10,807 matches
-
teoretice a lui Kant din anii ’50 și ’60. Astfel, Stephan Körner aprecia, în monografia sa consacrată lui Kant, că autorul CRP a greșit ridicând principii ce constituie condiții ale posibilității științei newtoniene la rangul de condiții ale posibilității științei matematice a naturii și ale experienței în genere. Körner admitea că în construcția sistematică a „Analiticii” sale Kant a pornit de la supoziția că fundamentele științei teoretice a naturii din epoca sa reprezintă fundamente și cadre ale gândirii științifice în genere 18
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi propus întemeierea fizicii newtoniene. În al doilea rând, sugestia că punctul de plecare și de sprijin al „Analiticii” ar fi fost așa-numitele principii metafizice ale științei naturii și că, prin ele, filosofia transcendentală ar fi legată de știința matematică a naturii din epocă. De unde și consecința că punerea în discuție și revizuirea acestor principii, prin evoluțiile pe care le-a cunoscut gândirea fizică, s-ar răsfrânge asupra metafizicii generale a lui Kant. Aceasta din urmă nu ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant. Aceasta din urmă nu ar putea fi înțeleasă decât într-o perspectivă istorică, după cum afirmă Strawson. Autorul argumentează că teoria experienței a lui Kant a fost gândită drept un cadru valabil atât pentru cunoașterea comună, cât și pentru știința matematică a naturii în genere 20. Nucleul argumentării lui Brittan îl constituie caracterizarea principiilor filosofiei transcendentale drept principii ale posibilității reale. Pentru Kant, enunțurile sintetice a priori ale „Analiticii” determină ceea ce este în mod real posibil. Ele sunt valabile pentru toate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Watkins, în primul rând pe baza unei examinări atente a pasajelor relevante din Pmsn. Watkins se disociază de comentatori ca Brittan și Buchdahl atunci când afirmă că obiectivul principal urmărit de Kant prin elaborarea metafizicii sale speciale a fost întemeierea științei matematice a naturii, care a luat naștere și s-a dezvoltat îndeosebi prin opera lui Newton și a cercetătorilor newtonieni. Kant era convins ca principiile enunțate în scrierea sa din 1786 reprezintă cadrul oricărei cunoașteri despre natura corporală, care va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndreptățite. Categoriile și principiile „Analiticii” și principiile formulate de Kant în Pmsn formează un corp unitar. Metafizica generală și metafizica specială a naturii se susțin reciproc. Tocmai în virtutea relației ei esențiale cu preocuparea lui Kant pentru fundamentarea metafizică a științei matematice a naturii, „Analitica” i se înfățișează drept o perspectivă istoric condiționată și, prin urmare, limitată asupra condițiilor care fac posibilă experiența, cunoașterea noastră despre fapte în genere. Dacă vom admite că, elaborând Pmsn, Kant a avut în vedere știința matematică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
matematice a naturii, „Analitica” i se înfățișează drept o perspectivă istoric condiționată și, prin urmare, limitată asupra condițiilor care fac posibilă experiența, cunoașterea noastră despre fapte în genere. Dacă vom admite că, elaborând Pmsn, Kant a avut în vedere știința matematică a naturii din secolul al XVIII-lea, atunci același lucru se va putea spune, cel puțin indirect, despre „Analitică”. Cu alte cuvinte, proiectul kantian al elaborării acelor condiții care fac posibilă experiența a fost gândit și realizat într-un orizont
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
semnificația filosofiei kantiene pentru situația din secolul XX”36. O bună înțelegere a proiectului kantian al filosofiei transcendentale nu va fi favorizată dacă acest proiect va fi considerat separat de intenția lui Kant de a oferit o întemeiere a științei matematice a naturii din epoca sa prin cercetarea fundamentelor ei metafizice. Asocierea strânsă dintre metafizica generală și metafizica specială a naturii este pusă în evidență, crede Friedman, îndeosebi printr-o cercetare a modului cum sunt elaborate conceptele metafizice ale științei naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
respingere și de atracție, impenetrabilitatea, greutatea, concepte care au fost elaborate în Pmsn pe baza unor considerații a priori. Am prezentat unele dintre premisele și implicațiile a două linii mari în interpretarea relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea fundamentelor științei matematice a naturii la Kant. Autorii reprezentativi pentru aceste linii de interpretare își susțin punctele de vedere cu referire la pasaje din textele relevante. Ceea ce era de așteptat. Este vorba doar de interpretări. În încheiere, se va încerca evaluarea câtorva dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost acela că la începutul sau la baza științei matematice a naturii stau enunțuri sintetice a priori, enunțuri ce nu pot fi derivate din experiență, ci fac abia posibilă cunoașterea naturii corporale. Pare greu de contestat că autorul CRP a ajuns la această concluzie cercetând nu cunoașterea în genere, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Newton Naturalis philosophiae principia mathematica prin Methematische Anfangsgründe der Naturwissenschaft. Traducerea expresiei Anfangsgründe prin principii mi se pare preferabilă nu numai pe temeiul conciziei. Dacă spunem fundamente ne gândim la ceea ce susține o construcție, care este în acest caz știința matematică a naturii. Iar dacă spunem temeiuri atribuim prin aceasta enunțurilor lucrării capacitatea de a „întemeia” această construcție. Or, expresia principii lasă înțelegerea relației dintre metafizica naturii corporale și știința propriu-zisă a naturii mai deschisă interpretărilor. 2. Immanuel Kant, Critica rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant and the Dynamics of Reason, p. 313.) ȘTIINȚA NATURII SI LEGILE ȘTIINȚEI Referiri la știința naturii a vremii sale, în primul rând la știința matematică a naturii, la știința newtoniană, pot fi întâlnite în multe din lucrările de maturitate ale lui Kant. În acest studiu, vor fi avute în vedere cu deosebire cele din Critica rațiunii pure, Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din lucrările de maturitate ale lui Kant. În acest studiu, vor fi avute în vedere cu deosebire cele din Critica rațiunii pure, Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De cele mai multe ori, expresia folosită de Kant pentru a desemna știința matematică a naturii este știință propriu-zisă a naturii sau fizică propriu-zisă. În opoziție cu fizica pură, fizica propriu-zisă este constituită din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită „critică” el a examinat știința matematică a naturii doar în relația ei cu principiile a priori ale naturii în genere și cu principiile a priori ale naturii corporale. Se ridică în mod firesc unele întrebări preliminare: Cât de bine a cunoscut Kant știința matematică a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
examinat știința matematică a naturii doar în relația ei cu principiile a priori ale naturii în genere și cu principiile a priori ale naturii corporale. Se ridică în mod firesc unele întrebări preliminare: Cât de bine a cunoscut Kant știința matematică a naturii din epoca sa? Poate fi desprinsă din scrierile sale o concepție cât de cât coerentă asupra științei naturii, ceea ce ar oferi o justificare și titlului acestui studiu? Cunoscuți cercetători ai operei lui Kant au propus răspunsuri diferite la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și manuscriselor lui Kant, Erich Adickes, ajunge însă la concluzii care pot fi apreciate drept o sensibilă nuanțare a acestor opinii 2. El amintește, mai întâi, că spre deosebire de filosofi ca Descartes sau Leibniz, Kant nu a practicat niciodată cercetarea științifică matematică sau empirică. De fapt, începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea chiar și minți cu o putere ieșită din comun nu mai erau în măsură să aducă contribuții creatoare de valoare comparabilă în filosofie și în știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
marea însemnătate a observației și experimentului în cercetarea naturii, el a fost totuși un spirit mai mult deductiv și arhitectonic-constructiv. Modul lui de a gândi se integra în mai mare măsură în tradiția filosofiei naturii decât în cea a științei matematice a naturii. Ceea ce s-ar fi manifestat, între altele, în tendința de a forța faptele în scheme preconcepute, o tendință ce se face simțită mai puternic în manuscrisele cunoscute sub numele Opus postumum, decât în scrieri publicate. Faptul că părerile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sistemului, să anticipăm asupra fizicii generale, care este construită pe anumite experiențe fundamentale”15. În același sens pot fi invocate și cele două pasaje din § 36 al Pr., citate la nota l. În Pmsn revine observația că legi ale fizicii matematice, legi cum este cea a gravitației universale, nu pot fi cunoscute decât prin experiență, și nu a priori. Propunându-și evidențierea determinărilor a priori ale conceptului de materie, determinări care stabilesc „condiții de posibilitate reală” pentru orice cercetare fizico-matematică, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
observației, ar putea fi cunoscute a priori? Căci capacitatea unor principii, care nu depind în nici un fel de experiență, de a ne orienta cu succes in lumea experienței rămâne de neînțeles. Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori, ci răspunsul la întrebarea cum sunt posibile asemenea legi a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui Kant conțin și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile”. Pentru Kant, descoperirea și formularea unor asemenea legi este, prin urmare, dublu condiționată de principii a priori și de datele percepției. Este, în egală măsură, esențială afirmația că legi ale științei matematice a naturii nu pot fi cunoscute a priori, ca și sublinierea că o cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori. Iar încercările de a pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu se incheie prin cunoaștere clară, ci prin totala incomprehensibilitate a unui principiu care încă mai dinainte a fost astfel imaginat încât trebuie să conțină conceptul despre ceva absolut prim”17. Oricine este familiarizat cu noua filosofie naturală, cu fizica matematică a lui Newton, și va compara rezultatele ei cu diferite sisteme ale vechii filosofii a naturii, va înțelege că stăruința celor care continuau să se agațe de iluzia existenței unei „căi regale” pe care am putea înainta în cunoașterea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a căror realitate obiectivă, cel puțin ca posibilitate, mai poate fi cunoscută prin continuarea experienței, pentru a-și găsi repaos intr-o simplă idee, care este foarte comodă pentru rațiune”18. Referindu-se la acei „filosofi ai naturii care procedează matematic” sau la „fizicienii matematicieni” Kant observa în „Cuvântul înainte” la Pmsn că ei „resping în mod solemn orice pretenție a metafizicii asupra științei lor” chiar dacă se sprijină, fără să-și dea seama, pe principii metafizice. Aversiunea lor față de orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lor obiective decât aceea că nu stau în contradicție unele cu altele”19. Formulări care, să recunoaștem, reprezintă o foarte sugestivă caracterizare a tendinței spiritelor pur speculative de a sustrage știința naturii acelui control pe care-l face posibil limbajul matematic și experimentul. Kant se va delimita și de concepția inductivistă, de inspirație baconiană, asupra legilor științei matematice a naturii. O variantă a unei asemenea înțelegeri a temeiurilor legilor șțiinței matematice a naturii este schițată chiar în unele scrieri ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezintă o foarte sugestivă caracterizare a tendinței spiritelor pur speculative de a sustrage știința naturii acelui control pe care-l face posibil limbajul matematic și experimentul. Kant se va delimita și de concepția inductivistă, de inspirație baconiană, asupra legilor științei matematice a naturii. O variantă a unei asemenea înțelegeri a temeiurilor legilor șțiinței matematice a naturii este schițată chiar în unele scrieri ale lui Newton. În ale sale Regulae philosophandi, de la începutul celei de a treia cărți a Principiilor matematice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
știința naturii acelui control pe care-l face posibil limbajul matematic și experimentul. Kant se va delimita și de concepția inductivistă, de inspirație baconiană, asupra legilor științei matematice a naturii. O variantă a unei asemenea înțelegeri a temeiurilor legilor șțiinței matematice a naturii este schițată chiar în unele scrieri ale lui Newton. În ale sale Regulae philosophandi, de la începutul celei de a treia cărți a Principiilor matematice ale filosofiei naturale, ca și in corespondența sa, Newton va caracteriza legile mișcării drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]