12,372 matches
-
a fost foarte bine primită de critică. Următoarea, Ramayana. Roman zadarnic (1970), de fapt o amplă nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975) continuă Minciuna, ambele fiind contopite și dezvoltate, cu o nouă distribuire a materiei narative, în Risipa (1979). Minciuna supune unor laborioase investigații - prin urmărirea unui caz - psihologia automistificării. Adolescent devorat de complexe dostoievskiene, Arhip e un suflet care nesuportând existența reală, simțindu-se neînstare a se integra social, adoptă „minciuna” ca mod al izolării
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuințarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecția cu fracturări ale discursului, cu abrevieri, în genere cu procedări prin care sunt introduse echivocul, enigma, confuzia, misterul. Intimidat până la traumatizare de mediul înconjurător, în care se implică totuși erotic, insul își inventează la întâmplare o lume
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
muzicale. Oprit de cenzură în 1988, chiar în momentul intrării sub tipar, la apariție, romanul Ambasadorul este considerat „cartea anului” și obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
o parte din eseistica prozatorului, caracterizată de aceeași finețe a scrisului. SCRIERI: Ambasadorul, București, 1991; Rock & Depeche. Filmul unui roman, Ploiești, 1993; Visul de iarnă al Isabellei. Insula, București, 1996; Tratatul de caligrafie, Ploiești, 2001. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Puterea narativă, L, 1991, 6; Elena Ștefoi, Ioan Mihai Cochinescu, „Ambasadorul”, LAI, 1991, 13; Eugen Simion, Parabola labirintului, RL, 1991, 26; Laurențiu Ulici, „Povestea” istoriei, „istoria” poveștii, RMB, 1991, 5 octombrie; Tania Radu, Invenție la două voci, CNP, 1991, 38; Monica Lovinescu
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
identificate în colindele de fecior și în cântecul epic), precum și pe modelele cosmogonice identificate în legendele populare. Modificarea de perspectivă metodologică este evidentă în Mitos și epos (1985), unde sunt dezbătute concepte fundamentale, precum acelea de mit, gen literar, transformare narativă și inversiune simbolică, într-o tehnică de cercetare amintind îndeosebi de antropologia cognitivă. Aceeași metodă este pusă în aplicare în Mitologie populară românească (I-II, 1986-1988), consacrată bestiarului zoomorf folcloric. Interesul lucrării rezidă nu atât în excursurile comparatiste sau istorice
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în relație, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”. C. înțelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic și narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta diverse strategii și posibilități de cunoaștere, de ordonare și luare în posesie a universului înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale narațiunii, fapt ce se remarcă îndată în studiu, care
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
transformare, care determină evoluția textelor culturale dinspre o epocă spre alta, circulația lor dintr-un areal cultural spre un altul. SCRIERI: Izvoare mitice, București, 1980; Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Mitos și epos. Studii asupra transformărilor narative, București, 1985; Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Punctul și spirala, București, 1991; Bestiarul mitologic românesc, București, 1996; Introducere în sistemul mass-media, Iași, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, Mihai Coman, „Izvoare mitice”, CNT, 1980, 37; Dan C. Mihăilescu, Prolegomene
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
scenă de un regizor preocupat îndeosebi de autenticitatea limbajului. Pitorească și plină de vervă, limba este aceea care dă naștere evenimentului, acesta schimbându-și desfășurarea, conform viziunii moderniste, în funcție de perspectiva personajului care vorbește. În romanul Ristea împărat (1984), focalizarea unghiurilor narative are drept catalizator moartea lui Ristea, președintele unui CAP de prin părțile Severinului, a cărui personalitate ieșită din comun provoacă flashbackuri ale diverselor personaje care participă la înmormântarea sa. Perioada evocată este aceea a colectivizării forțate din anii ’50, în
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
C. cu fabulosul determinărilor profunde ale gândirii sale, de la simple intuiții, până la realitatea și ficțiunea încorporate în portretul desfășurat pe câteva pagini, menite să încheie și această carte plină de enigme, de speculație pură, de reconstituiri nuanțate și de inovații narative surprinzătoare. De cu totul altă factură este România. Societate cu răspundere limitată (1995), conținând convorbiri cu optsprezece personalități științifice, politice, literare. Un roman, Hearst II (2001), prezintă viața experimentată în trei orașe, New York, Paris, Caransebeș, cu marile lor diferențe de
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu zi din perioada acută a dictaturii ceaușiste, pe care autorul o atacă
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
ca sociolog și bibliolog. Debutează cu versuri în „Amfiteatru” (1966), revistă ce îi acordă, în 1968, un premiu pentru debut. Debutul editorial al lui C., cu prozele scurte din volumul Ciudățenii de familie (1968), este marcat de încercări și exerciții narative și stilistice pe tema vârstei adolescenței. Modalitățile scriiturii alternează metaforizări lirice cu îngroșări caricaturale, în funcție de trăirile extreme ale pesonajelor - idealism sau iluzie spulberată. Ca un fel de urmare a acestor preparative, romanul Cancerul blond (1970) narează etapele evoluției unui adolescent
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
alți critici au dat și aprecieri mai obiective asupra scrierilor lui. Cu un titlu relevând o anume prețiozitate, cartea de debut reunește mai multe povestiri ce încearcă să dea un tablou al războiului dus de armata română în 1916-1917. Perspectiva narativă este îndeobște a unui participant direct, implicat, care însă cedează prim-planul altor personaje: cunoscuți, comandanți, colegi de școală militară sau simpli soldați. Detașată și sinceră, neevitând scenele atroce și trăirile mai greu avuabile, narațiunea impune impresia de autenticitate. La
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
de tirania și demența unor împărați degenerați - Caligula, Claudiu, Nero -, autorul punând accentul pe hazardul și cruzimea hotărârilor acestora, pe etalarea desfrânării generale, de la Curtea imperială la plebe. Romanul Căderea Constantinopolului (I-II, 1976-1977) e axat pe trei mari direcții narative: relatarea tentativelor solilor bizantini de a obține ajutorul unor suverani europeni, asiatici sau africani, ocazii care prilejuiesc descrierea situației din fiecare țară, la nivelul puterii; urmărirea întâmplărilor de la Poarta Otomană, insistându-se asupra psihologiei războinice a sultanilor, concretizată acum în
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
Alături de Eugen Burada, Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea, el este și principalul coautor al scenariului cinematografic Nea Mărin miliardar (1975), ecranizat mai târziu. Perspectiva prea comună asupra existenței, mediocritatea inteligenței artistice, gustul pentru senzaționalul ieftin, respectarea unei rețete, stereotipia, automatismele narative și expresive, la care se adaugă fie folosirea cam aproximativă a limbii, fie întrebuințarea unui limbaj uneori prețios, cosmopolit și împestrițat cu barbarisme fac din proza lui C. o operă-kitsch. Agrementându-și istorisirile cu spații și trasee de vis, cu palate
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
esențial - „forma își integrează organic mentalitatea istorică în ficțiunea epică” (prin I. Creangă, I. Slavici și Duiliu Zamfirescu). Teza cea mai controversată a lui C. privește originea romanului românesc ca text, pe care el o găsește în povestire (ca mod narativ generic, nu ca specie literară), adică practic în toate varietățile de proză anterioare: basm, legendă, roman popular, Biblie și narațiune religioasă, istoriografie, cronici rimate, epopee, jurnal de călătorie, nuvelă și povestire, „fiziologii”, corespondență literară, memorialistică autobiografică. Rolul capital îi este
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
publica proză în „Însemnări literare” (1919) determină începutul unei lungi corespondențe și prietenii cu G. Topîrceanu, devenit și mentorul său literar. Colaborează la „Adevărul literar și artistic” (unde debutează în 1935), „Însemnări ieșene”, „Viața românească”, „Ramuri”. Prin teme și tehnică narativă, C. se încadrează în categoria autoarelor de proză psihologică, inaugurată de Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul Jocuri de apă (1938) tratează un caz de bovarism într-o manieră de sorginte proustiană. Existența eroinei este subminată de conștiința singularității sale, a diferențierii de
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
convenții, să strălucească, să plutească prin forța de levitație a iubirii, să se identifice cu sine printr-o trăire autentică, plenară. Conștiință modernă, vie, uneori contradictorie, eroina verifică prin propria experiență anumite idei literar-filosofice ale vremii sale. În principal, tehnica narativă constă în rememorări ale personajului, în urmărirea fluxului psihic, având ca efect o sensibilizare, o poetizare a realului prin delicatețea și finețea estetică a percepției, prin rezonanțele trăirilor. Celelalte personaje, mediul social au rol de revelator, de termeni negativi în
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Se simte aici și o influență venind dinspre literatura rusă, al cărei bun cunoscător era și din care a tradus (Saltâkov-Șcedrin, Gogol) sau a localizat (Nekrasov, Turgheniev, Garșin). Schițele din viața ocnașilor evadați, a contrabandiștilor sunt scrieri cu o tramă narativă simplă, dinamică, unde mișcarea și dialogul au întâietate. Viața țărănească îi solicită interesul în momentele ei de duritate și de manifestare violentă, ca în Sălbaticul, unde scena unei răzbunări atroce duce gândul la o scenă similară din O viață de
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă de poezii de dragoste, București, 1982; ed. București, 1995
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
înțelept) și cuceritor (forța). Îi mai sunt atribuite lui C. trei discursuri în limba latină. Apelul la mitologie, la sensurile ei alegorice utile retoricii confirmă orientarea umanistă a cărturarului. Opera lui prefigurează direcțiile durabile ale culturii române, impune un stil narativ reflexiv, continuat de M. Sadoveanu-evocatorul istoriei, iar în poezie afirmă o specifică acceptare melancolică a destinului uman. C. și-a dominat vremea, drept care N. Iorga a numit cea de a doua jumătate a secolului al XVII-lea „epoca lui Miron
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului, valorizarea existenței sau învierea, este implicată unor destine paradigmatice, cu oprire asupra evenimentelor fundamentale ale vieții: nașterea, nunta și moartea. Romanele, denumite ulterior poeme, desfășoară narativ, dar și pe un principiu al asociației de imagini, fantasme, evenimente cu tipare de mit, lăsând să se întrevadă natura miraculoasă a existenței, întrepătrunderea dintre fantastic și real. Obscur, pierdut în, nerecunoscute de ceilalți, hierofanii, miracolul nu se refuză eroilor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pentru putere compun tabloul sumbru, de „roman social-istoric”, bântuit de un rău moral a cărui imagine se realizează în jocul estetic al glisării baroce între gustul grotescului și al șarjei (Struțocămila, Hameleonul), efecte parodice (pe tipare de elocință bizantină), inserții narative (anecdotă, legendă, snoavă), „citate” paremiologice, pe de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
un „dialog”, în creștere arborescentă, între - pe de o parte - adevărate lanțuri de „proverburi” („vorba ăluia”), desfășurate cu o neistovită vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie de inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la trăirile contradictorii, tensionate între „furia simțurilor” și tot atât de pasionala condamnare a „plăcerilor deșarte” (Cosma, Moș
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]