3,270 matches
-
fost "motiv de inspirație" am ținut minte toată viața expresia asta, pe care atunci n-am prea înțeles-o pentru poezie și muzică. La început, "oficialii" n-au crezut în marele meu talent, motiv pentru care i-au zis lui nea Onuț că el, și numai el, crease poezeaua și melodia, iar noi, mucimea cartierului, n-am făcut decât s-o zdrăngănim, s-o îngânăm la fereastra locatarilor. Sincer, neîncrederea inițială a oficialilor care mă premiaseră m-a rănit mult. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Și-atunci când l-au dus la cimitir, preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus mâna pe lucrurile mortului? O să vă băgăm la pușcărie. Poate că o să vă acuzăm și de crimă..." Tata, tot tată: "O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public. Nu se uită în ochii tăi. Nu lovește decât după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de harem"... Ninetistele, din nou cu pudoarea la purtător. Descoperă un nea Onuț nou. Mama toarnă vin în pahare... Dumnezeu să-l ierte... Că bun om a mai fost! Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Omul cu filmătoarea tot n-a terminat. Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște perii mici, aruncă prafuri peste tot, îl cheamă din când în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o numeam așa doar pe la colțuri. Când să plece convoiul pălărioșilor, roboțelul ruginit iese agitat din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zic prietenos, dar tare de tot: "Atenție la burtă!"... Un hă, hă, hă, hă! de toată frumusețea, izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot felul de întrebări suplimentare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste nea Onuț, ocupat până peste cap, dincolo, cu trăsnăile celeilalte vieți. Isteț nea Onuț; ca de obicei. Și foarte disponibil la manevre de genul ăsta. Pricep dintr-o privire despre ce-i vorba și le zic, tot din ochi, stilaților: "Regret. Sunt și secrete pe lume". Dar îi privesc, pentru că n-am altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de mate? Despre asta e vorba? Rufa aceea de hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să avem norocul să găsim ferfenița. Numai dacă n-o fi năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam o mie de ani..." Celălalt stilat: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și încasez și porția de parale a maestrului. Dar nu exagerez. Merg și la Marcel, cu mai mult de jumătate dintre găinile clienților. Marcel: "Z, dar ce are Bloom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou aici. De ce să mai venim? Ca să continuăm. Ce să continuăm? Ce am început; pentru proces, și pentru judecată. Fii om serios, nene șefule de post
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
SUFLETUL CĂ O CEAȚÅ M-am întrebat fårå a cåuta råspuns despre rolul meu mai prejos decât al fulgilor de nea Cu ce substanțå hrånitoare må pråvålesc eu în țină netihnitå de plåmådiri Ce rådåcini må vor ridica înspre stele Ce aer îmi va susține plutirea de va så fie Atâta tåcere se laså în iarnå Atâta limpezime în alb Må
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1598]
-
coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de sărbătorile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da, roată. Au mai fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mai cîte. Erau copii buni, silitori, serioși și ne iubeau foarte mult. Cei doi stau pe trotuarul îngust și trecătorii nu îndrăznesc să-i salute. Baba Catinca plînge în surdină și moș Ilarion își tot mușcă mustața albă ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vineri și pîn-la Ciurel, pe căldura aia... a zis la televizor aseară că a fost 38 de grade. — Ați fost la cimitir? Că altă treabă n-am. M-oi duce io ș-acolo, da nu pă picioarele mele. Veni alde nea Sandu, văru lu răposatu-miu din Bolintin, ăl de ți-am povestit că a avut de tras În 50 că ținea o fată de popă, ierea cît pe ce să-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]