Iași, 1980; Cultură și limbaj, București, 1986; Filologie și istorie, București, 1988; Mircea Eliade în actualitate, Baia Mare, 1991; Întâlniri cu Arghezi, București, 1992; O
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
interesantă”, „Familia”, „Liberalul”, „Naționalul”, „Universul”, „Românul” și altele. A mai semnat Alin, N. B. Alin, N. Burlănescu, Nicol Burlănescu-Alin. A scos el însuși o revistă, „Speranța” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacție al revistei „Vorbe bune” (Balș, 1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
devine director al Editurii Danubiu. A debutat în revista „Argeș” (1968). Prezent în Caietul debutanților (1977), publică primul volum personal de versuri, Sarea neagră a nopților, în 1979, cartea având pe copertă un text de recomandare semnat de Fănuș Neagu. Lirica lui B. constituie, în mare măsură, un fel de „portret-robot” al poeziei românești a anilor ’70 ai secolului al XX-lea sau, în orice caz, al formulei predominante a acesteia. Permeabil, probabil, influențelor diverse - fără să fie vizibil influențat de
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
grotescă ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului Sfânt, să polarizeze miracolul lumii. Înainte de T. Arghezi, B., „întâiul intimist în sensul propriu al cuvântului” (G. Călinescu), a știut să perceapă și să transcrie în lirică, tandru și viguros, bucuriile domesticității. Prozatorul, dar și eseistul urmează, fără abateri semnificative, tot o chemare poetică. Izvorât din intuiții, din viziuni poetice, epicul, ca și ideea, este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv. Autorul pare să
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Asociației Scriitorilor din Basarabia (1939). În 1921, tipărește la Chișinău un volum de Cântece din Basarabia, căruia îi urmează un al doilea, apărut la Craiova, în 1928, ambele cuprinzând un bogat material folcloric cules în vremea adolescenței. Mare parte din lirica semnată în periodice va forma substanța volumelor Miresme din stepă (1922), Țara mea (1928), Păstori de timpuri (1937, distins în 1940 cu un premiu academic) și Metanii de luceferi (1942; Premiul Societății Scriitorilor Români). B. cultivă o poezie tradițională, cu
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
de asemenea postum, apărut în 1986, reunește, în selecția lui Nicolae Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, și alcătuiește, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
fiu, pierzarea de mă lasă,/ M-au ars singurătatea și lumina./[...] Sfios mă voi desprinde picătură/ Și voi apune-n regii plopi./ Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; ființa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiției de lut”, o trecere în NUMĂR (sugestie pitagoreică, pe filiera poeziei lui Nichita Stănescu), ca în ciclul Cele nouă cercuri ale spiralei
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942; Versurile mele, Brașov, 1943; Poeme pentru Dumnezeu și pentru oameni, Brașov, 1946; Invocări, Brașov, 1947. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 287, 321; Octavian Șireagu, Noua lirică ardeleană, pref. I. Valerian, Cluj, 1935, 33-37, 161-162; Perpessicius, Opere, XI, 325, 329-330, X, 268, 272-273; Constantin-Stelian, „Chenar pe marginea războiului”, F, 1942, 9; Paul Georgescu, „Invocări”, ORT, 1947, 15; Piru, Panorama, 74-75; [Cornelia Buzdugan-Hașeganu], ADLTR, H-44, H-45. R.Ș
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică de „concepție”. Încearcă să obțină o docență universitară, dar, nereușind, intră în redacția ziarului clujean „Voința” (1920). Se împrietenește aici cu alți viitori membri ai grupării „Gândirea”, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu și Adrian Maniu. B. devine unul dintre întemeietorii
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Cultura”, „Convorbiri literare”, „Țara”. Îi apar texte și în publicații străine: „Prager Presse”, „Glos prawdy”, „Droga”, „Der Bund”, „Die Tatwelt”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”. Foarte fecund, e prezent aproape în fiecare an cu câte o nouă contribuție pe tărâmul liricii, dramaturgiei sau eseisticii: Pașii profetului (1921), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Filosofia stilului (1924), În marea trecere (1924), Fețele unui veac (1925), Daria (1925), Fapta. Învierea (1925), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1926). Din 1926 intră în diplomație, ca atașat
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Transilvania în secolul al XVIII-lea și Experimentul și spiritul matematic, amândouă tipărite postum, în 1966 și, respectiv, în 1969. După culegerea de aforisme Discobolul (1945) nu mai poate publica, deși scrie foarte mult, decât traduceri: Goethe, Faust (1955), Din lirica universală (1957) și Lessing, Opere (I-II, 1958). Este propus în 1959 de Academia Suedeză între candidați la Premiul Nobel. Revine în viața literară, puțin înainte de moarte, cu colaborări la revista „Steaua” (versuri) și „Contemporanul” (articole). Lasă în manuscris ciclurile
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu admirație de Edvard Munch și Van Gogh, de Barlach și Arhipenko; a trecut o vreme drept „avangardist” și a practicat în lirica și teatrul său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și și-a atras fulgerele acestuia. Foarte ardelean, prin atmosfera și universul figurativ al liricii sale, B. nu urmează totuși tradiția înaintașilor săi, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, O. Goga, Aron Cotruș, tribuni ai luptei naționale și sociale, ci practică o poezie cosmică, străbătută de fiori metafizici, în spirit eminescian. Vine apoi cu o formație filosofică
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
lui dionisiac, recognoscibil în multe din aceste versuri. Cântând lumina, ca Daubler, poetul se mișcă deopotrivă în universul cosmicist al forțelor elementare expresioniste. E și momentul când dă glas avânturilor sale erotice (Lumina), ceea ce nu va mai face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieții. Volumul următor, Pașii profetului, își găsește unitatea într-o întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă ca factură, dar comunicând prin viziune și atmosferă cu o arhaitate absolută. Poetul își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu preferință pentru metrica populară. În asemenea versuri ritmate sunt scrise mai toate poeziile din lunga perioadă când autorul a fost împiedicat să publice. Această producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]