3,169 matches
-
Parte Aspecte generale privind situația franceză Capitolul 1 Centralizare și descentralizare în istoria Franței Politica și societatea franceză au fost dintotdeauna dominate de două direcții contradictorii. Pe de o parte, mai vechea tendință de centralizare care domină încă din vremea monarhilor francezi și care a culminat cu Revoluția Franceză și Primul Imperiu Napoleonian; iar pe de altă parte, după cum au arătat istorici precum Fernand Braudel, se află marea diversitate a Franței cu multitudinea ei de climate, peisaje, bucătării regionale și, din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
parlament în ziua de azi. În secolul al XVII-lea nobilii s-au revoltat din cauza jugului impus de rege și au existat câteva revolte împotriva acestuia cunoscute sub numele de Frondă, în care au fost implicate și parlamentele (1648-1652). Numeroși monarhi au fost capabili să se descurce atât cu varietatea tulburătoare a obiceiurilor cât și cu tendințele frondiste ale nobililor ce dispuneau de resursele financiare și militare care, la rândul lor, depindeau într-o mare parte de măsura în care monarhul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
monarhi au fost capabili să se descurce atât cu varietatea tulburătoare a obiceiurilor cât și cu tendințele frondiste ale nobililor ce dispuneau de resursele financiare și militare care, la rândul lor, depindeau într-o mare parte de măsura în care monarhul se afla sau nu în război cu dușmanii externi. Această ultimă situație era frecventă, atâta timp cât Franța căuta să-și extindă controlul asupra Europei. Iar prin crearea coloniilor nord-americane, Franța a reușit să combată amenințările venite din partea celorlalte puteri imperialiste, cu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
presupune că l-a cunoscut pe Ioan Evanghelistul în Asia Mică. Dar ceea ce a cimentat legătura dintre tron și altar a fost botezul lui Clovis (465-511), rege al francilor în jurul anului 500 d.Ch11; această cimentare va fi consolidată de monarhii care au urmat. În cele din urmă, Franța a devenit cunoscută ca fiind "fiica cea mai mare a Bisericii" iar monarhii săi de obicei acordau sprijin papalității pentru rezolvarea conflictelor pe care aceasta le avea cu Sfântul Imperiu Roman pentru
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost botezul lui Clovis (465-511), rege al francilor în jurul anului 500 d.Ch11; această cimentare va fi consolidată de monarhii care au urmat. În cele din urmă, Franța a devenit cunoscută ca fiind "fiica cea mai mare a Bisericii" iar monarhii săi de obicei acordau sprijin papalității pentru rezolvarea conflictelor pe care aceasta le avea cu Sfântul Imperiu Roman pentru deținerea autorității supreme în Europa. Un exemplu interesant al modului în care monarhia franceză se folosea de Biserică pentru a-și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au intrat în posesia pământurilor care apaținuseră ereticilor, iar cel mai important rezultat în favoarea monarhiei franceze a fost că până la sfârșitul cruciadelor, teritoriul acesteia aproape că se dublase. De asemenea, acest lucru a cimentat relația dintre ortodoxia catolică, papalitate și monarh. Există în prezent, printre mulți dintre cei de stânga, o imagine romantică despre catari pe care îi consideră, într-o viziune solidară, ca fiind rebeli împotriva unei autorități civile și ecleziastice. Oricum, ar fi pusă sub semnul întrebării situația în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a păstrat doar tendința de creare a unui stat centralizat aceasta fiind și una dintre caracteristicile monarhiei. Revoluționarii credeau că statul era "unul și indivizibil" după cum și-a definit monarhia propria-i suveranitate cu câteva secole în urmă. Ca și monarhul, ei au căutat să aducă sub control marea diversitate a Franței cu multitudinea ei de obiceiuri și tradiții și de sisteme corporatiste diferite care încă mai existau la vremea Revoluției.18 Diferența față de Vechiul Regim consta în modalitatea lor de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
oferit. Brissot și girondinii aveau sprijinul claselor bogate, iar concepția lor asupra republicii datora mult modelului american, în timp ce Robiesperre, Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea peste republică și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a lungul istoriei franceze încă de la Revoluție și, într-adevăr, doar într-o anumită măsură. Existaseră deja în cadrul tensiunilor dintre monarhia centralizatoare și feudele puternice aflate în posesia nobilimii. Modelul dominant a înclinat spre centralizare și a fost inițiat de monarhi, continuat de iacobini și completat, cel puțin pe linie politică și administrativă, de Napoleon I. Acestei centralizări, patrimoniul napoleonian și iacobin i-au mai adăugat cel puțin aspirația către standardizarea structurilor politice și administrative dar și culturii și societății. Dacă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
această dată i se oferă traducerea unei sinteze moderne, bazată pe rezultatele certe ale arheologiei, ale cercetărilor de istoria ideilor și instituțiilor politice și administrative, a credințelor religioase, a economiei, comerțului etc. Nu avem, așadar, un expozeu palpitant al succesiunii monarhilor, cu tradiționala trenă de războaie, intrigi, asasinate, ci, predominant, imaginea complexă a evoluției societății pe teritoriul vechii Galii, de la origini pînă la sfîrșitul mileniului 2, cu notele specifice ale vieții cotidiene: familie, locuință, parohie, comună, natalitate, mortalitate, boli, epidemii catastrofale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar o monarhie limitată în care cele trei puteri să fie separate și în care monarhul, inspirîndu-se din principiile filosofice, să respecte libertățile fundamentale: libertate individuală, libertate în gîndire, libertate de expresie. Ei se împart după noțiunile de egalitate și de proprietate: Rousseau propovăduiește egalitatea și tună și fulgeră împotriva proprietății, în timp ce Voltaire, denunțînd inegalitățile cele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
consilieri; faptul că ordinea publică emană în întregime de la mine; faptul că sînt păzitorul suprem; faptul că poporul meu și cu mine sîntem una și că drepturile și interesele națiunii, din care unii îndrăznesc să facă un corp separat de monarh, sînt necesarmente unite cu ale mele și stau numai în mîinile mele. Sînt convins că ofițerii curților mele nu vor pierde niciodată din vedere aceste maxime sfinte și imuabile care sînt gravate în inima oricărui supus fidel". După Dechappe, L
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un mare elector), Senatul numără 300 de membri, dintre care 75 sînt "inamovibili", aleși pe viață de către Adunarea națională, apoi cooptați. Monarhiștii nu-și pierdeau speranța în faptul că aceste instituții ar fi putut avea cîndva în fruntea lor un monarh constituțional. Criza din 16 mai. Alegerile legislative din 1876 conferă majoritate republicanilor, care triumfă în special în est, sud-est și în regiunea pariziană. Mac-Mahon cade mai întîi la învoială cu această majoritate, apoi constrînge la demisie pe republicanul moderat Jules
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
meleaguri, elefanții sînt la fel de numeroși ca turmele de vite în zonele temperate? Nu există, pare-se, nici un temei să ne îndoim că, așa cum acești elefanți, care au fost vînați timp de mii de ani, de la Semiramida, Por, Hanibal și ceilalți monarhi orientali încoace, au supraviețuit în număr atît de mare - cu atît mai multe șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care dispune de pășuni de două ori mai întinse decît Asia, cele două Americi, Europa, Africa, Noua-Zeelandă și toate insulele, luate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
timp de peste trei ani o aliată fidelă a Germaniei naziste, România și-a conjugat, împreună cu tabăra aliată, efortul în vederea capotării dominației celui de al Treilea Reich asupra Europei și a stopării conflagrației mondiale. Inițiativa acestui gest i-a aparținut tânărului monarh Mihai I care, cu ajutorul câtorva membri devotați din personalul Palatului și beneficiind de suportul Partidului Național Țărănesc (PNȚ), al Partidului Național Liberal (PNL), al Partidului Social-Democrat (PSD) și al Partidului Comunist din România (PCdR), a reușit să-l aresteze pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în niciun caz în marile capitale occidentale, "cum greșit s-a procedat până acum, ci numai la Moscova" (Mocanu: 1995, 81). În primăvara anului 1945 Vîșinski îi adresează un ultimatum regelui Mihai pentru numirea unui guvern integral controlabil de către sovietici. Monarhul, încurajat de recenta conferință de la Yalta, unde se adoptase principiul consultărilor colective a celor trei "mari" în privința problemelor politice din țările ocupate (Stokes: 1991, 15, 18) speră să poată tergiversa din nou lucrurile, anunțându-l pe reprezentantul sovietic de demararea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru a risipi orice urmă de echivoc, următorul mesaj: Dacă guvernul nu este schimbat imediat noi (sovieticii, n.m.) nu mai putem răspunde de existența liberă a poporului român" (Giurescu: 1996, 305-306; Ionescu: 1994, 136). Confruntat cu o astfel de alegere, monarhul este nevoit să accepte propunerea sovietică pentru postul de premier: Petru Groza, conducătorul organizației "frontiste" care existase, cu intermitențe, și în perioada interbelică Frontului Plugarilor. Iată ce informare transmitea Vîșinski superiorului său Molotov în data de 4 martie, cu o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la rege și a pus problema caracterului intolerabil al oricăror tergiversări în formarea guvernului". Regele Mihai s-a menținut pe poziții principiale, încercând totuși să își impună punctul de vedere. Recunoscând, în acele împrejurări "guvernul Groza drept unicul posibil", tânărul monarh a afirmat cu fermitate că "nu poate să ocolească partidele istorice". Situația era însă deja tranșată. "Groza", încheie Vîșinski telegrama trimisă lui Molotov, "va rămâne pe pozițiile inițiale" (Ciuceanu: 1997, 140). Calificat de Archibald Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, drept
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să speculeze ponderea politică, chiar minimală, pe care reprezentanții puterilor occidentale o aveau la București. Nemulțumit de componența cabinetului Groza, care includea comuniști în fruntea ministerelor cheie, "frontiști" în celelalte și pe liberalul disident Gheorghe Tătărăscu la conducerea afacerilor externe monarhul demarează o acțiune de protest ingenioasă și relativ eficientă, care va rămâne cunoscută sub numele de "greva regală". Gestul monarhului se traducea prin refuzul de a semna orice tip de act emis de guvern, sincopând astfel, deși pentru doar câteva
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care includea comuniști în fruntea ministerelor cheie, "frontiști" în celelalte și pe liberalul disident Gheorghe Tătărăscu la conducerea afacerilor externe monarhul demarează o acțiune de protest ingenioasă și relativ eficientă, care va rămâne cunoscută sub numele de "greva regală". Gestul monarhului se traducea prin refuzul de a semna orice tip de act emis de guvern, sincopând astfel, deși pentru doar câteva luni, amplificarea puterii regimului democrat-popular. Un stimulent în această direcție l-a constituit refuzul guvernului american și a celui britanic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
refuzul guvernului american și a celui britanic de a recunoaște guvernul Groza, considerat, pe bună dreptate, drept "nereprezentativ" deoarece nu includea membri ai "partidelor istorice" (Cioroianu: 2005a, 61). Se pare că Stalin ar fi apreciat, la modul ironic, "originalitatea" tânărului monarh român, o trăsătură rar întâlnită, după părerea sa, la membrii caselor regale (Ciachir: 1996, 341), dar despre care generalul Susaikov își făcuse o părere diferită, considerând că "nu strălucește prin calități intelectuale deosebite", neavând nici "păreri ferme și convingeri personale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
claselor, nu se amesteca în cearta dintre partide sau clase, ci împărțea dreptatea acelora care o aveau, indiferent din ce categorie socială făceau parte" (Moraru C. et. al.: 2002, 7). Independent de faptul că, deși stipulată la nivel constituțional, neutralitatea monarhului în general era de cele mai multe ori absentă, deceniile de propagandă comunistă nu au elucidat adevărul istoric referitor la afinitățile politice ale regilor români, ci au căutat, fără a și reuși, să creeze o simplă contra-legendă prin care rolul atât al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
maghiare, PMUP insista asupra caracterului comun al revendicărilor formulate de către polonezi, respectiv maghiari. "De secole națiunile noastre au fost legate printr-o dragoste de libertate comună". Datorită faptului că acestea au "luptat" umăr la umăr de-a lungul istoriei împotriva "monarhilor agresivi", a "fascismului hitlerist", a "moșierilor autohtoni și proprietarilor de fabrici" și, recent, "pentru democratizarea socialistă" a propriilor țări, "pentru egalitate și suveranitate în relațiile dintre statele socialiste" PMUP se simțea îndreptățit să lanseze acest "ardent apel" către PMM și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceeași măsură în care gândirea sa era formată după tiparul leninist. În ceea ce privește politicul, romanticii îl gândesc în termeni pur organici, ca un raport "personal", nu "instituțional", între ""suveranul mistic" și cetățeni. "Iubirea" și "credința" sunt pietrele unghiulare ale interrelaționării dintre monarh și supușii săi; prin viața sa de familie, prin virtutea, moralitatea și curajul său, primul trebuie să devină un exemplu pentru toți pe cei care îi conduce: ""o cununie regală într-o eternă legătură de iubire"", iată cum percepe Novalis
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a integra PCR și ideologia subsidiară partidului în cadrul societății, amintind, așa cum am observat când am discutat structura ideologică a leninismului romantic, de "organicismul" și "iubirea" pe care romanticii germani le valorizau și le postulau ca fundament al relației dintre monarhi, rege și regină, ambii modele de virtute, și cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o amprentă ideologică distinctă, ar fi în atras din nou oprobiul lui Marx, care a scris și militat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]