3,738 matches
-
fi gândit", ca neavând acel atribut. Comparația este între acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit ca "nefiind doar în intelect" și "fiind doar în intelect". Comparația pe care o face Anselm este în termeni de măreție: a fi în intelect și-n realitate, implică ceva mai mareși mai important decât a fi doar în intelect 74. Toivo J. Holopainen consideră că analiza lui Anselm are ca punct de plecare filosofia lui Boethius și construcția "acel ceva
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
poziția empiristă a lui Hume și critica acestuia la adresa argumentului ontologic, multe din ideile sale fiind considerate valide și de către Kant. Hume a considerat că se poate demonta argumentul ontologic dacă ne raportăm la prezența răului în lume și la măreția lui Dumnezeu care nu permite inițiativa și independența creaturilor sale. În "Dialoguri asupra religiei naturale" Hume critică argumentul ontologic plecând de la ideea simplă că în cazul în care Dumnezeu deține atributul omnipotenței, atunci prezența răului în lume ar nega existența
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
natura sa unică, a ființei care există prin ea însăși și care are existență necesară 247. Concluzia argumentului prezentat în capitolul II din "Proslogion", în interpretarea lui David Lewis, arată că există o ființă x în lumea actuală, a cărei măreție nu poate fi depășită denimic altceva. Dacă măreția lui x nu este depășită în nici o lume w de către nici o ființă y, David Lewis consideră că trebuie să ne raportăm la: măreția lui x în lumea actuală. O altă versiune a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ea însăși și care are existență necesară 247. Concluzia argumentului prezentat în capitolul II din "Proslogion", în interpretarea lui David Lewis, arată că există o ființă x în lumea actuală, a cărei măreție nu poate fi depășită denimic altceva. Dacă măreția lui x nu este depășită în nici o lume w de către nici o ființă y, David Lewis consideră că trebuie să ne raportăm la: măreția lui x în lumea actuală. O altă versiune a concluziei nu ar aduce după sine un interes
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
există o ființă x în lumea actuală, a cărei măreție nu poate fi depășită denimic altceva. Dacă măreția lui x nu este depășită în nici o lume w de către nici o ființă y, David Lewis consideră că trebuie să ne raportăm la: măreția lui x în lumea actuală. O altă versiune a concluziei nu ar aduce după sine un interes teologic 248. În legătură cu pasajul crucial din "Proslogion", Graham Oppy este sceptic în legătură cu construcția "acel ceva decât nimic mai mare nu poate fi gândit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fel ca și trecutul, pentru că în acest caz se pierde chiar noțiunea de viitor este mai bine ca viitorul să facă referire la posibilități și la caracterul indeterminat al acestora. Fiecare eveniment viitor aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
viitor este mai bine ca viitorul să facă referire la posibilități și la caracterul indeterminat al acestora. Fiecare eveniment viitor aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră că numai persoanele care se mulțumesc cu o concepere tiranică a divinității pot
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
indeterminat al acestora. Fiecare eveniment viitor aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră că numai persoanele care se mulțumesc cu o concepere tiranică a divinității pot fi de acord cu teza conform căreia providența divină exclude șansa. Einstein, care la
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră că numai persoanele care se mulțumesc cu o concepere tiranică a divinității pot fi de acord cu teza conform căreia providența divină exclude șansa. Einstein, care la fel ca Darwin, nu putea accepta
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și mai greu de respins de către critici. Argumentul slab trebuie considerat un argument ușor de criticat, iar acest fapt a fost recunoscut și de către apărătorii argumentului ontologic. Anselm a reușit să arate că nonexistența trebuie exclusă atunci când ne referim la măreția supremă. "Principiul lui Anselm", așa cum îl numește Hartshorne, arată incompatibilitatea dintre ființa perfectă și non-existență. Existența contingentă nu este compatibilă cu perfecțiunea. În ceea ce îl privește pe Descartes, trebuie spus că între variantele sale și varianta anselmiană a argumentului ontologic
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
putut clădi vreo explicație integrală despre originea și rostul lumii, universal acceptabilă ca viziunea creștină, care așază cosmosul în raport de creatură față de Dumnezeu și ni-l înfățișează ca o desfășurare de forme concrete ale gândirii divine, ce umplu cu măreția lor timpul și spațiul. Delimitată între cauzalitate și finalitate, lumea spânzură de cugetarea lui Dumnezeu, care o cuprinde precum un artist își cuprinde propria-i operă. Condiția creației e libertatea și dragostea. Nimeni nu e creator decât în libertatea spiritului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putea folosi fără să angajeze sufletul. O filosofie ca a lui Platon, o pânză de Leonardo, un roman de Dostoievski, o statuie de Michelangelo sau o simfonie de Beethoven s-au creat o dată pentru totdeauna, ca exemplare unice, fără repetiție. Măreția lor stă în unicitatea lor și în atracția spre înălțimile simbolice, pe care o exercită asupra sufletelor. Ele nu se reproduc obiectiv ca mașinile, ci subiectiv, ca asimilare contemplativă, ca modelare lăuntrică, spirituală și invizibilă. Cultura și civilizația pot deci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de la care omul nu primește decât binele și de la care toate bunurile vin. În sfârșit, nevoia unui ocrotitor, la care omul poate alerga cu încredere pentru orice asistență oportună își găsește satisfacție în această Ființă supremă, pe care puterea și măreția proprie o ridică mai presus de toate celelalte.”( W. Schmidt: Origine et évolution de la religion, pag. 347 ) Credința lor e că Ființa supremă a trăit odată pe pământ de unde s-a ridicat la cer din pricina răutății omenești. Atunci a învățat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așa de intim și de personal, încât interpunerea instrumentelor muzicale ar înstrăina această mistică intimitate. O liturghie ortodoxă cântată e un torent de evlavie fierbinte ca sufletul din care izvorăște. O liturghie romanocatolică, susținută de orgă sau de orchestră, are măreție teatrală, dar n-are intimitate. Cel puțin pentru modul nostru de a simți, ea pare ceva impersonal și artificial. Admiri efectul artistic și uiți că ești în rugăciune de adorare. Bineînțeles, aceste restricții ortodoxe au repercusiuni dincolo de Biserică, în creația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că pământul e sferic, comiteai o erezie. Dacă susțineai că el se învârtește în jurul soarelui, comiteai altă erezie. Dacă făceai ipoteza că nu există numai o lume siderală, ci mai multe, care nu duceau decât la o și mai admirabilă măreție a Creatorului lor, comiteai altă erezie. Numai pentru îndrăzneala de a porni pe Marea necunoscută ca să demonstreze că pământul e rotund, Cristofor Columb a fost condamnat de sinodul local din Salamanca. Și totuși în marele navigator și în genialii aventurieri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o face fiindcă și-a reamintit de concertele simfonice de la Ateneu? Iată Marea Neagră, cu vasta ei frumusețe, ce schimbă mii de nuanțe de culori în fiecare clipă. Nici un pictor n-a izbutit până azi să sugereze ceva măcar din această măreție. Și cu toate acestea, mii și mii de ochi stau vara pe țărmul ei; pierduți în extazul acestei frumuseți imposibil de redat în artă. Iată cerul înstelat într-o seară de august, când e mai strălucitor și mai misterios ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
porțiuni foarte reduse din ea. Amintirea artei te face să le guști mai amănunțit nuanțele, adică să apreciezi pe o scară minoră ceva din frumusețea imensă a naturii. Dar inversul acestei idei e și mai adevărat și anume că amintirea mărețiilor naturii ne face mai degrabă să gustăm frumusețea unui peisaj pictat. Dar atunci ar trebui să răsturnăm teoria lui Lalo și să spunem că arta e pseudoestetică pentru că o privim oarecum prin prisma naturii! Ceea ce ar fi tot așa de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu simțiți altceva decât lumina uriașă ce vă inundă sufletul. Acela a fost momentul estetic. După aceea, cu nu știu ce spații de seninătăți răsturnate nemărginit în suflet, puteți să vă reluați mersul, să-l admirați mai departe și să-i comentați măreția. Am greși dacă am crede că faptul estetic e ceva periferic ce rămâne pe retina ochiului sau în timpan. Văzul și auzul sunt numai organe de transmitere. Ceea ce puterea frumuseții pune în mișcare e spiritul nostru înaripat în chip brusc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fragmente, fiindcă e neputincioasă să imite proporțiile ei gigantice. Munții nu spun nimic de pe o pânză. Soarele e cu neputință de pictat în vreuna din înfățișările lui. Cerul cu stele nimeni n-a izbutit vreodată să-l zugrăvească. Natura, în măreția ei, e inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu izbutește totuși să fie veșnicie și nemurire. Arta nu ne convinge că suntem nemuritori, dar ne sugerează nemurirea; arta nu ne determină să fim fericiți, dar ne sugerează fericirea. Ea e imaginea sensibilă a posibilităților de dincolo de lume. Toată măreția și toată neputința ei stau în sugestia acestei posibilități ideale. Din această pricină, arta nu poate înlocui religia, cum au crezut unii că ar putea-o face. Credința religioasă e certitudinea ordinii veșnice și a nemuririi personale. Arta e numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de evadare imediată în vagul superior al posibilităților ideale. într-un elan euforic, Alexandru Macedonski a exprimat admirabil acest sentiment paradoxal al bucuriei estetice: Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer. E și măreția, dar e totdeodată și neputința artei redată în acest vers. Ea ne face într-adevăr să uităm pentru o clipă că suntem din lume, dar nu izbutește să ne facă să credem că suntem din cer. Bucuria spiritului mișcat de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
psihiatrice. Ipoteza patologică, dimpotrivă, pune într-o lumină mai enigmatică apariția geniului. Căci dacă la mii și mii de nefericiți, aceeași boală se manifestă ca o pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
punct de vedere ei se aseamănă cu scriitorii mistici care se plâng de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă a contemplației supranaturale. Frumusețea operei realizate stă în conformitatea ei cât mai intimă cu viziunea geniului. Din operă cunoaștem măreția acestei viziuni. Artistul terminând-o și contemplându-i conformitatea, ar putea spune, ca Dumnezeu, că e foarte bună. De fapt, aproape nici unul nu e perfect mulțumit de realizare, chiar când pentru noi, amatorii, opera pare desăvârșită în „splendoarea formei peste
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt felurite și diferă de la ființă la ființă, de la om la om. Adevărul acesta de doctrină se verifică în varietatea naturală, pe care o experimentăm în jurul nostru. Sofianismul lumii create, adică sublimitatea înțelepciunii divine, nu se poate înțelege numai din măreția unitară a cosmosului, dar și din infinita varietate a părților lui, care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai ca în opera de artă, varietatea părților proporționate între ele dă unitatea și armonia întregului. Atât lumea în genere cât și lumea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realizează universalul prin particular. Sacrificiul și eroismul în care culminează istoria nu sunt simple fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare pe care o aprinde în suflete e cu atât mai puternică. Clasicismul francez, prin Corneille și Racine îndeosebi, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]