10,420 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCENARIU ABSURD Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă Și-am înțeles
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
-mi las cu grație semnătura cu creionul emoțiilor. Acest spectacol sublim, pe care îl dă cerul de atâtea ori, dar pe care abia azi l-a descoperit privirea mea m-a copleșit, iar luna cu raza ei albă ce-mi mângâia creștetul mă făcea să pășesc prin acele clipe în eternitate și gândeam în sinea mea, doar așa poate arăta Raiul, dacă există cumva. M-am îmbrăcat în rochia acestui magic apus, ce mi-a încărcat sufletul de frumusețe și liniște
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri rătăcite Mai în fiecare noapte îmi scapă din hamuri noianul de gânduri și zboară haihui spre cele patru zări lăsându-mă sterp de minte. Îngerul trimis de Domnul m-a mângâiat cu aripa și mi-a șters transpirația, de prea multe frământări, de pe obraji și frunte, dar în zadar. Am pierdut clipa, care îmi fulgerase ceva mai ‘nainte. Gândurile rătăcesc în eter, prin toate cotloanele din cer împresurând sufletele plecate la
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor norul ia chipul unui înger, îmi mângâie cu-o aripă de ploaie chipul și simt pe buze un zâmbet ca o sărutare a unui gând de zi care-mi șoptește: „hai, trezește-te”! Citește mai mult În seri de vară, cu pași pufoși ca de pisică,visele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec de iubire și de dornorul ia chipul unui înger,îmi mângâie cu-o aripă de ploaie chipulși simt pe buze un zâmbet ca o sărutarea unui gând de zi care-mi șoptește: „hai, trezește-te”!... XXIV. VASILICA ILIE - PROZA COTIDIANULUI ȘI IUBIREA LA MATURITATEA DEPLINĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie Tâmpla căruntă, părul sur, Mii de-amintiri învie... Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
picure mirul... Și oare din ce ar mai înflori aievea veșnicia? Nu, viața ar fi fost searbădă fără flori. Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... și ar fi fost plin de răni... și de sânge... Parfumul ce-ți mângâie nările în fiecare zi nu s-ar fi născut... Nu, nu vrei să-ți imaginezi viața în absența suavelor flori! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Florile / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul II, 03 martie 2012. Drepturi
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > MAMA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mama Chipul sfânt din icoana sufletului tău poartă un nume: mama. Privirea aceea blândă, care te mângâie mereu, acele brațe încărcate de dragoste care te îmbrățișează în orice zi. Zâmbetul de primăvară ce-ți înseninează zilele încărcate de nori, oaza de liniște, înțelegere și prima picătură de înțelepciune picurată în sufletul tău de copil. Primele jaloane ale
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
bă, de-acuș-năinte pă Ursei îl legăm la porumbi în Grui ca să-i păzască, ia fă tu bine șî-mpretenește-te cu iel că tu-i duci de-acii-năinte mâncare șî apă în fiecare zî, hai, ia pune-i mâna pă cap șî-l mângâie! - Vai de mine șî de mine, tăticule, ieu nu pui mâna pă iel, de-atâtea ori a vrut să mă mușce împreună cu mă-sa, javra asta roșie ca un drac. - Bă, ia vez’tu cum vorbești, nu-l po-me¬ni
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
lasă ușor mâna pă ca- pu’ lui - mi-a zis atunci șoptit taică-meu. I-am atins ușor capul lui Ursei, care l-a lăsat în jos și a venit apoi încet cu el între pi- cioarele mele. În timp ce-l mângâiam, și-a ridi- cat capul spre fața mea și apoi și-a ridicat și laba piciorului drept din față, pe care mi-a pus-o pe pulpa piciorului meu stâng. Eu i-am prins-o cu mâna stângă, în timp ce cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
spre fața mea și apoi și-a ridicat și laba piciorului drept din față, pe care mi-a pus-o pe pulpa piciorului meu stâng. Eu i-am prins-o cu mâna stângă, în timp ce cu dreapta am continuat să-l mângâi pe cap. - Așa! Acuș du-te șî adăi un bruș de mămăligă șî dă-i să mânce - mi-a mai zis taică-meu după un minut sau două. M-am dus în bucătărie, am luat un bruș de mămăligă, dar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
cărări de-argint de lună toarse ne tot zidim în vechi sau noi iubiri. Azi, din fântâna ce-i săpată-n mine adap cu drag cuvinte-herghelii, să le trimit cu dorul pân-la tine ca tu pe creștet tandru să-l mângâi Și le aștept cuminte să-mi sosească cu dorul meu și cu al tău sărut fântâna mea cu-a ta să se-ntâlnească în tainica lumină de-nceput. Leonid Iacob Referință Bibliografică: fântâni / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FÂNTÂNI de LEONID IACOB în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366473_a_367802]
-
-ți nestrămutate stau să ți le-ascult, Și, noblețea unui suflet mult prea încercat, Plânsul sacadat, ce de iubire nu poate fi secat, Și, imposibil că de durerea continuă descărcat, Compătimitor sunt, chiar mult decât prosternat, Doresc din inimă să mângâi, dar sunt dezolat... Ți-admir suferințele ce ți-au trecut prin trup, Zgomotele durerilor involuntar ți le ascult, Spectator nevolnic supus de-al meu destin, Mereu să am imaginea vie al acelui tău chin, Dar cum nu pot fi trist
GRAŢIA CERULUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366457_a_367786]
-
se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
o cârpă moale înmuiată în apă caldă, l-a curățat peste tot și, ca niciodată până atunci, deși era vară, l-a luat în casă și l-a culcat pe o țoală împăturită, ținându-i o vreme capul în poală, mângâindu-i-l și începând să plângă cu amar după Hobza al ei... Vlăduț a mai trăit șase ani după moartea stăpânului său, era tare bătrân - avea 18 ani, ceea ce era de mirare pentru un câine; se-nțelege, era mai mare
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
crez, de-o mare frumusețe morală, și, evident, cu implicații estetice. Multe piese lirice, exceptând anumite inflexiuni retorice, au un contur precis, un desen fin, miniatural: “Prinde-mi lacrima, iubite, în palme! Prinde-mi lacrima! / Oglindește-te în ea/și mângâie-ți fața a sărbătoare!” (“Lacrimă de dor”). Un alt exemplu: “Doar ochii albaștri mă mai fascinează/asemeni cerului după ploaie. Visând la stele ei mai fură timp/și-l mărunțesc în dinții secundelor, /albe precum laptele, /amărui ca firul ierbii
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
mari și luminoși. Sânii plini, cu sfârcurile întărite și-au făcut apariția după îndepărtarea prosopului. Olga i-a privit cu drag, era mândră de corpul ei, pentru o clipă și-a amintit aventura trăită cu Eugen. Îl vedea, cum îi mângâia, cum îi săruta sânii plini de dorință, au fost săruturi pline de pasiune, o făcuse să plutească, să traverseze prin cărările rațiunii, acea rațiune care îi spunea, îi ordona, să se supună unui soț bețiv și violent. Ridicase bariera spre
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
frinir di cicale,mano divinasulla testa di noi sognatori..e la terra dorme.... IV. IMPERFECTA, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Colinzi pierdută printre boabele de ienupăr și semințe de luna curată; mireasma iasomiei mângâie părul tău, parcă ești cam serioasă în timiditate și lumea te confundă, frumoaso și imperfecta. Taci în surâsul aurorei boreale, e viața nouă datorită ție. Vagoli spersa tra coni di ginepro e semi di luna tersa; l'aroma di gelsomino
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
bucuroasă, schimbai totul pe dos, În altă parte masa, ba patul, ba găleata, Făceai pe șmecheroasa când seara, venea tata: -Ce-i asta Viorică? Pe toate le-ai sucit!. -Se pare Nihălucă, întruna am ,,dormit!”. Încet că trezești ,,zmeii”, i-am mângâiat pe păr Și dorm toți ca purceii, spălați într-un ciubăr. Mănâncă și te culcă, îndată te duci iară. . . Și ești ,,sătul de muncă ”, eu ,,dorm”, din zori în seară!. Ah! . . .Mi-e dor și amintirea când îmi cuprinde gândul
COPILĂRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366572_a_367901]
-
ne rămâne, poate, într-o casetă cu amintiri stingându-se încet, încet, cu trecerea infailibilă a timpului ... Dăinuie, însă, încărcate de semnificații, roadele minții și sufletului deopotrivă, ca niște înșir'te mărgărite în rafturi de biblioteci, orânduite într-o liniște mângâiată de taine, file îngălbenite purtând peceți de suflet, zbateri și liniști, lumini și umbre, în care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
suport fericirea din piatră. și piatra lunii e falsă. atât de falsă încât cerul o aruncă în genunchii mei. uit mișcarea. nu mă bucur. râd. am gâtul plin de aerul murdar al serii. tu, minciunile, așchiile... lemnul tace. balustrada îmi mângâie pieptul. brațele frâng între ele perna de aer curat. nu mă bucur. râd. Referință Bibliografică: (stare 3) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu
(STARE3) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366590_a_367919]
-
ajung. Și, fără a fi în stare să știm cum e posibil să primim de la ea un semn ,un sfat ori un avertisment( de e nevoie ). Și, uite-așa, chiar de-a spus-o însuși Shiller : „ nu cu vorba se mângâie un suflet îndurerat ”- eu îndrăznesc a spune tuturor că MAMA, a ta, a lui, a ei, a lor, a noastră ( că-i aici ori „pe-acolo”, plecată), cine știe? poate că ea este acel „punct de sprijin” cerut de Arhimede
ŢIE, MĂICUŢĂ, LA MULŢI ANI ! ...IAR ŢIE, MAMĂ, DOAR UN GÂND ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366579_a_367908]
-
XXVI. ÎNTRE SUFLETE, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014. Între suflete Nu e nici o distanță între suflete, fiindcă sufletele trec peste distanțele lumii și tot mai departe ajung, așa cum mâinile mele prin spații te mângâie. Sufletul tău e o bijuterie în care încap toate doinirile lumii pe care le-ai strâns să le dărui. Dar trebuie să știi că între suflete există doar neputințele noastre pe care nu am știut sau nu știm ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
știi că între suflete există doar neputințele noastre pe care nu am știut sau nu știm ... Citește mai mult Între sufleteNu e nici o distanță între suflete,fiindcă sufleteletrec peste distanțele lumiiși tot mai departe ajung,așa cum mâinile meleprin spații te mângâie.Sufletul tău e o bijuterieîn care încaptoate doinirile lumiipe care le-ai strânssă le dărui.Dar trebuie să știică între suflete există doarneputințele noastrepe care nu am știutsau nu știm... XXVII. CĂUTÂND, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1176
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Te văd aevea, cu broboada groasă, din catifea maronie, pe cap ce-ți acoperea jumătate din trup. Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei mele care venea de la biserică, atât de senina încât, fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am spus niciodată, cât te iubesc, cu panerul tău împletit de meșter și cănitele tale de moși împodobite cu cireșe și prune uscate, cu străchinile tale mereu pline, ... Citește mai mult Bunicii mele (Emiliei Pricop și Ecaterinei
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]