18,914 matches
-
vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac stau pe veceu cu pixul și caietul pe genunchi pe corpul meu crispat". Desigur, Diana Geacăr nu este unică în trăirea intensă a acelor "chinuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt pregătită să conced o varietate a motivelor care ar determina acest mut, neștiut unison, refuz în continuare să cred că cineva ar putea găsi drept firească poziția japoneză. Totuși, dintr-o lașitate pe care mă văd nevoită să o mărturisesc în acest punct al confesiunii mele, preferând să nu mă confrunt cu perspectiva, oricât de îndepărtată ar fi fost ea, a demolării eșafodajului meu antropologic, mi-am limitat numărul subiecților la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trupurile de hârtie, aplatizate de secolele de vegetarianism, ale insularilor. În Tragedia lui Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat de Idele lui Marte să-i mărturisească devotatului său prieten, Marc Antoniu, că vrea să fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine noaptea, fiindcă cei supli gândesc prea mult și sunt flămânzi de conspirații. Americanii și mulți dintre europeni fac dovada acestei teorii, care, luată au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu seamănă cu o locuință occidentală. Nu credem, de aceea, într-un "acasă" configurat pur spațial, ci doar într-un "acasă" afectiv-emoțional. Pentru a ne face mai bine înțeleși, permiteți-ne să vă oferim o serie de explicații suplimentare. Vă mărturisim absolut sincer că nu am înțeles niciodată ideile de patriotism și de fidelitate față de o religie, în special pentru că în numele acestora s-au comis câteva dintre cele mai mari atrocități din istorie. Nu vă grăbiți însă să ne taxați drept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului, doamna Ilina. -Mare doamnă, insist să nu luați drept nelalocul ei purtarea mea, dar la hotare pâlpâie bucluc zise îngrijorat Târgov uitându-se în stânga și în dreapta, să nu-l audă cineva, până nu află Uran. -Cum? ... De ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și amu ne pângăresc femeile, ne iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran, strategului Amar. -Mărite șef, de data asta cred că noi le venim de hac, zise Amar, parcă trezit dintr-o visare, după ce l-a ascultat cu luare aminte pe Uran. -Nu văd care-i rădăcina cuvintelor tale, viteazule Amar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
crezi, că nu știu la ce te referi. -Când am trecut prin fața bisericii, ne-am întâlnit cu o fată care trecea pe partea de peste drum de biserică, sau ... -Când am trecut prin fața bisericii, eu nu am văzut nici o fată, a mărturisit Costică. -În momentul în care îmi făceam cruce, am văzut-o... -Foarte bine, prietene și ce-i cu asta? răspunde Costică. -Nimic important, bârfeam, a încheiat discuția Fănică. În duminica care a urmat, după slujbă preotul s-a grăbit i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zâmbet luminos, nu mă întrerupea și când terminam mă întreba din nou: „ce-ai mai făcut”? se vedea cât de mare este speranța lui de evadare din singurătate. Odată stăteam amândoi afară pe prispă și cu un băț scormonea colbul mărturisind: -Aș vrea să scap de această boală și nu știu cum ... m-am tot gândit dar nu găsesc ieșire. M-am gândit să mă duc la preot, să mă duc la primărie să cer ajutor dar frământările din zi sau noapte din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele se opresc și îmi zâmbesc, gândind că voi reuși să înțeleg odată că eu, omul, trebuie să le respect și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sau mai târziu, se va sfârși: un sfârșit ce nu reprezintă cred eu moartea, ci atingerea împlinirii existenței. Acesta este motivul pentru care am așezat la începutul acestui capitol cuvintele lui Wolfgang Amadeus Mozart din scrisoarea către tatăl său, unde mărturisește că nu adoarme niciodată fără a se gândi că ar putea să nu cunoască ziua de mâine, însă acest lucru nu îl întristează și nu îl face să devină ursuz semenilor săi. Despre ceea ce Mozart definește ca fiind profunda fericire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există încă instrucțiuni de drum, puncte de referință după care să ne putem orienta sau stâlpi de sprijin? Cum ne putem orienta într-o lume săracă în direcții? Cum mărturisesc și în Memoriile mele, toate experiențele și conflictele au transformat parcursul vieții mele într-o mare aventură spirituală, plină de noi provocări. Datorită susținerii multora, după confruntarea cu Roma din 1979-1980 am reușit să elaborez ideea unui dialog între religii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ucise de către un killer sau cei morți la o vârstă fragedă fără a fi putut trăi o viață autentică? Nu există deci dreptate, mă întreb? Sau: de ce au existat pe pământ? Și de ce existăm noi, căroră ne merge relativ bine? Mărturisesc că nu reușesc să mă resemnez în fața întregii mizerii, a nedreptății, insensibilității acestei lumi și de aceea caut un sens ultim vieții, celorlalți și mie. Dar nu pentru ca să devin imun la acestea și să mă consolez cu promisiunea de a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
principiu ultim, a unei cauze prime, a unui Dumnezeu. Dar este așa ușor să-l deducem pe "Dumnezeu?". Precum am zis, obiecțiile aduse religiei de critica sa, până la cea a filozofiei analitice sau a analizei lingvistice, le cunosc bine. Și mărturisesc că eu însumi uneori am anumite rețineri în folosirea numelui de "Dumnezeu". Nici un alt nume nu a fost profanat atât de mult, de nici un alt nume nu s-a abuzat și nu a fost folosit atât de des: în politică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în încurcătură: "Mistica... poate avea multe semnificații...". Și chiar avea dreptate. Mistica a revenit ca modă: evident, pentru compensarea teologiei și liturghiei prea raționale și intelectuale, și împotriva unei reduceri a religiei la simplă practică socială, astfel se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au primit revelația înainte de Mahomed: Tora lui Moise, Psalmii lui David și Evanghelia lui Isus. Poate fi numit Mesia, Cuvânt al lui Dumnezeu și pot fi recunoscute miracolele sale. De altă parte, ca musulman, aș avea dificultăți să recunosc ceea ce mărturisesc, în concordanță și cu claritate, Evangheliile și Scrisorile apostolului Pavel, adică moartea lui Isus pe cruce. Coranul consideră o asemenea moarte prea rușinoasă pentru un profet atât de important. Prin urmare, afirmă că în locul lui Isus a fost crucificată o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bine pe noi înșine și "a coopera"; este justificată discuția despre adevăr, dacă acest lucru se întâmplă în spiritul iubirii prin adevăr. În calitate de creștin eu nu dețin monopolul asupra adevărului, dar nu sunt nici dispus la a renunța să-l mărturisesc în fața falsităților. Dialogul și mărturia nu se exclud reciproc; trebuie să continuăm pe calea ce am experimentat-o către mântuire, dar trebuie să îngăduim celuilalt de a putea ajunge la mântuire prin intermediul religiei sale; privind din afară, dintr-un anumit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în secolul III lângă Palatino, cartierul imperial al Romei. Figura ce suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În concluzie, o satiră a Crucifixului. Mărturisesc faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
biologici ai copilului pentru a obține consimțământul, iar în alt caz părinții adoptatori nu au găsit suportul necesar pentru adopție din partea membrilor familiei extinse. Cu toate dificultățile întâmpinate nu s-a înregistrat nici un caz de desfacerea adopției, mai mult părinții mărturisesc că nici nu s-au gândit vreodată la această posibilitate. În 84% dintre cazuri s-au raportat schimbări pozitive în familie după adopție. Într-un singur caz schimbările au fost evaluate ca fiind negative. De asemenea s-a înregistrat și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din Șerboieni, sub acuzația că ar fi răspândit manifeste pentru instigarea țăranilor. Conform aceleiași surse soția arendașului Haralambie Protopopa îl identifica printre cei care au condus revolta țăranilor din Șerboieni, Argeș, pe studentul I. Popescu. Mai târziu, un alt țăran mărturisea ca fiul preotului din Șerboieni, studentul I. Popescu "mai fusese prin sat și făcuse propagandă printre țărani, îndemnându-i să se ridice la luptă ca în alte părți"14. M. Iosa interpreta evenimentul drept o dovadă limpede a implicării studenților
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
utiliza în corespondență numele de Popescu și nu de Popp20. Este vorba despre două scrisori expediate de Pușcariu 21, în care cerea informații despre Popescu Șerboianu, care ceruse să devină student ordinar (cerere refuzată însă). În aceste condiții Sextil Pușcariu mărturisea: "Nu știu dară ce sfat să-i dau: ar fi bine să vină aici pentru ca să scape de mizeriile de acolo și pentru ca să avem între tinerii noștri un om cinstit și harnic; nu știu însă cum o va duce cu paralele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
profilului revistei Gazetei Țăranilor, a "descris în culorile cele mai nereale" subiectul, considerând că face astfel "serviciu păturei țărănești, păstrătoarea celor mai îndepărtate datini strămoșești, deși nu totdeauna cele mai creștine, mai curate și mai cuviincioase"122. Însă în timp mărturisea că diversele atitudini, conduite și comportamente ale poporului trebuiau schimbate, comparându-i situația cu cea a unui bolnav, care ar trebui să fie tratat. Prin urmare, cea mai mare stavilă pentru însănătoșirea acestuia o vedea în spiritul vremii și în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționistă "Oganj" din Belgrad a calității de membru de onoare cuprinde din nou trimiteri explicite la crezul său. Astfel, Șerboianu considera că cremațiunea răspundea ideii unui umanitarism universal, ajutând la ideea de înfrățire a popoarelor în fața morții. Prin urmare, el mărturisea că: Nu mi-am făcut decât o datorie de conștiință, cunoscând că numai clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poziția arhimandritului, ci și lipsa de reacție a forurilor conducătoare ale Bisericii Ortodoxe Române: "Iată-l pe sâmbrașul diavolului! Cântăriți-i credințele! Înțelegeți neobrăzarea cu care stă de vorbă cu "Biserica", prețuiți-i spiritul concesiv și "admirația" pe care o mărturisește față de "spiritul ei conservator"!... Așa se întâmplă când conducătorii bisericii au altceva de făcut..."204. Câteva luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toarnă peste mort, dacă nu, neînsemnatele noastre "aromate", cu care ar fi fost uns și îmbălsămat Domnul? Ce-nsemnează "pământul" pe care-l aruncăm peste mort, dacă nu o mărturisire, un "simbol" și o scuză înaintea lui Dumnezeu că " Doamne! noi mărturisim înaintea Ta fiindcă nu avem morminte săpate-n piatră că suntem noi tot "pământ" și-n pământ ne întoarcem? Iartă-ne, deci, că ne abatem de la ... tradiție! Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde le convin fac pământ din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]