13,923 matches
-
printr-un management strategic vizând formarea de „coaliție”, alianțe, rețele), teoriile noi (constructiviste) susțin rolul organizației de a schimba mediul și - În special - de a-și construi un „context” propriu de acțiune ca „un decupaj” realizat În mediu, În raport cu strategiile manageriale. „Contextul include acele elemente importante pentru viitorul Întreprinderii, atât În mediul exterior În care ea acționează, cât și În ceea ce privește caracteristicile interne ale Întreprinderii Înseși. Înțelegerea contextului reprezintă punctul de plecare a managementului strategic”<footnote Hugh Macmillan, Mahen Tampoe, Strategic management
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
activitate pentru numeroase tipuri de activități (oferind servicii de informare, consultații, promovare, comerciale, influențare, câștigarea Încrederii, Îndrumare practică etc.). În toate aceste activități, funcția generică de comunicare se particularizează și diferențiază, generând structuri specifice În cadrul organizațiilor, Întreprinderilor și implicând modele manageriale proprii. În administrația publică, „funcția publică” reprezintă „ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite În temeiul legii, În scopul realizării prerogativelor de putere politică de către administrația publică centrală și locală”<footnote Legea nr. 188/1999, capitolul I, articolul 2.1. footnote>. În
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
cazurile, relațiile În cadrul organizațiilor exprimă și un aspect al puterii. Puterea nu trebuie Înțeleasă Însă ca „ceva” deținut de cineva sau pierdut de altcineva. Lucrările lui M. Foucoult au dat o nouă perspectivă conceptului de putere, foarte utilizabil În analizele manageriale. Foucoult Împarte puterea În două mari „segmente” corelate. „Puterea suverană” este cea „oficială” (proprietarul, acționarii, managerii) și „puterea disciplinatorie” (puterea difuză, mascată, constând din supunerea voluntară - dar nu și dorită - a salariaților, obligați „să fie disciplinați”). * „Există mulți proprietari sau
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
regulilor etc.)<footnote Chazel François, op. cit., p. 139. footnote>. Poziția lui M. Foucault ni se pare mai acceptabilă (și ea va fi prezentată ulterior). Modelele bazate pe conceptul de „stakeholder” („deținător de interese”) pot avea, fie un caracter instituțional, fie managerial, fie constructivistinteracționalist. Să le analizăm pe rând. A) Modelele instituționale pun accentul pe raportul dintre societate și instituție, fapt aplicabil și instituțiilor din administrația publică. „Instituțiile și organizațiile, În calitate de factori ce reglementează interacțiunea socială, facilitează diversele procese dintre actori și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
am văzut În temele din modulul I, comunicarea Între populație (inclusiv alte instituții și organizații) cu instituțiile publice. Serviciile publice folosesc resursa cunoaștere pe două nivele: individual și colectiv. Infrastructura cunoașterii (know-how) profesionale, de relaționare cu indivizii, grupurile, organizațiile, abilități manageriale. Sisteme moderne de management al resurselor umane. Capital instituțional (sisteme eficiente de guvernanță administrativă În relațiile publice), capital social (Încredere, valori și norme bazate pe drepturile și obligațiile cetățenilor). Abilitate de a realiza problemele câștigând Încrederea și prestigiul publicului și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
dreptul la „discurs” al diferiților parteneri (publicuri), lăsând liberă exprimarea unor „voci” și blocând alte „voci”. Cu alte cuvinte, unii cetățeni au căile libere spre a-și face cunoscute interesele, opiniile, cerințele, alții Își văd blocată calea spre „discurs”. Discursul managerial poate domina și impune „discursurile” selectate. Puterea suverană (a managerilor) reduce participarea la „discurs” a salariaților și publicului, oferind o imagine eronată asupra „problemelor În dezbatere”. „Oamenii au identități multiple și nevoi conflictuale. Un individ are multe identități și aspirații
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
multiple și nevoi conflictuale. Un individ are multe identități și aspirații conflictuale care apar din identități privind faptul că este părinte, cetățean, sportiv, ca și salariat. Corporațiile tind să sechestreze aceste alte identități sau să capteze sprijinul lor În favoarea obiectivelor manageriale (...) O largă zonă de forme de gândire, emoții, principii morale și valori sunt, astfel, excluse”<footnote Deetz, Stanley A., op. cit., p. 74. footnote>. Realizarea modelului stakeholders, În variantele sale democrate, impune o serie de măsuri politice. „Corporația modernă posedă o
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
bloc conceptual (schema 2), care se referă la complexul de elemente psihosociale generatoare de raporturi specifice Între salariat (membru al organizației) și Întreprindere. Este vorba de aspirații, motivații, satisfacții, așteptări. 4. Elementele determinantelor subiective Devenind element central al noilor modele manageriale, omul este conceput și el Într-o nouă modalitate. El nu mai este „un instrument” ce poate fi folosit așa cum tehnologia și conducerea decid, ci, invers, el generează principiile și căile prin care se vor proiecta tehnologiile, sistemele organizaționale și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
armonie, nici viața omului nu este posibilă a fi „umană”). Modelul taylorist al muncii (schema 5) reduce, În general, factorii procesului de integrare și, respectiv, de realizare a performanțelor În muncă la caracteristicile tehnologice, organizatorice și profesionale ale muncii. Problemele manageriale ale acestui model (așa-zisul „management științific”) se reduc la organizarea muncii și, În cadrul acesteia, cu prioritate la diviziunea muncii (pe principiul: Împarte și simplifică) și stimularea muncii prin salariu. Deoarece munca devenea foarte simplă (a muncitorilor), salariile puteau să
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
managementului, și anume: planificare, organizare, conducere și control. În vederea realizării unei planificări riguroase a activității de inovare se impune necesitatea adoptării unui sistem de planificare cât mai elastic, fapt pentru care este obligatorie atât o planificare strategică prin utilizarea instrumentelor manageriale specifice: analize strategice, obiective strategice, strategii, programe strategice, bugete strategice, precum și o planificare operațională, evidente în acest sens fiind diagramele cu bare și metodele consacrate de planificare în rețea. Organizarea activității de inovare presupune adoptarea unor forme de organizare flexibile
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
Marquis, D.G., „The anatomy of successful innovations”, Innovation, Vol. 1, 1969. footnote> a definit inovarea ca fiind „un element al schimbării tehnologice”. Totuși, unii autori au rezervat termenul „inovare” doar pentru rezultatul procesului de inovare și „managementul inovației” pentru activitățile manageriale care încearcă să controleze procesul de inovare.<footnote Drejer, A., „Situations for innovation management: towards a contingency model”, European Journal of Innovation Management, Vol. 5, No. 1, 2002, p. 417. footnote> După Kanter inovarea poate fi descrisă ca fiind „procesul
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
fost introdusă de Peter Drucker. Pentru el este esențială ideea că orice activitate merită luată în seamă dacă se materializează într-o valoare adăugată, dacă aduce bani. Opinia sa rămâne valabilă atâta timp cât fetișizarea rolului pieței este valabilă. A avea spirit managerial este un dar înnăscut sau, eventual, o abilitate dobândită prin educație și formare. Lipsa de spirit antreprenorial poate duce adesea la pierderea unei bune oportunități de afaceri, iar folclorul economic este plin de asemenea istorioare. Din fericire, forța științifică a
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
nu oferă ocazii mai bogate de inovații de succes decât succesul neașteptat! În nici o altă zonă nu sunt ocaziile inovatoare mai puțin riscante și urmărirea lor mai puțin anevoioasă. Totuși, succesul neașteptat este aproape în întregime neglijat; mai rău, sistemul managerial tinde să-l respingă. Conducerii îi este dificil să accepte succesul neașteptat și pentru faptul că toți tindem să credem că ceva care durează destul de mult trebuie să fie „normal” și să meargă așa la „infinit”. Orice contrazice ceea ce am
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
în domeniile: inovarea, noutatea și bazele managementului inovării; managementul inovării la nivel organizațional; operarea în cadrul managementului inovării; instrumente și tehnici pentru managementul inovării. Managementul inovării constă în implementarea și exploatarea economică a noilor idei și descoperiri. Ca orice altă activitate managerială, procesul de inovare trebuie să fie planificat, organizat, dirijat și controlat. Activitățile și deciziile asupra inovării includ: activități de studiu și dirijare a realizării tuturor proiectelor de inovare ale firmei; luarea deciziilor asupra oportunităților identificate, investițiilor, planificării proiectelor de inovare
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
de liniște economică, iar cei creativi în situații de criză. Calitățile lor ca manageri sunt ilustrate succint în tabelul 2.2.<footnote Băloiu, L.M., Frăsineanu, I., Inovarea în economie, Editura Economică, București, 2004, pp. 97-98. footnote> Tabelul 2.2 Comportamentul managerial al oamenilor Tipul de om Pedant Creativ Tipul de răspuns Adaptiv Creativ Atitudine De imitație De schimbare continuă Motivații Rutina Viziunea Mod de acțiune Obișnuit, previzibil, extrem de util în buna funcționare a unui sistem Spontan, neașteptat, eficient în rezolvarea crizelor
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
control la interfețe. În modelul „Elicea triplă III”, sferele instituționale (universitate, industrie, guvern) își asumă fiecare rolurile celorlalte, universitățile preluând un rol cvasiguvernamental, ca organizator al inovării regionale sau locale. Agenția de finanțare a procesului de inovare în România (Agenția Managerială de Cercetare Științifică, Inovare și Transfer Tehnologic - AMCSIT Politehnica; www.amcsit.ro) aplică practic modelul elicei triple, oferind suport financiar agenților economici inovativi. Aceștia se definesc prin capacitatea de a genera produse, tehnologii și servicii direct profitabile pentru ele, și
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
riguroase determină necesitatea adoptării unui sistem de planificare suficient de elastic, care să permită reacții rapide la schimbările adesea imprevizibile produse în mediul de acțiune al organizației și adaptarea operativă la presiunile determinate de aceste schimbări. Planificarea reprezintă un demers managerial explicit, care vizează identificarea, evaluarea și selectarea informațiilor necesare pentru realizarea anumitor obiective (rezultate) strategice sau operaționale. În vocabularul englez specific, termenul de planificare presupune următoarele funcții: planning, respectiv identificarea sarcinilor și a relațiilor de ordine dintre acestea și scheduling
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
planurile unicat implică obiective, strategii, programe și bugete.<footnote Stăncioiu, I., Militaru, Ghe., Management: elemente fundamentale, Editura Teora, București, 1998, pp. 218-219. footnote> 3.1.1. Planificarea strategică a activității de inovare Acest tip de planificare<footnote Ceaușu, I., Enciclopedia managerială, Editura ATTR, 1998, pp. 202-211. footnote> vizează dezvoltarea întreprinderii, și anume: expansiunea, diversificarea, creșterea internă și externă, investițiile etc. Planificarea strategică este axată pe relațiile întreprinderii cu mediul și apelează mai puțin la cifre, dar necesită o analiză aprofundată a
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
specialitate; prin sporirea numărului de produse și servicii apare problema complexității crescânde a operației de planificare. În final, numeroasele alternative propuse de cei care fac planificările pot copleși pe mulți manageri. Toate acestea conduc la supraîncărcare cu informații a echipelor manageriale. Ultima fază a dezvoltării este cea care a fost denumită adevărata planificare strategică. Ea încearcă să valorifice multe din avantajele planificării din etapele anterioare, dar presupune și importante modificări care includ: stabilirea unităților strategice de afaceri; în loc să renunțe la planul
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
importante modificări care includ: stabilirea unităților strategice de afaceri; în loc să renunțe la planul aplicat într-o fază anterioară, planificarea strategică implică o gândire totală; utilizarea planului nu poate fi ignorată; planurile strategice sunt flexibile. Planificarea strategică presupune utilizarea următoarelor instrumente manageriale<footnote Țăran, N., Stanciu, A., Managementul realizării noilor produse și tehnologii, Editura Aura, 2005, pp. 32-64. footnote>: analize strategice; obiective strategice; strategii; programe strategice; bugete strategice. 3.1.1.1. Analize strategice Analiza opțiunilor strategice în domeniul inovării vizează impactul
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
a produselor și tehnologiilor; proiectarea sau reproiectarea conceptuală a produselor sau tehnologiilor; formularea strategiilor contingente de marketing; analiza fezabilității noilor produse sau tehnologii. 3.1.1.5. Bugete strategice Comparativ cu bugetele de afaceri, bugetele strategice de inovare reprezintă instrumente manageriale derivate. În acest context, elaborarea bugetelor de investiții în domeniul inovării presupune utilizarea modelului prezentat în tabelul următor. Din cele prezentate rezultă că planificarea financiară pe termen lung a activității de inovare presupune determinarea anticipată a costurilor anuale aferente creditelor
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
sarcinilor, a duratelor de realizare și a resurselor necesare, planificarea operațională a proiectelor de inovare vizează reducerea incertitudinilor privind identificarea activităților aferente acestor proiecte, a duratelor de realizare, a resurselor și a costurilor aferente. Planificarea operațională<footnote Ceaușu, I., Enciclopedia managerială, Editura ATTR, p. 203. footnote> este centrată pe exploatarea pe termen mediu și scurt a resurselor. Ea vizează căutarea unei eficiențe și a unei coerențe optime de exploatare. Planificarea operațională privește planurile de acțiune și gestiune bugetară ale întreprinderii. În vederea
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
proiectului; optimizarea alocării resurselor. Descrierea proiectului presupune parcurgerea următoarelor etape: stabilirea precisă a scopului proiectului, precum și identificarea activităților necesare pentru realizarea acestuia (activități cu o durată mai mare de 3% din durata de realizare a proiectului); detalierea activităților în sarcini manageriale care pot fi urmărite, coordonate și pot deveni scopuri secundare ale activității; stabilirea secvențialității și a dependenței dintre activități; stabilirea momentelor de început și de sfârșit, precum și a duratei fiecărei activități; prezentarea unei viziuni de ansamblu a proiectului: un sumar
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
au același moment de începere și de terminare poate fi realizată în cazul metodei PDM fără utilizarea unor activități fictive, ceea ce reprezintă principalul avantaj al acestei metode. 3.2. Organizarea activității de inovare Specificul acestor activități <footnote Ceaușu, I., Enciclopedia managerială, Editura ATTR, 1998, p. 534. footnote> , caracterul lor accentuat creator, inovator, nerepetitiv impune adoptarea unor forme de organizare flexibilă, caracterizată la rândul ei prin descentralizarea decizională avansată, definirea funcțiilor și descrierea posturilor făcute în termeni generali, sporirea rolului comunicațiilor informale
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
cu bare Gantt și metodele de planificare în rețea, utilizate și în cazul planificării activităților aferente proiectului, cât și metoda reprezentării grafice. În ceea ce privește controlul grafic al costurilor cumulate și termenelor de realizare a proiectelor de inovare, cele mai utilizate instrumente manageriale în acest scop sunt așa-numitele „curbe în S” ale costurilor și termenelor proiectelor de inovare. Astfel, ritmul de creștere a costului cumulat aferent unui proiect evoluează foarte încet în fazele incipiente ale proiectului, se accentuează în etapa de dezvoltare
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]