3,734 matches
-
mi-am făcut un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată... și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot aia-i! Vorba e că și-au bătut joc de paltonul meu, și acu' n-am cu ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că te-ai necăjit e foarte firesc, dar de ce să arunci paltonul pe fereastră? E un gest pe care mintea mea refuză să-l priceapă! De ce l-ai aruncat pe fereastră? ― Păi ce era să mai fac cu el, fără nasturi?! ― Îi coseai alții, ființă! ― Bine, știu eu, dar în momentele acelea!... ― Dar de ce să-l arunci pe fereastră? ― Hm... hm! tuși Noica, dregîndu-și glasul, dar ce era să mai fac cu el, v-am mai spus? ― Să-l mănânci, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în râs în nasul lui Cioc, și-i spuse plin de falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa. Voia să-l afle pe autorul "masacrului" săvârșit asupra nasturilor: ― Cine e ființa lui Dumnezeu care a tăiat nasturii la paltonul colegului vostru? Se ridică Harry Löbel, cu o mutră de pocăit, care ar fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plin de falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa. Voia să-l afle pe autorul "masacrului" săvârșit asupra nasturilor: ― Cine e ființa lui Dumnezeu care a tăiat nasturii la paltonul colegului vostru? Se ridică Harry Löbel, cu o mutră de pocăit, care ar fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule profesor, cred că au fost mai mulți complici, pentru că era greu să-i taie șase nasturi atât de repede! ― Stai jos, ființă! se răsti Cioc la el. Cine i-a tăiat nasturii, vă mai întreb pentru ultima oară? Este de prisos să spun că vinovatul nu s-a ridicat și nici n-a fost trădat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule profesor, cred că au fost mai mulți complici, pentru că era greu să-i taie șase nasturi atât de repede! ― Stai jos, ființă! se răsti Cioc la el. Cine i-a tăiat nasturii, vă mai întreb pentru ultima oară? Este de prisos să spun că vinovatul nu s-a ridicat și nici n-a fost trădat de cei care-l știau. Noica însuși, dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi spus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
făcută de Barosanul, care urma să dea și pedepsele respective. La plecarea acasă, însă, după ultima oră, în care am avut și noi Gimnastica cu Cioc, când băieții s-au dus la vestiar, ca să se-mbrace, și-au găsit toți nasturii tăiați la paltoane! De-abia atunci ne-am dat seama de ce Noica a făcut gestul foarte puțin sportiv de a-și aere voie pîn-afară, în timpul exercițiilor la paralele! Printre cei mai chiulangii dintre colegii noștri din clasa a VI-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod apăruse și o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o Îngropa În lanul de porumb, În cel de cartofi sau În lanul de lucernă. Dimineața Îi dădea de mâncare cu lingurița nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de data aceasta nu-i mai refuz oferta și-ți spun: Da! Băiatul meu din parc, vreau să fiu logodnica ta. De bucurie, Matei a luat-o în brațe și a rotit-o până când i s-a rupt un nasture de la bundița în care îi stătea atât de bine, căzând în zăpada pufoasă. —Ajunge, Matei, mi-am pierdut un nasture de la bundiță. Am auzit când a pârâit. Uite, nu-l mai am, a pipăit locul gol al nasturelui. Te omor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
logodnica ta. De bucurie, Matei a luat-o în brațe și a rotit-o până când i s-a rupt un nasture de la bundița în care îi stătea atât de bine, căzând în zăpada pufoasă. —Ajunge, Matei, mi-am pierdut un nasture de la bundiță. Am auzit când a pârâit. Uite, nu-l mai am, a pipăit locul gol al nasturelui. Te omor dacă nu-l găsesc, că trebuie să-i înlocuiesc pe toți și sunt așa de frumoși! Așa sunteți voi, bărbații
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rupt un nasture de la bundița în care îi stătea atât de bine, căzând în zăpada pufoasă. —Ajunge, Matei, mi-am pierdut un nasture de la bundiță. Am auzit când a pârâit. Uite, nu-l mai am, a pipăit locul gol al nasturelui. Te omor dacă nu-l găsesc, că trebuie să-i înlocuiesc pe toți și sunt așa de frumoși! Așa sunteți voi, bărbații. Au început să scormonească zăpada până când Matei l-a găsit. —L-am găsit. Ăsta este? —Bine că nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vă manifestați bucuria la fel. Când m-am revăzut prima dată cu Robert, mă delectam cu o acadea cumpărată de la un automat. La fel ca tine, de bucurie m-a învârtit în aer și mi-a căzut acadeaua, precum acum nasturele. —Hm! hm! doctorando, doctorando, prin câte mai treci și tu. Cred că nu te-am făcut gelos. Am să-ți mai povestesc și alte poante de-ale mele din primele zile de Germania, de-ai să râzi cu lacrimi. Spune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
veniseră în acea zi mulți oameni acolo. Apa râului era limpede că se vedeau pietrele și calmă prin unduirea de vălurele. S-au așezat într-un loc mai retras să facă plajă. Cecilia și-a dat jos rochia închisă în nasturi în față rămânând în costumul de baie. S-a dezbrăcat și Matei rămânând în slip și stând în picioare o privea. —Nu te așezi Matei? Te admiram pe tine. —Și ai ce admira. Nu vezi că sunt albă precum cașul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adepți. Spre deosebire de starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect și admirație În fața lui Oliver, ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându-se spre el, „nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Ascultându-l, asistenții murmurară, dar profesorul Îi potoli din nou. „Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. „Cu ce drept vă băgați nasul În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăsați În pace! Dacă n-ați fi fost dumneavoastră În criză, aș fi stat mult și bine În altă parte... Dar dumneavoastră țineți cu tot dinadinsul să mă vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e cusut direct de piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țineți cu tot dinadinsul să mă vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e cusut direct de piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți să folosesc un alt termen, impersonală... Putem zice și așa...” Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că e la fel de inconsistentă ca o umbră sau ca un gând?! Ce rost avea s-o bruscheze, s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă, parcă spori și mai tare. Iată că obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mână... Era poate și acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui „postnupțial” spre stele, cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]