3,083 matches
-
via?? pe care o ducea ? i putea fi spurcat la gur? �n compania b? rba? ilor, de? i (că latin tradi? ional) nu tolera vulgaritatea �n prezen? a femeilor 123. Era �ntotdeauna protocolar ? i rezervat �n public. Nu ap? rea niciodat? �n fă? a musafirilor �n pijama. �ntruc�ț nu a avut o copil? rie normal? , poate c? adultul Iorga �ncerca zadarnic s? recupereze o copil? rie de care nu se bucurase niciodat? cu adev? raț. Doamna Zulnia era st? p�na gospod? riei lui Iorga. Toat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de ace? ți �ofi? eri superiori care nu doreau nimic mai mult �n interesul na? iunii lor dec�ț distrugerea c�ț mai rapid? ? i total? a armatei �n care erau for? a?i s? slujeasc? �76. Iorga a fost vizitat acas? ? i de un alt musafir purt�nd uniformă ruseasc?. Un soldat basarabean, Buzdugan, care avea s? devin? o surs? important? de informa? îi. Buzdugan era un poet autodidact care colabora la un ziar din Chi? în? u. El i? a explicat lui Iorga c? era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
academiei suedeze, în cel al lui Blaga, numai coteriile unui regim ostil nefericitului geniu au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul aduce un taburet și un scaun de rafie; le oferă musafirilor și intră din nou în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile: ... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii noștri cei de toate zilele... Caută mere în tei... Mona: Octav, eu, totuși, aș vrea să plec... Văd că ești cam aglomerat azi... Octav: Păi azi e zi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
trebuie să se confrunte cu probleme ridicate de forțele populiste. Interesant este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l parafrazăm pe Arditi (2005: 90-1), populismul acționează ca un musafir beat la un dineu. În vreme ce, de obicei, nu respectă regulile contestării publice, populismul pune, totuși, pe tapet probleme dureroase, dar reale care privesc ordinea politică existentă. Din acest punct de vedere, populismul în sine nu poate fi considerat antidemocratic, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de etajera pe care trona televizorul, îi ascultam avid încercând să mă fac nevăzut. Știam că, în curând, chipul unui adult va apărea în ceața albastră și că voi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reușeam să adorm imediat, intrigat de întrebarea care revenea mereu în mintea mea crudă: „De ce le place oare atât de mult să vorbescă despre Charlotte?” Mai întâi mi s-a părut că franțuzoaica aceasta era pentru părinții mei și pentru musafirii lor un subiect de conversație ideal. Într-adevăr, le era de ajuns să evoce amintirile din ultimul război ca să izbucnească o ceartă. Tatăl meu, care petrecuse patru ani în prima linie, la infanterie, punea victoria pe socoteala trupelor împotmolite în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfârșit prin a ghici că întâmplarea petrecută în nisipurile Asiei Centrale marcase pentru totdeauna, într-un mod misterios și foarte intim, istoria familiei noastre. Am remarcat și că nu o povesteau niciodată când fiul Charlottei, unchiul Serghei, se afla printre musafiri. De fapt, dacă pândeam confidențele acelea nocturne, era mai ales pentru a explora trecutul franțuzesc al bunicii. Latura rusească a vieții ei mă interesa mai puțin. Eram asemenea unui cercetător care, examinând un meteorit, este atras, mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
târzii. Cu condiția să rămân invizibil. Încântat de schimbare, nu voiam în nici un chip să compromit un asemenea privilegiu. Numele Charlottei revenea în serile lungi de iarnă la fel de des ca și altădată. Da, ca și înainte, viața bunicii mele oferea musafirilor noștri un subiect de discuție ce cruța amorul propriu al fiecăruia. Și apoi, tânăra franțuzoaică avea avantajul de a concentra în existența ei momentele cruciale ale istoriei țării noastre. Trăise pe vremea țarului și supraviețuise epurărilor staliniste, traversase războiul și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fascina pe copii: pe băiatul de doisprezece ani și pe sora lui mai mică - mama mea. Charlotte aranja căciula mare pe capul soțului ei, când au pătruns în apartament. Au intrat fără să trebuiască să bată, ușa era deschisă, așteptau musafiri. Și scena arestării, care se repetase deja de milioane de ori în decursul unui singur deceniu din viața țării, a avut în seara aceea ca decor pomul de Crăciun și pe cei doi copii cu măștile lor de carton - el
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte, în plin război, pe o pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile ultimelor performanțe ale industriei naționale, cu concertele de la Bolșoi, oferea un fundal sonor liniștit. Votca atenua amărăciunea trecutului. Iar eu simțeam că musafirii noștri, chiar și nou-veniții, o iubeau cu toții pe franțuzoaica aceasta care acceptase fără să crâcnească destinul țării lor. Istorisirile acelea mă învățau multe. Ghiceam acum de ce sărbătorile de iarnă erau străbătute întotdeauna, în familia noastră, de un fior de neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Victoriei se stinseseră de mult. Viața își relua cursul ei cotidian. Se întorcea prea târziu. Ca un om distrat care, invitat la prânz, se prezintă la ora cinei, surprinzând-o pe stăpâna casei pe când își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care o lăsa perplexă. A plâns numai când i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dimitrici: - Sigur că acolo nu trăiesc ca noi. Se roagă la Dumnezeul lor de cinci ori pe zi, îți dai seama! Și chiar mănâncă fără masă. Da, toți pe jos. În fine, pe un covor. Și fără linguri, cu degetele! Musafirul, mai mult ca să învioreze conversația, a obiectat pe un ton sfătos: - Da, nu ca noi, e mult spus. Eu am fost la Tașkent, vara trecută. Știi, nu sunt chiar așa de diferiți de noi... - Și în deșertul lor ai fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-o zi, pe autostradă, lângă două mașini încastrate una în cealaltă. Un braț smuls, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Remediu pentru sughiț Mâncați o linguriță de zahăr. Sughițul ar trebui să se oprească imediat. CAPITOLUL 16 Rețete culinare Am inclus câteva rețete culinare care sunt ușor de făcut și pot fi folosite și pentru urgențe. Uneori, trec pe la dvs. musafiri neașteptați și dvs. trebuie să puteți găti ceva rapid. Este bine să aveți la îndemână unele dintre aceste rețete; ele vă ajută la bugetul alocat mâncării. Asigurați-vă că plantele sălbatice și medicinale menționate în unele dintre rețete vă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
la urmă, el a dat de știre: biletele sunt anulate; dar zece, cincisprezece la sută, da! O avere necalculabilă, care le pica din cer: bogate, independente și oneste, șcl. Deodată se aude zgomot în casă... În sfârșit s-au desteptat... Musafirul se scoală-n picioare, tușește și pune mâna pe bordul pălăriei. În același moment, ușa se deschide și se arată-n prag chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avertisment în privința capcanelor acestui joc polifonic "de societate", prin care, în ciuda sau tocmai din cauza suprapunerilor de detalii și comentarii, sensul și adevărul rămân ascunse, este camuflat chiar într-o descriere a unei "simple experiențe de fizică", atribuită unui personaj secundar, musafirul familiei Mironescu: Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte atent: acest punct negru din centrul unui cerc. Priviți atent numai punctul din mijlocul acestui cerc și imediat, nu-i așa?, veți vedea chiar vedeți! împrejurul punctului nu unul, ci zeci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
James și al nuvelistului Henry James) descrie o scenă delicioasă de la un ceai dat de Carlyle. Un american discuta în contradictoriu cu Carlyle despre politică. Carlyle îi dădea niște replici din ce în ce mai vehemente și de aceea doamna Carlyle i-a făcut musafirului un semn ușor, cu piciorul, să înceteze cu această temă periculoasă. Americanul însă a strigat: "De ce nu-l călcați pe picior pe soțul Dv., doamnă Carlyle? Cu siguranță, el e mai rău ca mine!" Întreaga adunare a izbucnit într-un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-l citez exact. Tocmai a ieșit pe piață, și e chiar aici, după colț. Delamain Road. Dar trebuie să ne mișcăm repede. Citesc fugitiv primele pagini, Înregistrînd cuvintele cît pot de repede. „Casă elegantă de familie... ideală pentru a primi musafiri... hol somptuos la intrare... minunată bucătărie de lux...“ Uau. Trebuie să recunosc, arată incredibil. „Grădină cu loc de joacă proiectat din construcție... șase dormitoare... cameră de toaletă cu debara spațioasă pentru pantofi...“ Îmi aduc aminte să respir din nou. O
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o fată. SÎnt extrem de tulburată. O să am o fiică! Știam eu. Am știut de la Început. — Becky? Ușa se deschide și În fața noastră se află mama, care-ți ia ochii cu paietele ei mov și rujul țipător. — O să Înceapă să vină musafirii. Privirea ei se mută de la Suze la mine. — S-a Întîmplat ceva, iubita-mea? — Mamă, o să am o fată! izbucnesc, fără să mă pot controla. Mi-a făcut Suze testul cu verigheta! Și s-a Învîrtit În cerc! O fată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]