3,215 matches
-
femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede, fără să se gândească prea mult, de un măslin înflorit. A mai apucat să vadă cum se înălța soarele peste oraș, iar din ochii lui au început să cadă lacrimi limpezi și mari. L-au găsit într-un târziu, și-a fost recunoscut de sutași, bucuroși că, murind, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vadă o dată lucrurile de care urma să se despartă pentru totdeauna, În fața morții vorbele mari sînt de prisos. O fereastră deschisă spre primăvară e infinit mai semnificativă. Mi-l Închipui pe Oedip trezindu-se undeva la o răscruce, sub un măslin prăfos, după cîteva ceasuri de somn chinuit, și pipăind cu ochii săi orbi lumina. E prea frumoasă dimineața din jurul lui pentru a o nega. Deocamdată izvorul tăriei lui e În mîndria lui sumbră, dar Îi va ajunge să bea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de cîntecul sirenelor trebuie să-l cînte invers. A cînta invers nu Înseamnă, desigur, a cînta alt cîntec, ci același, dar a-i schimba semnul, astfel că Înțelegem de ce Ulise și-a cioplit piciorul patului, acasă În Ithaca, dintr-un măslin viu. Asupra acestui adevăr nu mai am demult nici o ezitare; căci nu mai trebuie alte sirene dacă uităm și singuri; iar marea poate fi tot atît de goală ca și o viață care n-ar vrea să Învețe nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și recunoștință. Nimic nu-mi lipsește cînd mă tăvălesc În nisipul plin de soare și mă simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu milă Înțelegînd că soarta mea e să rămîn În vale, să n-am puterea și curajul de a sui nici un munte. Și mi-ar spune: Cassandra, eu știu că Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Întreabă Cain În poemul lui Byron pe Lucifer, iar acesta răspunde „SÎnt puternic”. E singurul răspuns pe care l-ar fi putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți? Totul e să. alung aceste cuvinte ca să nu? mă mai gîndesc la ele și să nu simt timpul. Ce-i pasă unui măslin că Îmbătrînește și Într-o zi va fi smuls de vînt din rădăcini? El se bucură acum de lumina care Îi răsfață crengile, de ploaia care-i udă rădăcinile și de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc cum strălucește soarele În crengile măslinilor dincolo de zidurile reci ale palatului, cum tremură chiparoșii ca mușchii atleților Înainte de Întreceri, cît de caldă e iarba În nopțile de vară În marginea Thebei. Le-am văzut toate acestea cu multă atenție pentru că a trebuit să le văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
descriu. Știu acum la ce renunț. Știu că primejdia cea mai mare nu este voința lui Creon, ci amintirea lucrurilor trăite care mă Îndeamnă să fug de moarte. Dar nu pot. Tocmai pentru că iubesc soarele care se joacă În coroanele măslinilor și praful cald care mi-a mîngîiat tălpile cîtă vreme am rătăcit cu tatăl meu, nu pot să Înfrunt umilința de a le pierde altfel decît murind. Presărînd țărînă pe trupul mort al bietului meu frate, n-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți, tot aia era... că ce contez eu, biciclistul? Un înlocuitor, atât! Da’ vorba e, sunt alegător? — Ești beat, Tolea? Fii bun, vorbim altă dată... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 9. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 10. Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, și am lăsat să vi se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
premiul doi cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile și rasele, băgase și capitaliști, americani și engleji în special, alergau victorioși cu ramuri de măslini și cireși înfloriți spre viitorul care tocmai răsărise. Prin măslini, făcuse legătura și cu campania pentru semnarea Apelului Păcii și o aluzie, destul de transparentă, și la lupta comuniștilor greci, cu Glezos al lor, împotriva dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile și rasele, băgase și capitaliști, americani și engleji în special, alergau victorioși cu ramuri de măslini și cireși înfloriți spre viitorul care tocmai răsărise. Prin măslini, făcuse legătura și cu campania pentru semnarea Apelului Păcii și o aluzie, destul de transparentă, și la lupta comuniștilor greci, cu Glezos al lor, împotriva dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe 26 ianuarie 1953, când a apărut și decretul cu cotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Drept răspuns, ei i-au zis: "Și tu ești din Galilea? Cercetează bine, și vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc." 53. (Și s-a întors fiecare acasă. $8 1. Isus S-a dus la muntele Măslinilor. 2. Dar dis de dimineață, a venit din nou în Templu, și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. 3. Atunci Cărturarii și Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
se mai potolească această caniculă și să repornesc spre Le Val, ținta călătoriei de astăzi. De după Frejus până aici, drumul meu a fost pe lângă pârâul Argens, pe care îl las aici. Este frumoasă Provence, plină de pini, viță de vie, măslini, cu localități ce se aseamănă cu cele italiene, cu străzi înguste și ferestrele ce dau direct în stradă sau piață, unde oamenii stau la mese sub umbrele generoase, mâncând, servind un pahar de vin, bere, suc, sau doar o cafea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea! Cred că ai și visat... Bolboroseai ceva, ca atunci când vorbești În somn românește... Mai vorbește, oare, românește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai decis să faci această călătorie... O prudență elementară ar trebui să te oprească să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a venit... Cristos é fermata a Eboli. Atunci, Înainte de război, Cristos se oprise la Eboli, dar pe urmă a mers mai departe... Unde sunt mlaștinile, unde-s țânțarii, latifundiile și malaria? Uite curți cu două automobile, livezi de portocali și măslini În locul stufului de altădată, câmpurile Îngrijite... Se bucură de ele, pentru că aceasta este acum țara lui, dar Christa de ce e atât de posomorâtă? S-a rătăcit În amintirile ei, așa cum face când iese de pe autostradă și pierde, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întreagă, de la cap la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat, așa cum o tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și pronumele lucrăt. op. care cere verificarea Lt. Gherghina Vasile Telefon 2175 Cerere de Verificare la Cartotecă Rugăm dispuneți verificarea numitului Numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara Îndepărtată. * —Cristian a debitat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]