6,186 matches
-
opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern nu e esențial pentru om cercul activității sale
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern nu e esențial pentru om cercul activității sale, țintele sale sunt îndreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern nu e esențial pentru om cercul activității sale, țintele sale sunt îndreptate pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern nu e esențial pentru om cercul activității sale, țintele sale sunt îndreptate pur și simplu asupra formelor ... [...] ... dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este "un moment particular de dez-fondare a istoricității, care se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg" (Andrei Mureșanu). Însă omul eminescian construiește, întemeiază
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un vers al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp și să-i dea cele mai felurite forme
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp și să-i dea cele mai felurite forme, când una, când alta, când așa, când așa. Lutul rămâne'n orice cas acelaș ..." (ms. 2285, f. 127). Ideea nu era nouă și Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp și să-i dea cele mai felurite forme, când una, când alta, când așa, când așa. Lutul rămâne'n orice cas acelaș ..." (ms. 2285, f. 127). Ideea nu era nouă și Eminescu o putea afla în opera lui D. Cantemir: "Desfătările tale: pulbere și fum, care cu mare grosime în aer se înalță și, îndată, rășchirându-să, ca și când
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de drum al pulberei un plan după care sângele intră și fuge din noi și-n vremea acestei fuge noi naștem, creștem, trăim și murim sub sigiliu unei forme oarecari!...".47 "Sigiliul" pulberei însoțește omul eminescian: Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit , În el îs toate, dânsul e 'n toate ce-a gândit." (Povestea magului călător în stele) Nu altfel citește Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie imperceptibilă în centrul mulajului de pământ din care, se gândise el, îl va face pe om, iar această fărâmă a fost de ajuns pentru a încălzi steiul, pentru-al însufleți și a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este a recunoaște în om "punctul de solstițiu" "sosit în omenire": în el e și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la sfârșit și prin toate episoadele ..." (Istoria unei lacrime) 3. În "Complexul Ghilgameș", ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
asupra textelor apocaliptice (ulterioare profeților, stabilirii Scripturii iudaice) a lui Cristian Bădiliță 2 mai aproape de viziunea eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu semnificațiile pământului, a lutului: pentru că legea divină i-a predestinat, cu precizie, elementul de-alcătuire: "țărână ești și-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată doar nivelului țărânii, lutului, și în consecință vor pieri spulberate. Stânca / piatra par interzise omului rămânând doar în puterea forțelor divine. Astfel că muntele pare un "interval" energetic între cer și pământ unde se refugiază magi sau sihaștri care pot comunica cu divinitatea. Viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
alună, după care se întemeiază/stă, de veghe, o conștiință tragică: Ce căutați a prinde eternitatea în niște coji de piatră, care pentru mine sunt coji de alună". Zidul conține, astfel, incifrat sensul "științei morții a reînturnării": ruina reîntoarcere în lut. Ea poate fi asociată, prin simbolul "cojilor"8 cu dorința de retragere, de regressus ad uterum: "Imaginația nu numai că ne invită să ne întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie spre a trăi acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cer rezonează în sufletul său, precum prin tuburi subțiri de orgă ar luneca o piatră sfâșiind toată armonia. De aceea dramatismul acestor viziuni nu stă în sistemica lor zugrăvită "în negru", ci în surprinderea pierderii naturii astrale a "bulgărelui de lut", în păstrarea unei "nostalgii a astrului interzis și neînțeles": Când omul risipitu-i un lut fără suflare". Steaua la Eminescu are conotații complexe. Pentru lucrarea noastră ne va interesa doar asocierea ei cu galbenul. Orice este astru stă sub acest semn
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piatră sfâșiind toată armonia. De aceea dramatismul acestor viziuni nu stă în sistemica lor zugrăvită "în negru", ci în surprinderea pierderii naturii astrale a "bulgărelui de lut", în păstrarea unei "nostalgii a astrului interzis și neînțeles": Când omul risipitu-i un lut fără suflare". Steaua la Eminescu are conotații complexe. Pentru lucrarea noastră ne va interesa doar asocierea ei cu galbenul. Orice este astru stă sub acest semn al "palorii thanatice" sau a legăturii cu divinitatea din lumea cealaltă, a revenirii în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului, a fărâmițării lutului din care s-a stins scânteia divină. Rar vom găsi o temă literară atât de gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul "adamic", de lut de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul "adamic", de lut de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut." (Povestea magului...) Într-un fragment
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut." (Povestea magului...) Într-un fragment din caietele sale poetul revine la această legătură, stea corpul de lut: "Zenitul meu o stea, cine știe ce lume care poartă vuietul destinelor sale deasupra capului meu; oare dacă mor eu, moare și ea, această lume
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut." (Povestea magului...) Într-un fragment din caietele sale poetul revine la această legătură, stea corpul de lut: "Zenitul meu o stea, cine știe ce lume care poartă vuietul destinelor sale deasupra capului meu; oare dacă mor eu, moare și ea, această lume din zenit (...) Sufletele oamenilor sunt ființe de îngeri înamorate de forme de lut..."3 Dar "geniul de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
legătură, stea corpul de lut: "Zenitul meu o stea, cine știe ce lume care poartă vuietul destinelor sale deasupra capului meu; oare dacă mor eu, moare și ea, această lume din zenit (...) Sufletele oamenilor sunt ființe de îngeri înamorate de forme de lut..."3 Dar "geniul de aur" insuflat corpului de lut se va pierde în timp, slăbind contactul omului cu divinitatea, creînd prin aceasta o ruptură dramatică "cu cât generațiile se îndepărtează de clipa originară" (M. Eliade), acel dor ("știința morții a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]