73,760 matches
-
Da, pe de rost și credeam că atunci cînd voi ști toată cartea pe de rost, atunci sunt inteligentă, pot vorbi cu toți oamenii, pot să mă separ de familia mea, de mama, de România, de tot... Aveam senzația că mor dacă nu mă separ de toate acestea... Primul text l-am scris pe la 20 de ani, iar cînd mi-am scris cartea am vrut s-o intitulez Panflöte/Naiul. Dar nimeni nu a vrut s-o publice. Am trimis-o
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
creator de "situații" inedite. Deși omniprezent ca personaj, o perspectivă corespunzătoare lui Kikuji este foarte greu de găsit. El este manipulat și în planul acțiunii, și în plan narativ de intriganta Chikako sau de suava Ota. Cînd aceasta din urmă moare, fiica sa, Fumiko, începe, la rîndul ei, un complicat joc erotic cu același Kikuji. Aici intervine o a doua observație: cu cît analiza este mai rafinată cu atît este mai puțin gratuită. Autorul japonez introduce în cel mai mic detaliu
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
gură: „În URSS totul este mai mare și piticii sunt cei mai mari din lume”. „Tătuca” Stalin pusese mare stăpânire pe țara noastră. O dorea integrată țării lui, cam așa cum s-au petrecut evenimentele cu Basarabia și nordul Bucovinei. Stalin murise de cativa ani, dar strânsoarea comunismului încă o simțeam la fel de dureros. În aceasta zi de 24 Ianuarie a anului 1959 eram la Cluj și stăteam în casă cu copilul meu nou născut. Locuiam langă aeroportul Someșeni, soțul fiind pilot. Am
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
și Drumul Subțire cade la orizont/ de cealaltă parte/ - cealaltă parte...". În "casa cu ecouri tîrzii" (un vers repetat obsesiv în poemul de dragoste al lui Ștefan Bănulescu pentru Florența Albu: "Nu vreau, nu vreau să ard, nu vreau să mor!") a Vieții Românești nr. 3-4, cei doi scriitori dispăruți își și ne vorbesc din lumea vie a poeziei, plină de potriviri stranii. În același număr, o secțiune interesantă o constituie răspunsurile la ancheta avînd ca temă Literatura română - Literatura europeană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
nereținut nu se mulțumește a retușa, a "corija" viața dată, ci tinde a crea, după cum ar fi spus Gérard de Nerval "a doua viață", care e visul. Sfîrșitul lui nea Gică apare fabulos, în următorii termeni testamentari: "După ce-o să mor, pe mine să nu mă-ngropați și nici să nu mă ardeți. Mai bine mă-mpăiați. Da' să nu puneți paie, să puneți păr. Să mă-mpăroșați, cum ar veni. Și să mă așezați undeva într-un colț de frizerie
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
decenii într-un pod, după ce majoritatea au fost distruse din întâmplare - iată un punct de la care nici o "ficțiune" cinematografic serioasă nu s-ar da în lături să-și înceapă desfășurarea. însă care film ar "bate" viața, ce poveste ne-povestea? *Murind pentru Madrid - r. Sergiu Cobileanschi, 1999 * Momentul Norocului - r. Marin Turea, 1999 * Răsăritul Bălților - r. Igor Cobileanschi, 1999 * Satul din Oglindă - r. Leontina Vatamanu-Mărgineanu, 1999
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
a-și ornamenta salonul literar, altfel ea petrecînd cu "lumea bună", din care nu lipseau ofițerii. În ciuda acestor reproșuri, e probabil că amorul lor carnal s-a petrecut și la Iași. În 1879 soțul ei, profesorul de fizică Ștefan Micle, moare, lăsînd-o fără mijloace cu două copile mici. Cum Eminescu era gazetar la Timpul din București, Veronica apelează la el, epistolar, s-o ajute la început pentru a se vărsa leafa întreagă a fostului soț și, apoi, rezolvarea pensiei viagere care
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
Barbu Cioculescu Doi bătrâni își vând casa, ca să poată plăti dările restante, apoi se aruncă de la etajul ultim al unui bloc, murind îndată - sinuciderea care nu necesită nici o investiție. Câteva mii de mușterii care și-au ipotecat casele pentru a putea, din generoase dobânzi, ieși la socotelă cu cheltuielile crescânde, asediază instituțiile centrale ale statului, pretinzând despăgubiri de la buget, iar când trec
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
faceți cu tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți numai iubiți// Sînt sigur de allegro/ ca de gîndacul meu de Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei fac adio/ pînă se-ntorc eu le-ngrijesc grădinile și săbiile/ eu fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
localitățile de munte, - o nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
îi stima cărticelele, a relatat că îl vedea de sărbătorile evreiești în curtea sinagogii unde oficia tatăl său, stînd de vorbă cu alți coreligionari, în grădină, bucurîndu-i cu vorbele sale de duh. Era forma lui de a se ruga. A murit, la 58 de ani, în 1870, răpus de un tifos, regretat de mulți. Dacă e adevărat că prima sa cărticică poartă anul 1858 și autorul scotea anual cîte o nouă broșură, ar reieși că a publicat 12-13 titluri. De fapt
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
adăpost. "Pe cînd noaptea se lăsa, văzu o lumină, se apropie de ea și se trezi în fața casei în care locuia o vrăjitoare. "Dă-mi adăpost pentru o noapte, ceva băutură și mîncare, îi spsue el, căci de nu, voi muri de foame. - Ehei!, îi răspunse ea, cui i-e milă de un soldat care fuge de la datorie? Și totuși mie o să-mi fie milă de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a ei era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu încet la ușă. Ei îi strigară să intre, ea intră în încăpere și se așeză pe o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
că El, ajungînd în lumea de dincolo, ar continua și aici să legifereze la întîmplare, să dea decrete anapoda, stricînd ordinea universului, punîndu-l în dificultate pe însuși Dumnezeu. Ceva sudamerican. Cu următoarea concluzie a povestirii: " Și într-o zi El muri sau dispăru și ajungînd Dincolo, dădu primul său decret care ului îngerii, totuși buni cunoscători..." * * * Tot poetul ardelean I.H., la Vaslui, implorîndu-l pe Nichita Stănescu să se ridice din baia hotelului în care acesta se întinsese aproape despuiat pe cimentul
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
le poată scoate. Poate că soluția cea mai bună ar fi ca aceste dicționare să fie însușite ca proiecte ale Ministerului Culturii și scoase, cu finanțarea cuvenită, la licitație. Nu din sentimentalism, nu din obligație morală față de cei care au murit lucrînd la ele, ci dintr-o minimă pulsație patriotică. Căci altminteri s-ar putea ca "adio, domnule Profesor", să însemne și "adio dicționare"!" * Cînd un scriitor român are succes și de critică și de public, dar mai ales - caz rarisim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
cu Ina era ceva, dar nu era momentu' acum, nenică! Înseamnă că îmi dăduse oracolul așa, să se afle-n treabă. Adică dă-l dracu' de oracol, dar bricheta aia chiar nu mai pricep de ce mi-a dat-o, să mor io!... Adică nu că Hari era tîmpită, dar de la ea nu știai niciodată la ce să te aștepți; Ina n-ar fi făcut niciodată o chestie ca asta, să dea telefon să-ți zică "Vezi că aia te iubește!"". Personajele
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
actriță de film, Teodora Herghelegiu face parte din categoria directorilor de scenă care își scriu sau rescriu textele. Propunînd Teatrului Tineretului Bardo Blues al lui Liviu Uleia, ea și-a declarat deschis intenția unui demers cinematografic pe tema " Omul cît moare învață" și a concentrat la două săptămîni lucrul cu actorii Gabriela Crișu, Clara Floreș, Olimpia Mălai, Bogdan Talașman, Paul Chirilă, Constantin Lupescu, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dan Grigoraș. Dramatizînd pirandellian indicațiile regizorale ale lui Roberto Mazzuco, tot ea a inițiat
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
treptele sîngelui meu./ o lună plină o enormă lună plină ne ia/ în stăpînire/ ne colindă. e vremea cînd/ aerul șerpesc al serii îmi traversează plămînii/ cu damf de dinamită. vremea cînd mici animale/ bolnave - cuvintele devin inutile. vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le-am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună de la întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, muri înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a scânteii, azi a Presei Libere." Talentul literar al lui Gabriel Dimisianu, dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
impresiile de călătorie în și prin Brazilia, scăpând evenimentul epocal din România. Pentru câțiva directori de ziare se pare că punctul optim din care se puteau vedea alegerile locale din țară a fost jungla Amazonului. De acolo, însă, când țara murea și învia cutremurată de alegerile locale, cu tot cu minunea dlui Băsescu, aceștia au produs niște reportaje publicitare, exact adică ce așteptau cititorii de la ei, pentru a se limpezi după alegeri. Dar să revenim la editorialiștii rămași în țară. Mai puțin comparația
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
mai adânc: în lipsa voinței de a fi și a se apăra a democrațiilor în lăuntrul cărora se repeta, până destul de curând, besser rot als tot - mai bine roșu decât mort. Și poate a fost mai mult decât greutatea de a muri a celor bogați, culți și blânzi. Într-o analiză mai profundă și mai crudă, apare că cedările rușinoase au fost justificate și camuflate prin autoînșelare, prin iluzia voită că "liberalismul se va socializa și comunismul se va liberaliza". Sfârșitul amăgirii
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Veronika însă, descoperirea interiorității și curajul de a-și urma pornirile se dovedesc a fi experiențe liminare, căci ele ajung să se confunde cu nașterea iubirii și conștiința morții: șștie că medicamentele i-au afectat iremediabil inima și că va muri în cinci zile. Are doar acest scurt interval ca să trăiască, să facă toate lucrurile pe care și le-ar fi dorit - să pună toate întrebările și să afle toate răspunsurile, să cînte la pian și să se-ndrăgostească de Eduard
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
în tratatul său de psihiatrie, cu titlul " Conștiința morții ne animă să trăim mai mult". Romanul lui Paulo Coelho, autorul Alchimistului, se citește într-o singură seară. N-are cum să zacă "pe noptieră". Paulo Coelho, Veronika se hotărăște să moară, Traducere de Paul Cuilă, Colecția "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, București, 2000
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]