18,601 matches
-
autentic nu este o fantezie romantică sau o utopie intangibilă.“ (p. 29) În al treilea rînd, educația presupune o constrîngere pe care tînărul și-o asumă în numele unei stări de spirit, conștient fiind că nu se poate ridica la nivelul maestrului decît chinuindu-se, gînd care preschimbă de fapt chinul în plăcere. În al patrulea rînd, relația e precumpănitor patriarhală, maestrul fiind întotdeauna bărbat, caz în care magiștrii de sex feminin nu intră în ecuația formării culturale. Femeia poate fi vestală
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
pe care tînărul și-o asumă în numele unei stări de spirit, conștient fiind că nu se poate ridica la nivelul maestrului decît chinuindu-se, gînd care preschimbă de fapt chinul în plăcere. În al patrulea rînd, relația e precumpănitor patriarhală, maestrul fiind întotdeauna bărbat, caz în care magiștrii de sex feminin nu intră în ecuația formării culturale. Femeia poate fi vestală, oracol sau iubită, dar nu profesor care să facă „pedagogie“, adică îndrumarea copiilor. În al cincilea rînd, scopul educației e
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
ecuația formării culturale. Femeia poate fi vestală, oracol sau iubită, dar nu profesor care să facă „pedagogie“, adică îndrumarea copiilor. În al cincilea rînd, scopul educației e pătrunderea într-o elită, adică formarea unei personalități care se contaminează cu virtuțile maestrului. În al șaselea rînd, educația nu stă în predare de cunoștințe, ci în molipsirea cu anumite reflexe mentale. Discipolul primește gusturi, viziuni și emoții, nu informații și nu teorii livrești. Tocmai de aceea, în relația „față către față“ există o
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
pe cale să devină rizibilă. Și totuși, Steiner e de părere că educația de elită se va face mereu pe calapodul relației clasice „maestru-discipol“. Sunt două lucruri care surprind la prelegerile de la Harvard. Mai întîi, autorul sare de la exemplele istorice de maeștri și discipoli la exemple livrești, pe care le culege din operele literare și cărora le acordă o semnificație istorică. Numai că e greu să-l consideri pe Dante discipol al lui Vergiliu, doar fiindcă italianul îl ia drept călăuză în
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
compromise, ale căutărilor controlate, va lua sub protecția sa temperamentul ieșit din comun al artistului profesor și - deși în permanență se simte subminat de o poetică laborioasă - își va regăsi tempoul într-o gramatică prestabilită de înaintașul său Leonardo. Dacă maestrul său a fost preocupat de inventica mașinilor, Ștefan Bertalan, dintr-un instinct propriu, se regăsește cel mai bine în natură, ale cărei mecanisme se străduiește din răsputeri să le descifreze, căutându-le sens. Am fi înclinați să riscăm o afirmație
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
pe colnice părăsîte,/ Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi pintre ponoară,/ Că doar oi uita de groază dorul care mă omoară (Scrisoarea cătră Zulnia). În poemul lui Collardeau, care i-a stîrnit lui Conachi interesul pentru Heloisa și Abélard, iubirea dintre maestru și discipolă luase la început forma afinității intelectuale, a prieteniei caste; doar ulterior acest „amoriu din prieteșug” s-a transformat în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și în septembrie 1958, și în aceste zile, concertul de debut a fost inaugurat de Simfonia I-a, în Mi bemol major, supranumită „Eroica enesciană”. Pe atunci momentul festiv al deschiderii Festivalului a fost încredințat Orchestrei Filarmonicii bucureștene, condusă de maestrul George Georgescu, marele amfitrion al întregului eveniment. Zilele acestea, momentul de deschidere a fost încredințat Orchestrei Filarmonice daneze, condusă de Christian Badea. Urmează multe concerte! Foarte multe! Să nu ne plângem! Aș îndrăzni să spun că ni se oferă de
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
-a și a 9-a, etalate sub bagheta dirijorilor Horia Andreescu și, respectiv, Daniele Gatti, apoi prezentarea Concertului de Edward Grieg susținut de pianistul Dan Grigore, concertul-spectacol „In memoriam Marin Constantin” susținut de Corul de Cameră „Madrigal”, aflat sub conducerea maestrului Voicu Popescu; amintesc, de asemenea, faptul că cele trei concerte ale Orchestrei de Cameră din Lausanne, concerte conduse de Christian Zacharias, sunt dedicate în întregime creației lui Robert Schumann, genialul muzician-poet al pianului. Sunt așteptate cu vădit interes câteva celebre
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
demnitate, iubire și respect - ca niște frați autentici -, dar și cu umor, și chiar cu o notă de satiră malițioasă. S-a spus întotdeauna că figura lui Sarastro îl avea ca model pe marele om de știință Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn Zur wahren Eintracht. Dar Born avea și defecte omenești - era vanitos și prea puțin tolerant față de alte idei decât ale sale (care se știe că erau înțelepte și influente). Când a preluat noua lojă, înființată la 12
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
și o limitare a puterilor deținute de ei. A fost, de fapt, așa cum s-a observat mai sus, începutul sfârșitului marii perioade a masoneriei din Austria (și începutul căderii lojii lui Born și, până la urmă, a lui Born ca mare maestru mason; el a părăsit ordinul în 1786, loja sa fiind desființată în ajunul Crăciunului din 1785). Born a trăit până în iulie 1791, tocmai când Mozart introducea noua sa operă în catalogul lui tematic (cu excepția uverturii și a marșului preoților, care
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
discriminare rasială, am spune astăzi); îl condamnă la șaptezeci și șapte de lovituri la tălpi. Iar atribuirea misiunii de a o păzi pe Pamina lui Monostatos, ajutându-l aproape s-o violeze pe când ea dormea, nu e tocmai gestul unui maestru înțelept. Mozart și Schikaneder nu și-au asumat prea multe riscuri. Ideile de bază ale masoneriei sunt prezentate cu mare simpatie, iar Mozart a fost clar la înălțime în scenele care glorifică Iluminismul (In diesen heil’gen Hallen, O Isis
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
cuvânt nu este tocmai demn de încredere și care îi cunoștea pe ambii compozitori, a povestit în 1860 că Schubert și editorul Diabelli i-au înmânat personal variațiunile lui Beethoven, că timiditatea l-a împiedicat pe Schubert să vorbească cu maestrul și că „s-a pierdut cu firea”, când Beethoven a indicat cu delicatețe o greșeală de armonie. Pe de altă parte, Josef Hüttenbrenner a relatat, în 1857, că Schubert a încercat să-i dea compoziția, dar Beethoven nu era acasă
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
cel mai mare actor al Vienei, Heinrich Anschütz (un prieten al lui Schubert), s-a oprit la intrare pentru a ține discursul scris de Grillparzer. Cuvântarea plină de elocință deplânge dispariția unui mare om care încheie o epocă măreață: „Ultimul maestru al cântecelor melodioase, vocea unei armonii emoționante, moștenitorul care a dus pe înalte culmi faima nepieritoare a lui Händel și Bach, Haydn și Mozart, nu mai este de acum, iar noi plângem pe corzile rupte ale harfei care a tăcut
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
localități de pe Valea Prahovei, la Brașov, în acest an și la Sibiu, în sfârșitul de iulie, de asemenea în aceste săptămâni, Enescu a fost evocat în cadrul relativ intim al unor concerte prilejuite de ziua de 19 august, de naștere a maestrului. Momente camerale și simfonice oferite de cele două orchestre de tineret, Orchestra „Simfonietta” condusă de Horia Andreescu, Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal, concerte susținute de tineri muzicieni performeri, de maeștrii acestora, au adus bucurie sutelor de melomani
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
ziua de 19 august, de naștere a maestrului. Momente camerale și simfonice oferite de cele două orchestre de tineret, Orchestra „Simfonietta” condusă de Horia Andreescu, Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal, concerte susținute de tineri muzicieni performeri, de maeștrii acestora, au adus bucurie sutelor de melomani, oaspeți sosiți din țară, de asemenea de peste hotare; au putut fi audiați câțiva dintre maeștrii care apar pe meridianele cele importante ale vieții muzicale europene, pianiștii Elisabeth Leonskaia și Valentin Gheorghiu, violoncelistul Cătălin
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
de Horia Andreescu, Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal, concerte susținute de tineri muzicieni performeri, de maeștrii acestora, au adus bucurie sutelor de melomani, oaspeți sosiți din țară, de asemenea de peste hotare; au putut fi audiați câțiva dintre maeștrii care apar pe meridianele cele importante ale vieții muzicale europene, pianiștii Elisabeth Leonskaia și Valentin Gheorghiu, violoncelistul Cătălin Ilea, organista Ursula Philippi, violoniștii Anna Țifu și Liviu Prunaru. „Actuala ediție a Festivalului Enescu și muzica lumii este dedicată tinerilor muzicieni
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
eficientă, imaginativă, fără de care actualul concept al festivalului, aici, la Sinaia, realizarea acestuia, ar fi greu de imaginat. Tinerii performeri - elevi, studenți ai instituțiilor noastre de învățământ muzical, ai unor prestigioase școli de peste hotare, absolvenți ai acestora - apar în compania maeștrilor, pilde vii, traiectorii artistice prodigios împlinite. Important este de notat faptul că întreaga serie a concertelor prezentate la Sinaia, în frumoasa sală a Casinoului, de asemenea în biserica ortodoxă din Predeal, în lăcașul credincioșilor romanocatolici din Sinaia, în Sala Armatei
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
participarea organistei Ursula Philippi; mă refer la „Andante religioso”, lucrare scrisă de tânărul Enescu pentru două violoncele și orgă, dar și la lucrări din repertoriul organistic, creații datorate sibianului Norbert von Hennenheim sau clujeanului Hans Peter Türk. Colaborarea celor doi maeștri, Ursula Philippi, personalitate organistică de anvergură europeană și Cătălin Ilea, actualmente profesor al Universității de Arte din Berlin, au dat consistență artistică unor concerte de neuitat. au devenit veritabile evenimente ale sezonului estival. Un moment de autentică trăire spirituală s-
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
cu toții au fost performerii unui încântător concert cameral dedicat muzicii lui Brahms și Ceaikovski. Trebuie să recunosc, un veritabil spirit colocvial de cordială comunicare a dominat evoluția celor trei pianiști muzicieni ai familiei Valentin Gheorghiu; alături de Roxana, de Valentina Gheorghiu, maestrul Valentin menține în continuare nivelul unei adresări de emoționantă consistență artistică. Bună dispoziție, muzică predominant vieneză de sensibilitate romantică, un fermecător spectacol violonistic, a oferit Gabriel Croitoru în compania fiicei sale Simina, un program adresat unui public larg, participativ. Tineri
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
aceștia nu au cântat niciodată în vreo orchestră. Mulți au trecut pentru prima dată Carpații venind acum la Sinaia. Aspectul social privind noile relații stabilite aici, comuniunea întru muzică a celor tineri, s-au arătat a fi salutare. Sub conducerea maeștrilor Horia Andreescu și Cristian Mandeal au fost susținute veritabile laboratoare de lucru, repetiții și concerte menite - pe de-o parte - constituirii organismului orchestral și - pe de alta - realizării în concert a unor opus-uri simfonice utile definirii culturii profesionale a
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
un artist și un pedagog dedicat cu generozitate, cu indicibilă răbdare, relației cu tinerii instrumentiști, cei care au acompaniat- o pe parcursul primului Concert de Ceaikovski. Vizitând Casa memorială, Vila „Luminiș”, a avut bucuria de a se fi așezat la pianul maestrului; a intonat momente din prima „Sonată în Fa diez minor”, lucrare despre care a aflat cu vădită emoție că a fost compusă chiar aici, la acest instrument. „George Enescu și Sinaia ne dau motive să fim mândri”, nota în caietul-program
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
urmă cu ani buni, cu prilejul vizitei marelui Yehudi Menuhin. E drept, mulți dintre oaspeții acestui lăcaș de cultură nu aduc voturi în alegeri. De ani de zile drumul rămâne „pavat cu bune intenții”. Totuși, în acest context, tinerii performeri, maeștrii lor, muzica însăși, induc împreună un climat realmente întremător.
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
Sonia Cuciureanu Când, în 1857, Charles Baudelaire publica Les fleurs du mal, volumul avea o sensibilă dedicație adresată lui Théophile Gautier: „Poetului impecabil, magicianului perfect al literelor franceze, maestrului și prietenului meu foarte drag și foarte venerat Théophile Gautier, cu sentimentul celei mai profunde umilințe îi dedic aceste flori maladive.” Promotor al „artei pentru artă”, Théophile Gautier va deschide calea Parnasului și a simbolismului, într-un moment în care
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează direct marile probleme ale umanității. Pozitivismul epocii se regăsește acum în temele favorite ale poeților parnasieni iar poezia lor, mereu mai erudită, rămâne tot mai inaccesibilă publicului larg. Leconte de Lisle, maestrul de necontestat al Parnasului, militează , ca și Théophile Gautier, pentru cultul frumosului, consideră arta un „lux intelectual” la care se ajunge prin perfecțiunea formală. Dintre noii poeți fideli normelor parnasiene s-ar putea cita, în mod special, José-Maria de Heredia
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
din „școala lui Heliade”, aderînd instinctiv la cadența de inspirație lamartiniană și utilizînd un limbaj intens-neologic; debutul din 1842, cu lamartiniana O fată tînără pe patul morței, se produsese în revista lui Heliade „Curier de ambesexe”, iar prezentarea elogioasă a maestrului intuia în debutant un discipol sigur. Spre deosebire însă de Cîrlova, Bolliac, Alexandrescu etc., noul venit manifestă rapid o dispoziție de versificare ieșită din comun. Imediat după debut începe să improvizeze cu grație, să se joace cu ritmurile și cu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]