5,149 matches
-
Pactul Tripartit pe 23 noiembrie 1940. Trupele germane au intrat în țară în 1941 și au folosit teritoriul românesc ca platformă pentru invazia Iugoslaviei și a Uniunii Sovietice. De asemenea, România a fost un important furnizor de resurse pentru Germania nazistă, în special petrol și cereale. România s-a alăturat invaziei germane a Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941. Aproape 800.000 de soldați români au luptat pe frontul de Est. Zonele anexate de către sovietici au fost ulterior recuperate de către România
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
primăvara anului 1944, Uniunea Sovietică a lansat prima ofensivă în România. În urma loviturii de stat de la 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei naziste și Ungariei. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a fost însă semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși devenise deja un
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Tripartit la 1 martie 1941. Bulgaria a fost un aliat al Germaniei în primul război mondial și a căutat o redobândire a teritoriului pierdut, în special Macedonia și Tracia din Marea Egee. În anii 1930, Bulgaria a fost atrasă de Germania nazistă. În 1940, în conformitate cu termenii Tratatului de la Craiova, Germania a acordat sudul Dobrogei luându-l de la România în 1913. Răsplata promisă pentru aderarea la puterile Axei a fost stabilirea Bulgariei în cadrul frontierelor definite prin Tratatul de la San Stefano. Bulgaria a participat
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
de a expulza trupele germane de pe teritoriul finlandez, care a dus la Războiul Laponia. În 1947, Finlanda a semnat un tratat de pace cu Puterile Aliate. Slovacia a devenit independenta în 1939, după separarea Cehoslovaciei, ca un stat aliat Germaniei Nazista. A luat parte la invadarea Poloniei pentru a recâștiga teritoriile rapițe de Polonia în 1938 și cele oferite acesteia în 1922, care erau contestate de Slovacia. De asemenea, a trimis doua divizii pe Frontul de Est. Articol principal: Republica Slovacă
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
pana la capitularea Italiei în 1943, când Muntenegru a devenit stat aliat Axei. Articol principal: Regatul Albaniei (1943 - 1944) Articol principal: Statul Elen (1941-1944) A fost un teritoriu guvernat de ruși din fostul teritoriu al Uniunii Sovietice ocupat de Germania Nazista. Articol principal: Republica Lokot Articol principal: Franța Vichy Dupa capitularea Italiei, Benito Mussolini a fost salvat de naziști și a fost pus la conducerea Republicii Sociale Italiene, sub conducere germană. Articol principal:Republica Socială Italiană
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
partid „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, pronunțat , v. AFI) a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit "Deutsche Arbeiterpartei", Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933-1945 -ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German . Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei "nazist" (și "nazism") se leagă de modul cum se pronunță în germană cuvântul ""nationalsozialistische"", unde "t" se pronunță ca
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
1919 și 1945; până în 1920 a fost numit "Deutsche Arbeiterpartei", Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933-1945 -ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German . Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei "nazist" (și "nazism") se leagă de modul cum se pronunță în germană cuvântul ""nationalsozialistische"", unde "t" se pronunță ca "ț" din limba română, sunet care însă în majoritatea cuvintele germane este redat prin litera z
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
fost numit "Deutsche Arbeiterpartei", Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933-1945 -ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German . Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei "nazist" (și "nazism") se leagă de modul cum se pronunță în germană cuvântul ""nationalsozialistische"", unde "t" se pronunță ca "ț" din limba română, sunet care însă în majoritatea cuvintele germane este redat prin litera z. La 24 februarie 1920 seara, la
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
primit 14 milioane de voturi (37,3%) ceea ce a stabilit NSDAP ca cea mai mare fracțiune parlamentară din Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
mai mare fracțiune parlamentară din Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni de a trăi
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” ("lebensunwertes Leben"), între care evreii, țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei cu handicap mental, fizic sau afecțiuni
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” ("lebensunwertes Leben"), între care evreii, țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei cu handicap mental, fizic sau afecțiuni genetice, criminalii de drept comun, prostituatele și alte persoane considerate de ideologia nazistă a fi „asociale”. Aplicarea acestei concepții ideologice a însemnat (în special în anii războiului, 1939 - 1945) asasinarea în masă, prin diverse metode de exterminare, a peste unsprezece milioane de oameni în genocidul numit holocaust (în elină „ardere completă”, în cadrul unor
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
ale celui de-al Doilea Război Mondial, care a dus la moartea a peste 60.000.000 de oameni (care au putut fi cuantificați), căzuți pe câmpurile de luptă sau ca victime directe sau colaterale ale războiului. Gradele în partidul nazist german și (în paranteze) rangul echivalent în armată (Wehrmacht). În ordinea numerotării petlițelor cu însemnele rangului. La nr. 25 echivalență numai în organizația SS: "Oberführer". (Acest rang în SS se situa între "colonel" și "general"; echivalat cu "generalul de brigadă
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
SS se situa între "colonel" și "general"; echivalat cu "generalul de brigadă" din armata britanică). La nr. 14, 15, 16, 17, 18, 21, 23 și 24: rang în partidul NSDAP fără echivalență în alte organizații (militare ori civile) din Germania nazistă. În anul 2005 ministrul de externe de pe atunci Joschka Fischer, Verzii, a constituit o comisie de istorici care a constatat că după război, în noul Minister de Externe al RFG s-au strecurat numeroși angajați care înainte fuseseră naziști. Mulți
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
membri NSDAP (din totalul de 17 angajați) . La mijlocul lui decembrie 2011 Ministerul de Interne german a încheiat și publicat un nou studiu, conținând printre altele lista tuturor membrilor guvernelor RFG care au fost membri NSDAP sau au avut un trecut nazist . Lista conține un Președinte Federal - Walter Scheel, care fusese și Ministru de Externe, apoi un Cancelar Federal - Kurt Georg Kiesinger, precum și 25 de miniștri federali din diverse perioade, printre care: Hans Globke, Theodor Oberländer, Karl Schiller, Hans Leussink, Gerhard Schröder
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
susținea că devenirea Statelor Unite ca membru ar fi oferit sprijin Franței și Marii Britanii, eventual făcându-i pe francezi să se simtă mai în siguranță și, prin urmare, încurajând Franța și Marea Britanie să coopereze mai mult în ceea ce privește Germania, iar ascensiunea Partidului Nazist la putere nu ar mai fi fost posibilă. Totuși Henig știa că în cazul în care SUA ar fi devenit membru, reticența sa de a se angaja în război cu statele europene și să adopte sancțiuni economice ar putea fi
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Aur drept „antisemit”, este echivalent cu a folosi o terminologie anacronică, într-un context istoric necuviincios, această opinie părând a juca pe diferența puțin relevantă dintre antisemitismul rasial (încarnat cel mai bine de “limpieza de sangre” spaniolă și “legile rasiale” naziste) și antisemitismul religios tradițional (pe care l-a promovat atât Gură-de-Aur cât și înaintașii și succesorii lui). Deosebirea este următoarea: anti-iudaismul este ură religioasă, în timp ce antisemitismul este rezultatul „rasismului științific” al secolului XIX; un anti-iudaist nu ar mai fi avut
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
(n. 3 iulie 1906, Făgăraș - d. 25 mai 1993, Madrid) a fost profesor de liceu de limba română, politician fascist român, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, ministru în guvernul Ion Gigurtu (4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele 21-23 ianuarie 1941, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion Antonescu și a
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
ziaristului legionar anti-codrenist Mihai Stelescu) îi asasinează în pădurea Tâncăbești, din apropierea Capitalei pretextând o încercare de evadare, dar motivul real a fost un ordin al lui Carol al II-lea. Horia Sima și numeroși alți legionari se refugiază în Germania Nazistă unde organizează "Comandamentului Legionar" din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borșa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant și Constantin Papanace. Sima primește resortul legăturilor cu România. Pe 15 august 1939 Sima revine în România, unde
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
șeful statului - nu fusese fruntaș politic și nici nu avea o formati une politică proprie (în timpul așa-zisei „revoluții legionare”, Antonescu se afla cu domiciliu forțat la mânăstirea Bistrița). Garda de fier și Mișcarea Legionară au colaborat intens cu regimul nazist din Germania, însă, din motive strategice, Berlinul l-a preferat la conducere pe Antonescu, folosindu-se în același timp de Mișcarea Legionară ca amenințare, pentru a preîntâmpina o atitudine eventual neloială a lui Antonescu. Legionarii s-au văzut siliți să
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
ajungeau până la porți: „"Puțini vizitatori își dau seama că bătălia a avut loc peste drum de monument."” Strâmtoarea este și azi un loc potrivit ca poziție defensivă pentru armatele moderne: forțele britanice au organizat o luptă în 1941 împotriva Germaniei naziste, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, la doar câțiva metri depărtare de locul confruntării antice. În a cincea zi după ce persanii au ajuns la Termopile (care a avea să devină prima zi a bătăliei), Xerxes s-a hotărât în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
arestarea sa în 1993. Vikernes s-a distanțat de scena național socialistă a black metalului, deși nu și-ar schimbat părerea, considerându-se drept un „odinist” și nu un fascist. Unele formații de black metal s-au folosit de Germania nazistă pentru a șoca, fiind clasificate greșit drept NSBM. Artiștii care adoptă acest stil sunt minoritari, conform celor declarate de Mattias Gardell și Benjamin Hedge Olson. Adepții genului au fost criticați de către unii muzicieni proeminenți și influenți din scenă a inclusiv
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
estetice, religioase și sociale diferite, a fost dărîmat de „parada” ideologiilor totalitare din prima jumătate a secolului XX. În condițiile crizei politice de după primul război mondial „statul minimal” promovat de liberali n-a putut rivaliza cu modelul de stat totalitar nazist, fascist sau comunist. Apariția în 1922 a primelor mari puteri totalitare - Uniunea Sovietică pe de o parte și Italia fascistă pe de altă parte - poate fi considerată drept sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență tot în 1922 Partidul Liberal
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
lucru bun". Totuși îl consideră un ipocrit pentru că "aveam acasă un steag cu o svastică și era isteric din cauza asta. Era nervos pe toate persoanele de altă rasă pe care le vedea în oraș, dar era îngrijorat că eu sunt nazist". Despre fratele lui, Varg spune că "e mai mare cu un an și jumătate. Studiază la o școală tehnică și lucrează ca gardian". În prezent părinții lui Varg sunt divorțați. Tatăl lui "a plecat acum 10 ani", adică în 1985
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]