3,317 matches
-
lucru pe care mi-l spusese. Apoi - Peninii. Era un om al frânturilor. Discursul lui nu era deloc închegat și nu avea ritm; totul era izolat și disparat. Pe deasupra, avea în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru de ore, dragule, poate chiar două zile, până când vor putea trimite pe cineva. Aș fi putut să încerc la un service dintr-o altă localitate. Să sun la Sheffield, poate, dincolo de mlaștini, dar n-am făcut-o. Mi-am spus că o așteptare de câteva zile la hotelul Willows va fi productivă. Cu o ultimă sforțare aș fi putut decoda tot restul Fragmentului becului. Pe deasupra trebuia să strâng un nou set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al lui Freud - ceea ce constituia o gravă nesocotire a cuvintelor gravate acolo -, scrutând curioasă mlaștina de dedesubt. — Așadar, război, conchise cu glas sugrumat Freud. Nu uita Însă cu cine ai de-a face, Împărate. Avem mai mulți pacienți decât armata pe care ai putea s-o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a pleoapei, spre a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în acest detașament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult mai mult ! L-ar putea provoca, l-ar învia ?... Flacăra mocnește scurt, gata să izbucnească. Dacă l-ar elibera, l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușor de ghicit pentru unii ca ei, cunoscători ai vorbelor? Eh, până una-alta, Krog avea noroc să plece la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să scap ziua În amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ghicit pentru unii ca ei, cunoscători ai vorbelor? Eh, până una-alta, Krog avea noroc să plece la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să scap ziua În amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-și dea curaj și ca să-și spună că așa trebuie și că n-au de ales. Cred că așa faceți și voi. Mă Întreb, la ce se gândesc femeile când dau de greu. Când a răsărit soarele, eram tot În mijlocul mlaștinilor, pe o potecă care se strecura printr-un stufăriș mai Înalt decât mine. Am mai mers puțin și am dat de un mal Îngust de pământ, care despărțea două bălți peste care plutea o pâclă argintie. Apa era acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar n-a găsit nici bulgări de aur și aici măcar un singur smarald. Spaniolul cel chior a blestemat și s-a Întors din nou spre răsărit, spre mare. Păsările treceau pe deasupra lui la zbor Înalt, drept și iute, spre mlaștinile de la mal. Asta a fost tot. Pămîntul uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mircea la un moment dat al carierei sale de domnitor, tot nu am putut adormi, fiindcă îmi rămăsese o problemă nerezolvată și anume, unde mama ciorilor o fi pe hartă localitatea Rovine. Că era o zonă plină de râpi și mlaștini nu mă mir, că România are destule din astea, mai ales după celebra guvernare țărănistă dintre 1996-2000, dar unde sunt plasate râpile și mlaștinile acelea? Tace istoria, tace geografia, tace și nea Grigore, vecinul meu care le știe pe toate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mama ciorilor o fi pe hartă localitatea Rovine. Că era o zonă plină de râpi și mlaștini nu mă mir, că România are destule din astea, mai ales după celebra guvernare țărănistă dintre 1996-2000, dar unde sunt plasate râpile și mlaștinile acelea? Tace istoria, tace geografia, tace și nea Grigore, vecinul meu care le știe pe toate, așa că nu aveam decât să tac și eu. De nervi am deschis televizorul, așa ca orice contribuabil român, care cotizează conștiincios la taxa TeVe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a auzit grobianismul prezidențial și zâmbea pașnic și îngăduitor la justificările de trei parale ale matrozului eșuat în mlaștina Cotrocenilor. Dar cum scroafa a guițat prea tare, iar Băsescu a scăpat porumbelul cu regele, gata, s-a schimbat foaia, pe loc s-a băgat iarăși moralitate la băcănie și s-a dat drumul în libertate ipocriților pe străzi. Drept urmare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
statutul artei și de tot ce vine în atingere cu ea, poetul mărturisește: Aceasta e gloria cea mare a / unui vers: / să-l citești pietrelor - / deasupra lor nu mai e decât / limbajul lui Dumnezeu. Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a îngerilor, așadar, spațiul demnității, ceea ce-l determină pe poet să clameze: Să nu te târăști când scrii!... Un sacerdot al poeziei -Horia Zilieru: Astralia Ieșeanul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întemeierii sau de vechimea însăși a localității; căci din câte se știe, vechiul târg era așezat la poalele pădurosului Copou, a cărui margine sudică forma un mic promotoriu, sau mai bine zis o insulă în mijlocul unor mari pâraie, iazuri sau mlaștini.” ( N. A. Bogdan-Orașul Iași, Monografie) Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text . 2. Continuați cu 15 rânduri textul: Când a ajuns în Copou soarele era sus pe cer. Se ridicase mândru și zâmbitor pentru încă o zi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când Dumnezeu va trimite îngerii lui să culeagă faptele noastre pământești pentru care ați depus legământ de slujitor și apostol, vei fi găsit în mlaștina minciunii, pe drumul pierzării, nu pe cărarea Crucii lui Hristos cu inima curată. Prea Sfinția Ta, întoarce-te la adevăr, la conștiință. Legionarii au dat râuri de sânge pentru Hristos și Neam. Au zidit altare, nu au pângărit cele sfinte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
multe hoarde nesătule. Cei care ne conduc acum au fabricat legi prin care tot străinul poate cumpăra nelimitat pământ românesc și slujesc pe străin, în loc să slujească pe cei care i-au ales, mințindu-ne cu slogane perfide, împingându ne în mlaștina pieirii. Moartea unui neam începe cu deposedarea de pământ, care înseamnă Patrie. Mintea celor care ne conduc azi e puțină, și o folosesc, cât o au, pentru jefuire și distrugere a tot ce a mai rămas din vechiul nostru patrimoniu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ei Mortimer; decizie, care, deși luată din compasiune, va fi considerată în curând nefericită. Moartea a bântuit din nou Winshaw Towers în noaptea aceea. 2 Așezată în bovindoul dormitorului lor, care dădea spre East Terrace și spre întinderea dezolantă a mlaștinilor desfășurată în valuri spre orizont, Rebecca simți mâna lui Mortimer așezându-i-se ușor pe umăr. — O să fie bine, spuse el. — Știu. O strânse în brațe și se duse la oglindă, unde își aranjă cravata și brâul. — E foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discute acest subiect. — Mă îndoiesc foarte mult că voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
citit testamentul în reședința familiei, Blackshaw Towers. Kenneth a plecat în Yorkshire cu trenul, însoțit de prietenul lui, un agent de pariuri monden (interpretat de Sidney James) și a descoperit că Blackshaw Towers era situat pe o margine izolată a mlaștinii, departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]