4,695 matches
-
de lucrurile voastre, nu-i așa? spuse Diane cu un zâmbet larg. — Da. Dar mai mult decât de geantă, am nevoie de o scuză să evadez de-aici, Îi șopti Kitty la ureche, În timp ce o Îmbrățișa. — Atât de rău e? murmură Diane, uitându-se la rulotă. — Aproape la fel de rău ca atunci când ne-ai abandonat pe autostradă! zâmbi Kitty. — Îmi pare sincer rău pentru asta, zise Diane uitându-se cu franchețe În ochii prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu pot, zise Desert Rose, am planuri cu Charlie! — Ce planuri? — I-am invitat pe toți la un restaurant persan În seara asta, fac eu cinste! — Adică o să plătești tu tot? — Da, zise Desert Rose veselă. — Draga mea, ai Înnebunit? murmură Kitty neîncrezătoare. — I-am zis lui Charlie acum câteva zile că o să-i invit pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un drogat pe cale să-și administreze doza mult râvnită. — Îmi pare rău că am fost atât de ocupat În ultima vreme, dar ți-am promis că te sun azi. Aș vrea să ne vedem, e bine la ora două? — Bună, murmură ea, nemaigăsindu-și cuvintele. — Mai vrei să ne vedem? Întrebă el nesigur. — Da! Da! Da! Kitty Închise telefonul și, Într-o explozie de fericire, Îi dădu vestea prietenei sale. — Cred că cineva acolo sus mă iubește. Era Matthew. O să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-am povestit despre cearta mea cu Charlie și mi-a sărit În cap. Doamne, ce călătorie cretină! Un coșmar. Și asta nu e tot. Sunt foarte, foarte speriată. — De cine? — De poliție! murmură ea. — De poliție? repetă Kitty. — Femeia aia din New York mă tot pisează cu telefoanele. S-a dus la poliție. M-au sunat ieri, pe când mă certam cu Charlie În rulotă. Am țipat la polițistul ăla prost și i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aud numele. Îmi pare rău, dar astăzi vreau doar să fiu fericită. Desert Rose bombăni nemulțumită, dar promise. Kitty o simțea atât de plină de Charlie, de parcă era un balon umplut până la refuz, gata să explodeze. Simțea nevoia să-i murmure numele În fiecare secundă, altfel s-ar fi sufocat cu gândurile legate de el. Kitty ieși În grădină și se Întinse la soare, așteptându-și prietena. O oră mai târziu, Desert Rose descărca un șir interminabil de valize pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe ea niște pantaloni și o bluză, apoi deschise ușa, tremurând. Doi tipi masivi intrară În apartament. — NYPD, sunteți Dorri Ravan, cunoscută și sub numele de Desert Rose? Întrebă cel mai mic dintre cei doi. Își fluturară amândoi insignele. — Da... murmură ea. — Eu sunt detectivul Fitzgerald, zise primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stea Într-o mașină Încuiată Împreună cu doi polițiști, stomacul ei se revoltă și mai abitir. Sperase să-i treacă greața, dar aceasta se accentua cu fiecare clipă. Când mai aveau foarte puțin până la secția de pe West 54th Street, Desert Rose murmură că se simțea rău. — Puteți opri, vă rog, cred că o să vomit. Mi-a fost foarte rău de când m-am Întors din L.A. — Nu se poate, doamnă. Ne grăbim, mai avem și alți infractori de prins pe ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-a întâmplat să ajungă. Oamenii nu sunt lucruri, oamenii vor să fie mereu pe primele locuri, se gândi olarul. Și nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor și să se spună și să se observe, murmură. Cu excepția celor doi gardieni care controlau, câte unul la fiecare capăt, intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
podele zgomotul surd al barosului spărgând argila, dar astăzi zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își ținea socoteala cheltuielilor și câștigurilor olăriei, stătea un telefon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
braț, ori și-ar fi dat seama că e vorba despre el, Cipriano Algor deschise ochii deodată și se îndreptă în scaun. Își trecu palmele peste față și, cu expresia pe jumătate năucă a unui copil prins cu ocaua mică, murmură, Lăsați-mă să dorm. Întotdeauna spunea aceste cuvinte, Lăsați-mă să dorm, când se trezea din scurtele lui ațipeli în fața televizorului. Dar seara asta nu era ca celelalte, de aceea trebui să adauge, Mai bine nu mă trezeam, șopti, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
anunțat de subiect, acesta e motivul pentru care Cipriano Algor n-a avut timp să-i spună soției tot ce gândise, că nu era drept, Justa, ce mi-au făcut, dar e foarte posibil că, mergând spre ieșirea din cimitir, murmură acum tot ce-a rămas de spus. Tăcuse deja când își încrucișă pașii cu o femeie îndoliată care intra în cimitir, așa a fost întotdeauna, unii sosesc, alții pleacă, ea spuse, Bună ziua, domnule Cipriano, adresarea respectuoasă se explică prin diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
împiedica de această obiecție, deocamdată de nedepășit, și de subita oprire s-a fost folosit imediat al doilea motiv de grijă, trei motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită în așa fel încât, dacă vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dispute terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură olarul, și se simți brusc foarte obosit, nu pentru că-și forțase prea mult mintea, ci pentru că își dădea seama că așa e lumea, minciunile sunt multe și adevărurile lipsesc, sau o mai fi câte unul, dar în continuă schimbare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
irevocabil. Cipriano Algor își plecă fruntea, trebuie să fie foarte atent ce vorbește, orice s-ar întâmpla nu poate spune sau face nimic care să pună în pericol șansa de a încheia afacerea cu păpușile, de aceea se mulțumi să murmure, Mă așteptam la acest lucru, domnule, dar, dacă-mi dați voie, e greu, după atâția ani ca furnizor, să fiu nevoit să aud din gura dumneavoastră asemenea cuvinte, Așa e viața, e în mare parte făcută din lucruri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de acum înainte, între tine și bărbatul meu poți fi sigur că-mi aleg bărbatul. Ultima umbră a dudului negru se retrăgea încetul cu încetul începând să se piardă în umbra mai adâncă a nopții care se apropia. Cipriano Algor murmură, Trebuie să avem grijă cu Marçal, ce-a spus el adineauri a fost ca o lovitură de cuțit, iar Marta răspunse, tot în șoaptă, A fost o lovitură de cuțit, a durut tare. Felinarul deasupra ușii se aprinse. Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înlocuiești ceva prin altceva, doar dacă n-o fi consecința faptului că a trăit mult, poate că există lucruri pe care începem să le înțelegem doar când ajungem acolo, Ajungem acolo, Unde, La bătrânețe. Cipriano Algor se îndreptă spre cuptor, murmura o cantilenă fără sens, Marta, Marçal, Isaura, Găsit, apoi schimbând ordinea, Marçal, Isaura, Găsit, Marta și iar, Isaura, Marta, Găsit, Marçal, și iar, Găsit, Marçal, Marta, Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai stimulatoare decât distrugerea, N-aș fi îndrăznit să vă cer așa de mult, domnule, sunteți foarte amabil, Nu nu sunt amabil, sunt practic, îi tăie vorba șeful departamentului de achiziții, Poate că și amabilitatea este o chestiune de practică, murmură Cipriano Algor, Repetați, n-am înțeles prea bine, Nu contează, domnule, nu e important, Oricum ar fi, repetați, Am spus că și amabilitatea este poate o chestiune de practică, E o opinie de olar, Da, domnule, dar nu toți olarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când adevărul e că universul a încăput într-o gaură de ac, și în ea ar încăpea chiar două universuri. Totuși, pe un ton circumspect, pentru ca deșteptarea dragonului adormit să nu fie prea bruscă, e timpul ca Cipriano Algor să murmure, Domnule, e timpul și ca șeful departamentului de achiziții să pună punct unei discuții pe care mâine, din motivele expuse mai sus, ar putea s-o regrete și să dorească să nu se fi întâmplat, Bine, ne-am înțeles, puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
greu să mă convingi că nu e asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-am avut intenții rele, Asta ar mai fi lipsit, Îmi cer iertare, murmură Marta, pierită, și plânsul reveni, de nestăvilit. Tatăl o mângâie pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucru, Nu vreau ce nu pot, nu pot ce nu vreau. Marta se apropie de tatăl ei, îi trecu mâna peste obraz cu o mângâiere îndelungată și tandră, aproape maternă, Așa e mai bine, dacă asta îți dorești cu adevărat, murmură, nu arătă mai multă mulțumire decât erau în stare să comunice aceste cuvinte, atât de sărace, atât de obișnuite, dar era sigură că tatăl ei va înțelege că nu le alesese din indiferență, ci din respect. Cipriano Algor își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai enigmatice, Dumneata n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și imagineze asemenea lucruri, am intrat în cuptor doar ca să, fraza a trebuit să se întrerupă, de fapt, Cipriano Algor nu știe de ce se află aici, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se arate. Cipriano Algor n-a mai adormit. Se gândea la multe lucruri, se gândea că munca lui devenise definitiv inutilă, că existența lui nu mai avea justificare suficientă și cât de cât acceptabilă, Sunt o povară pentru ei, murmură, în clipa aceea un fragment de vis îi apăru cu toată claritatea, ca și cum fusese decupat și lipit de perete, era șeful departamentului de achiziții care îi spunea, Dacă intenționați să vă dați foc, dragă domnule, să vă fie de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit nu se arătă. Olarul trecu de la surpriza perplexă la o neliniște explicită, Nu cred c-a plecat, nu cred, murmură. Ar fi putut să strige numele câinelui, dar nu voia să-și alarmeze fiica. Poate umblă pe undeva, adulmecând vreo lighioană nocturnă, spuse ca să se liniștească, dar, în timp ce traversa curtea spre cuptor, se gândea mai mult la Găsit decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simplu, al nostru și punct. Cipriano Algor nu va răspunde, va mormăi, ca altădată, Ce prostie, dar o va spune automat, pe un ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga a plecat, după ce a murmurat un la revedere, acum că a ieșit pe ușă ca o umbră subtilă, acum că Găsit, după ce a însoțit-o până la capătul povârnișului care coboară spre șosea, a intrat în bucătărie cu o expresie evident interogativă în înclinarea capului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]