4,790 matches
-
schimbe puțin rolurile Între ei? O dată la o mie de ani sau cam așa ceva? Măcar dacă ai fi și tu, dragul meu, mai mult cazac și mai puțin ghinionist. Și copilul tău e la fel: un miel În blană de miel. Uitând complet Începutul discuției lor, se apucă să-i explice din nou, În timp ce Fima rupea furios un chibrit după altul, care era diferența dintre nătâng și ghinionist și că aceștia alcătuiau un cuplu nemuritor, care străbătea Întreaga lume mână-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în care fratele meu și cu mine nu aveam voie să părăsim casa, nu era planificată nici o călătorie cu mașina și nu aveam voie să jucăm nici un joc. De Paște mai existau ouăle vopsite în coji de ceapă, berea Bock, mielul de duminică și varza călită de luni, Rusaliile se mai serbau încă printr-o drumeție în munții Jura, printre cireșii înfloriți. Dar pe urmă venea miracolul economic: un ospăț sardanapalic de alimente și mărfuri. De Crăciun am ascultat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era cel a lui W. de sub arțar ar fi numai potrivit pentru un grătar și era gata să-i dăruiască tatei, cu prilejul inaugurării casei, unul cu hotă și cu motor electric, pentru ca mușchiulețul - el recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea prietenilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-un meci de fotbal feminin. Ed păru alarmat de izbucnirea mea. —Ești bine? Foarte bine. Doar că nu am mâncat nimic azi. Ed chemă un ospătar, iar eu am comandat repede. Aș vrea pentru început tortellini, apoi cotlete de miel cu cartofi prăjiți, dovlecei și mazăre cu ceapă din aceea mică și o salată alături. Și niște pâine cu usturoi, vă rog. Și grisine. —Mai aștepți pe cineva sau ai comandat pentru amândoi? întrebă Ed amuzat. — Mănânc mult, am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vis, Marianei”. Se înserase de-a binelea, când reîntors în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai are intenția să joace mult, deoarece, în curând va trebui să se schimbe pentru „inspecția de noapte”. Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el În cămașa de noapte albă, ca un miel la tăiere, Înconjurându-i gâtul cu brațele și ascunzându-și Îmbujorarea la pieptul lui. Era de presupus că Emma, ca o mamă conștiincioasă ce era, Îi va fi vorbit despre „latura aceasta“ a mariajului, dar probabil, după cum presupunea Henry judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai fi potolit. Intenționse să Îl invite și pe Du Maurier, dar hotărâse că nu era corect să Îl oblige să facă o a doua călătorie de la Hampstead la Londra În numai două zile. — Mă gândeam la o friptură de miel? propuse dna Smith. Cu fileu de plătică Înainte. Și o șarlotă cu mere la desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conversația către alte teme: ultimele bârfe despre Oscar Wilde, lordul Alfred Douglas și marchiza de Queensberry, necrologurile pentru Christina Rossetti, care tocmai decedase, controversatul proces la curtea marțială al căpitanului Dreyfus și, inevitabil, extraordinarul succes al lui Trilby. Pulpa de miel cu sos de mentă preparată de dna Smith se bucură de laude unanime, iar Henry Îi făcu semn lui Smith să fie generos cu vinul de Bordeaux, așa Încât atmosfera se Înveseli. Sturgis Îi amuză povestindu-le despre felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
victime ale seducției și orbirii, înșirau circumstanțe atenuante, făceau pe neștiutorii și-și confirmau unii altora un grad maxim de ignoranță. La fel cum și mie vor să-mi vină în ajutor scuze neîntemeiate și ispita de a încăleca pe mielul nevinovat, de îndată ce pe foaia cepei însemnări marginale scrise mărunt, presărate mult prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și salveze păpușile. Un bătrân trage un căruț în care doi miei vor să supraviețuiască războiului. Colecționarul de imagini vede mai mult decât poate să rețină. În timpul unei pauze, din nou în retragere, sunt în urma unei fete care - în privința asta sunt sigur - se numește Susanne și s-a refugiat cu bunica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume. De la Lehmbruck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un sul de desene, o mapă plină de poezii și, împachetată bine, o bucată de friptură de miel între felii de pâine cu chimen, hrană pentru drum de la Czikos. Aveam pe mine un costum din era Caritas. Numai pe dinafară sunt prezent, prin valiza de moașă din suportul pentrtu bagaje și costumul cu model în ace de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era supraîncălzit? Oare încă de pe acum tuna și fulgera împotriva pictorilor fără obiect, asemenea uni iconoclast, sau abia în timpul discuțiilor de mai târziu, de prin cârciumi? Împărțeam deja friptura de miel și pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu personaje imaginate. Începând de la Magdeburg, ale cărui rămășițe în ruine se puteau doar ghici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi rămânea altă posibilitate decât să sustrag ceva din lucrurile lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil. Dar ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în seamă. Plus alte aluzii, de data asta venite din partea mamei, care a intrat în cameră, în timp ce mă pregăteam, ca să-mi vorbească, și care mi-a pomenit de miei și de anumite oi care se întâmplă să fie atrase de miei. Alte aluzii din partea mea care scoteau în evidență posibilitățile bâtelor și bolovanilor și faptul că insultele n-au efecte la fel de devastatoare. A urmat o altă aluzie din partea ei care se referea la imposibilitatea ca un sac gol să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
indicat să rîzi de unul singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor Don Quijote vlăguiți, care continuă să vîneze stafia originalității din cinematograful modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi, omoară-mă mai tîrziu, arunc-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
hîrtie. Ed verifică biletul lui Fisk: „A sunat Inez Soto. Nici o info despre afacerile cu $ ale lui R.D. R.D. pasibil de anchetă??? A fost foarte criptică. D.W.“ Ed mototoli hîrtia și o aruncă. Vincennes s-a dus acolo ca mielul la tăiere În timp ce el se zbenguia cu Lynn. Cineva l-a omorît pe Patchett și i-a lăsat pe amîndoi pradă pîrjolului. Să ardă ca Exley, tatăl și fiul - torța fiind În mîna lui Bud White. Nu putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vă spun tuturor ! Trezit la viață e firul de iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu mai văd nici umbră de nori. Grădinile își pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
înțeles brusc, cu oroare, că erau pețitorii, sau chiar familia în care ar fi trebuit să intru și că vorbele lor îmi hotărau soarta, cu o indiferență totală față de vrerea mea, de parcă aș fi fost un covor, o mobilă, un miel de vânzare sau o slujnică. I-am urât în clipa aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat, le-am spus răspicat și ferm că n-am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voi avea vreodată la dispoziție așa de mult timp. Mi-am făcut loc pe lângă fete și am văzut cum se Întorc să vadă dacă nu sunt cumva vreo somitate. Fâs. Am planat repede și scurt pe lângă niște fripturi senzaționale de miel și cotlete de vițel și, cu un efort de voință, am virat pe lângă porția de pizza cu roșii uscate la soare și brânză de capră (care se lăfăia pe o măsuță exilată Într-un colț al Încăperii, pe care toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deschis imediat și, până să apuc să-mi aranjez părul sau să mă Întreb ce e dincolo de ea, m-am pomenit Într-un hol mare, aerisit și În nări mi s-a strecurat cea mai apetisantă aromă de copane de miel. Și iat-o chiar acolo, ducând delicat furculița la gură, În timp ce două fetițe cu chipuri identice și cu păr negru urlau una la cealaltă la capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un poponar bătrîn și nesuferit, căreia Îi spuneau mătușica Vi, ce avem azi? Homar Thermidor, poate? Pateu? Vițel? — E oaie, mătușică, zise băiatul care punea mîncarea În farfurii. Mătușica Vi exclamă enervată: — Nici măcar nu are imaginația să se deghizeze În miel, presupun. Ho, ho. Pune-mi o farfurie plină, iubire. Se zice că acum nici la Brooks prînzurile nu sînt mai bune ca aici. Îi adresă aceste ultime cuvinte lui Duncan, dîndu-și ochii peste cap și aranjîndu-și ușor părul. În vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dat jos chiloții, a intrat În ea și a Împins, a Împins... Brusc, ușa biroului domnului Archer se deschise, iar domnișoara Gibson apăru În carne și oase. Viv se Îmbujoră și-și plecă fruntea. Carne de porc, de vită, de miel, de pasăre, bătu ea. Hering, sardine, somon, creveți... Dar domnișoara Gibson, după ce-i surprinse privirea, o chemă la ea. — Domnișoară Pearce, zise ea. Avea În mînă un șablon de șapirograf. Se pare că, dintr-un motiv sau altul, ai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi-o ia razna; apăs pe o pedală de accelerație invizibilă. — Ascultă, nu poți să mergi un pic mai repede? Trebuie să recuperez timpul pierdut neapărat. Un tânăr Într-o pijama albă din bumbac pășește În fața mașinii noastre, purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu mașina. Închid ochii și Încerc să mă calmez. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]