5,397 matches
-
unui Dumnezeu înzestrat cu omnipotență deoarece un Dumnezeu omnipotent ar putea elimina răul. Este adevărat că cea mai mare ființă ce poate fi gândită are toate proprietățile pozitive în cel mai înalt grad, dar se pune întrebarea dacă într-adevăr monopolul puterii și libertății reprezintă o proprietate demnă de ființa perfectă!?136. Revenind la critica lui Kant, acesta consideră că a fi existent nu înseamnă mai mult decât a fi posibil. În acest sens Kant dă un exemplu instructiv: "Și astfel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
proces de transmitere a informațiilor, ideilor, emoțiilor sau priceperilor, prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame); f) transfer, schimb, transmitere sau împărtășire; g) proces care unește părțile discontinue ale lumii vii; h) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora; i) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon, telegraf, radio, curieri); j) proces de îndreptare a atenției către o altă persoană în scopul reproducerii ideilor; k) răspuns discriminatoriu sau constant al
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
găsite sporește, „descrierea mecanismului și a efectelor lor se complică, și nu totdeauna cu folos”. În ceea ce privește reprezentarea funcțiilor în comunicare, Roman Jakobson sublinia că e greu de găsit un mesaj verbal cu o singură funcție. Varietatea mesajelor nu rezidă în monopolul uneia dintre aceste multiple funcțiuni, ci în ordinea ierarhică diferită a funcțiunilor. Structura verbală a unui mesaj depinde, în primul rând, de funcțiunea predominant. Între funcțiile limbii, care se manifestă într-un discurs prin trăsăturile lor proprii, există numeroase interferențe
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
consumului de droguri Odată cu descoperirea Americii, Cristofor Columb descoperă tutunul fumat la populația băștinașă și aduce planta în Lumea Veche Deși a caricaturizat consumul de tutun, regele Angliei, James, observând cât de profitabil este comerțul cu această plantă, a declarat monopol regal. Sultanul Turciei a ordonat, în 1623, condamnarea la moarte a celor care fumau; totuși, câțiva ani mai târziu, în 1655, fumatul a devenit un obicei permis bărbaților. În aceeași perioadă, atât țarul Rusiei, cât și împărații chinezi condamnau fumatul
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
între creația practică și creația spirituală necesită o disociere de termeni, la a căror alegere nici Guizot și nici Herder nu ne ajută cu nimic. Dacă în limba franceză cuvântul cultură e folosit abia de curând, termenul de civilizație deținând monopolul înțelesurilor, chiar când acestea sunt contradictorii, în limba germană termenul de cultură n are totdeauna înțelesul integral sau universal, pe care l-am găsit la Herder. Astfel bunăoară, complexul înmănunchiat de Herder într-o singură noțiune apare la Wilhelm von
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
până când, în sfârșit, biruie tomismul. Tomismul înseamnă „aristotelizarea principială și metodică a filosofiei și a teologiei”(Geyr: Die patristische und scholastische Zeit, în Ueberweg, p. 419 ) romano-catolice. Nici un scriitor creștin nu s-a bucurat în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest filosof păgân, căruia i se dă în concesiune exclusivă, pentru veacuri, explicarea și sistematizarea rațională a dogmelor creștine! în materie de asimilare culturală, catolicismul înfățișează acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ani încoace. Deviza l’art pour l’art nu e nici belgiană, nici olandeză și nici germană, fiindcă e autentic franceză și Parisul a lansat-o în lume în numele ideologiei libertare a revoluției. Exaltarea amorului liber, divinizarea cocotei în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Anglia s-a scurs, dar a fost o perioadă în care imaginea specifică liberalismului a prins contur, iar aceasta nu a mai putut fi eliminată de către un rege cu tendințe centraliste. Chiar dacă încă de pe vremea reginei Elisabeta, companiile ce dețineau monopoluri ofereau curții o parte însemnată din venituri, profiturile erau imense și prin intermediul acestor profituri s-a realizat și stabilizarea economică și culturală a regatului, dar încercările de a mări impozitele nu puteau determina decât conflicte între o politică liberală nouă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de destin a nației. Disocierea dintre cei doi termeni ai problemei este, practic, una inexistentă. O percepție falsă care domina în perioada interbelică era legată de modalitatea de definire a Bisericii Ortodoxe ca "o instituție de stat, cu caracter de monopol", ce va dura atât timp cât va funcționa statul românesc. Din această perspectivă, Ortodoxia apărea ca o "industrie națională, trăind nu prin propriile ei puteri și în virtutea valorilor pe care le creează, ci grație unui regim protecționist, sprijinită pe de o parte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în spiritele clerului"25. Statul este o structură laică nedestinată exploatării, în timp ce "viața religioasă e o necesitate aspră pentru spiritualitatea românească; și, în măsura în care spiritualitatea aceasta va fi românească, religiozitatea va lua formele Ortodoxiei. Sigur. Dar statul nu poate înființa un monopol, asigurând clerului ortodox concesiunea perpetuuă. Orice Biserică trăiește prin sâmburele ei de adevăr vecinic și prin râvna duhovnicească a slujitorilor ei. Adevăr închide Ortodoxia mai mult decât oricare altă Biserică. Ea e adevărul pur și simplu"26. Pornind de la principiul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cînd, din contră, dacă organizarea societății e slabă și favorizează ridicarea în sus a Pătărlăgenilor și Seruriilor de toate tepele, pierderile sînt colosale pe toate tărîmurile (Se închină omul totdeauna și-n tot locul?..., "Timpul", 29 noiembrie 1879). Vorbind despre monopolul tutunului, face distincție între trebuințe contractate și viciu. A fuma sau a nu fuma nu este neapărat un viciu sau o virtute, ci strict o trebuință contractată, de care omul se poate lipsi, ca de atîtea altele: " Dacă nu-și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
constituie instrumentul său specific. Sociologul german definește statul, nu departe de accepțiunea sa actuală, ca fiind comunitatea umană care își arogă (cu succes) dreptul de a avea, în granițele unui anumit teritoriu - și acest "teritoriu" face parte din caracteristicile sale -, monopolul asupra constrîngerii fizice legitime. E un drept asupra căruia are monopol și, în măsura în care statul acceptă, o anumită parte poate fi preluată de o anumită grupare sau instrument care în final deservește tot instrumentele puterii din acel moment. Să ne amintim
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
accepțiunea sa actuală, ca fiind comunitatea umană care își arogă (cu succes) dreptul de a avea, în granițele unui anumit teritoriu - și acest "teritoriu" face parte din caracteristicile sale -, monopolul asupra constrîngerii fizice legitime. E un drept asupra căruia are monopol și, în măsura în care statul acceptă, o anumită parte poate fi preluată de o anumită grupare sau instrument care în final deservește tot instrumentele puterii din acel moment. Să ne amintim ce plajă largă a monopolului constrîngerii fizice legitime i se cedase
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
E un drept asupra căruia are monopol și, în măsura în care statul acceptă, o anumită parte poate fi preluată de o anumită grupare sau instrument care în final deservește tot instrumentele puterii din acel moment. Să ne amintim ce plajă largă a monopolului constrîngerii fizice legitime i se cedase și își arogase securitatea bolșevică! Max Weber înțelege prin a face politică: a te strădui să participi la putere sau a te strădui să influențezi împărțirea puterii, fie între state, fie, în cadrul unui stat
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
suntem, în schimb, în prezența sufragiului masculin, a unui procedeu electoral formal corect, a unor taxe electorale prevăzute pe baza alegerilor, a multipartidismului, dar drepturile civile nu sunt garantate, și, mai presus de toate, informarea este afectată de situații de monopol având ca rezultat excluderea unor părți ale populației de la exercitarea efectivă a propriilor drepturi (o opoziție eficientă din partea partidelor lipsind cu desăvârșire), ne putem referi la o democrație limitată. Noțiunea de "democrație iliberală", propusă de Merkel și Croissant (2000: 10
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai importante are intervenției militare nu sunt militare, dar politice; ele depind de absența instituțiilor politice consolidate [Huntington, 1968: 194-198, și par. 6]. 2. De ce actorii intervenției sunt chiar militarii? Răspunsul este aproape dat: militarii (în orice țară) au monopolul forței [v. Janowitz, 1964 și 1977]. 3. Care sunt condițiile sau precondițiile politice care facilitează intervenția? Foarte rare sunt cazurile în care o intervenție externă poate fi clar identificată ca fiind esențială pentru intervenția militară. În acest sens, situația politică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
motivație specifică poate fi reacția la ingerințele civililor care limitează, în acest fel, autonomia militară (în ceea ce privește promovarea, pregătirea, determinarea curriculei și alte aspecte similare). Apărarea interesului presupune crearea, de către civili, a unor "miliții" alternative care amenință să le ia militarilor monopolul forței, sau, mai degrabă, să pună în aplicare acțiuni care amenință supraviețiurea instituției militare [Nordlinger, 1978, 96-113]. Nu putem, uita că militarii pot fi motivați și de un interes de clasă, cum spune și Nordlinger [ibidem, 113-136], atunci când vorbim de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de reprezentare a intereselor ale căror elemente constitutive, organizate într-un număr limitat de categorii individuale, obligatorii, necompetitive, ierarhic ordonate și diferențiate funcțional, sunt admise (în cazul în care nu au fost chiar create) de către stat, care le garantează un monopol de reprezentare, cu condiția asigurării controlului asupra selecției liderilor și a sprijinului" [Schmitter, 1974: 93-94]. Nu avem aici cadrul pentru a ilustra doctrina corporativă fondată pe ideea reprezentării pe baza profilului economic și/sau social de apartenență; nu vorbim aici
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
durata tranziției, principalii actori și coaliții ale transformării; statutul și relevanța conflictelor politice chiar din perioada anterioară și posibilele intervenții externe. Perioada de tranziție se încheie atunci când o singură coaliție de actori reușește să câștige teren în fața coaliției alternative, deținând monopolul, sau, cel puțin, un control suficient al resurselor coercitive. Are loc astfel instaurarea noului regim când o coaliție de actori politici, ieșită din tranziție, reușește să creeze și să pună în vigoare normele și structurile specifice noului regim, și, în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
astfel instaurarea noului regim când o coaliție de actori politici, ieșită din tranziție, reușește să creeze și să pună în vigoare normele și structurile specifice noului regim, și, în același timp, când cei care ocupă noile structuri de autoritate dețin monopolul sau controlul forței coercitive. În mod analitic se disting două procese care delimitează instaurarea autoritară. Primul, care se referă la construcția noilor instituții, la eliminarea sau la menținerea celor vechi, e, în mare parte, influențat de ideologii și de proiectele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
conflictele politice fundamentale (menționate mai sus) și b) actorii care formează coaliția dominantă, și, în special, de prieritatea unor actori în fața altora. 5. De la instaurare la consolidare Instaurarea se consideră a fi încheiată atunci când o coaliție de actori politici deține, monopolul arenei coercitive, ocupând, cu proprii membri, poziții de autoritate după ce a construit instituțiile caracteristice noului regim. Sintetizând, instaurarea constă în preluarea guvernului și se încheie după atingerea acestui scop. Momentul următor este preluarea puterii, adică consolidarea regimului. Consolidarea se poate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile prin care se fac publice succesele, și, totodată, prin care se camufleză eșecurile și opoziția existentă. În sfârșit, trebuie precizat că, în această analiză, ne-am axat pe
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimului autoritar și parte a forțelor politice autoritare, care, din diverse motive, sunt interesate în instaurarea democrației. Actorii instituționali cu rol central de conducere constituie cazul cel mai frecvent întâlnit în diferite instaurări. De fapt, în mâinile lor se află monopolul resurselor coercitive și de control ale organelor decizionale ale guvernului. Nu întotdeauna, în procesul instaurativ, aceste forțe - de exemplu, monarhia - reușesc să mențină controlul schimbării. Este util să se facă distincția între tranzițiile și instaurările efectuate de actori instituționali guvernamentali
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
opoziție, fie la finele tranziției, fie în perioada instaurării [a se vedea, de asemenea, Przeworski, 1986, O'Donnell și Schmitter, 1986]. Oricare ar fi rolul militarilor în instaurare, el este relevant în acest proces din motive evidente: militarii dețin un monopol asupra sferei coercitive. În acest sens, cazurile cele mai simple sunt cele ale militarilor învinși în război, divizați în interior, sau cu o structură dezorganizată. Cazurile cele mai dificile sunt cele în care armata rămâne "nedeteriorată" în timpul schimbării, chiar și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aspecte subliniate în alte trei cazuri: dezvoltarea organizațiilor de partid, existența legăturilor cu patronajul în unele zone ale țării, reapariția instituțiilor corporative. Particularitatea cazului portughez constă, în principiu, în prezența unui sector public extins ca urmare a naționalizării și a monopolurilor din domeniile-cheie ale economiei și consolidarea continuă a tuturor celor patru "ancore". Figura 5.1. "Ancore" de consolidare După cum se poate observa, cele trei dimensiuni ale figurii 5.1 sunt simplificate în figura 5.2 prin comprimarea a trei aspecte
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]