3,535 matches
-
e doar un vid ce se manifestă vizibil în realitate. Nu că l-am vedea pe Dumnezeu în toate, dar El este în realitatea fiecăruia. Se pare că vidul în poesie este întru totul legat de timp, de spațiu, de neant, de abis dar și de armonie, iar armonia cuprinde emanația vidului în unde vibratorii de sunet și lumină, de Cuvânt, adică de ordo ab chaos, de Duhul Sfânt ordonator al lumii create de Marele Arhitect al Universului pe calea arătată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realiza binele. Fără haos nu am avea comparația realității care să ne integreze în Lumină. Adeseori haosul e văzut ca întuneric, dar de unde atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a genezei, lumina reflectată. Umbrele sunt reflexe ale luminii purtate de îngeri, de ființe transcendente, de noi. Și lumina ne arată calea, căci ce poate fi mai sublim decât să percepem drumul și nu țelul, calea de a ajunge în neant. Târgul cu umbrele Sunt mai multe enigme în umbra unui om care umblă în soare decât în toate religiile trecute, prezente și viitoare 814 (tr.a.). Umbra este o zonă în care lumina nu poate ajunge datorită împiedicării trasmiterii ei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
palat acea peșteră întunecată/ Noaptea ce s-a întins peste vizuina pustie/ Își ridică vălul către o zi închipuită/ Și nu se învoiește a primi din razele-ndoielnice/ Decât ceea ce poate răbda târgul cu umbrele 816. Hegel 817 artată că neantul ni-l reprezentăm ca noapte pură, diferența dintre ființă și neant fiind asociată cu această deosebire. Dar vederea nu este cu nimic mai alterată în întunericul absolut. După scrierile filosofului lumina pură și întunericul pur sunt două viduri identice. Ele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pustie/ Își ridică vălul către o zi închipuită/ Și nu se învoiește a primi din razele-ndoielnice/ Decât ceea ce poate răbda târgul cu umbrele 816. Hegel 817 artată că neantul ni-l reprezentăm ca noapte pură, diferența dintre ființă și neant fiind asociată cu această deosebire. Dar vederea nu este cu nimic mai alterată în întunericul absolut. După scrierile filosofului lumina pură și întunericul pur sunt două viduri identice. Ele se întrepătrund însă și se determină una pe cealaltă, conducând la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să o lumineze, căci o luminează măreția lui Dumnezeu 855. Să nu uităm că în apocalips Isus este Steaua luminoasă a dimineții 856 Mereu există o contradicție între a fi treaz și a fi prezent în lumea spiritului, între percepția neantului divin, a Cuvântului în somn sau în starea de veghe, la fel cum dialectic mă întreb cum singur, retras, pot să împac singurătatea. Numai liniștea este capabilă de a-mi induce contemplația din procesul psihologic al misticii creștine prin prisma
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autoritatea strămoșilor pretindea că universul a fost creat ca rezultat al cuvântului Marelui Arhitect al Universului. Putem face comparația cu teoria Big Bang a genezei universului, dacă ne imaginăm pentru o clipă că universul în explozie putea fi auzit de neant. Susurul radiațiilor remanente după un astfel de eveniment, imediat după Big Bang se mai poate percepe și azi de aparatura radio a astronomilor, un sunet cosmic mai străvechi decât orice putem noi închipui și cunoaște. Iată reverberația informației. De la sunetele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scris și discursul cu voce înaltă este mai semnificativ. Și ne întoarcem din nou în labirint. De câte ori vom mai vorbi despre aceleași lucruri, de fiecare dată vom avea un tâlc nou, un mesaj în plus, o viziune mai clară asupra neantului. Leneșii, sub pretextul meditației, vegetează pe manuscrise, și tocmai acum, când mileniul abia început solicită mai mult decât niciodată gândirea. Cum să înțelegi dacă sufletul tău nu se supune acestei armonii universale? De aceea, mă repet, azi, mai mult ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vedere, subconștientul posedă în arhivă filmul complet al evenimentelor majore care au jalonat existența noastră actuală din momentul în care ne-am încarnat pe acest plan terestru sau, și mai interesant, impresiile memoriei universale transmise prin arcul reflex noetic. "În neant e haos, haos aparent;/ acolo e oglinda din care-n armonie/ se naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții mele îl îmbracă/ cu trupul diafan și transcendent/ de dragoste încarnată ești o lumină vie.// Ce poate fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
salbă/ îmbie la repaos.//.../ În primăvară simte nevoia de-a iubi, /pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!887. E una dintre cele mai plastice viziuni lirice ale spațiului disarmonic. Haosul e și noaptea, tenebrele, răul, infernul, vidul, neantul dar și demiurgul, Dumnezeu Tatăl, Sophia sau Lucifer, matricea de la care toate se înfiripă și crează, Marele Arhitect al Universului. Sufletul se rotea toată ziua, toată noaptea. O amintire. O speranță. O amintire. și iar o speranță. Oamenii, pomii, pietrele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realiza binele. Fără haos nu am avea comparația realității care să ne integreze în Lumină. Adeseori haosul e văzut ca întuneric, dar de unde atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care amintirile le au adesea asupra modului nostru de a ne trăi prezentul și de a ne prevede viitorul este ca și rolul primordial al ordinii, adică acela de a armoniza haosul. Negarea creației poate fi explozia mistică spre neant a elementelor alchimice, ieșirea din ape din matricea divină, din haos e de fapt zborul spre libertate. Apele erau dogma, legile sacre, vidul primordial. Neantul e armonia vibrațiilor și acestea definesc libertatea gândirii. Poesia nu poate fi haos, ea este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al ordinii, adică acela de a armoniza haosul. Negarea creației poate fi explozia mistică spre neant a elementelor alchimice, ieșirea din ape din matricea divină, din haos e de fapt zborul spre libertate. Apele erau dogma, legile sacre, vidul primordial. Neantul e armonia vibrațiilor și acestea definesc libertatea gândirii. Poesia nu poate fi haos, ea este ordine și armonie comisă de Cuvântul primordial și transmisă creierului poetului ca o muzică bine interpretată de sferele infinite, conturată în subconștientul oniric și redată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmologic matrice a genezei, lumina reflectată. Și lumina ne arată calea, căci ce poate fi mai sublim decât să percepem drumul și nu țelul, calea de a ajunge în neantul dominat de ordine, de un haos aparent și matriceal. Deci subconștientul e filtrul care ordonează haosul pentru om. Arta filosofică Ochi în triunghi? Nu. Triunghi în ochi, și vedere în acțiune. El e înlăuntrul meu, Și dureros și mișcător 899
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se reflectă Dumnezeu însuși, refracție umană de dăruire a cunoașterii, este substanța din care toată poesia lumii a luat naștere de la început. Dincolo de aceasta, abia, este altă lume. Sau este una paralelă, una dintre cele invizibile nouă. "Prin tine doar neantul mă îmbrățișează/ rob astral și făr-această îmbrățișare/ nimic n-aș fi902". Cosmosul nu înseamnă nici neant, nici univers care reprezintă un spațiu bine definit temporal într-unul infinit și sau infinit până la o limită care nu are cum să fie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumii a luat naștere de la început. Dincolo de aceasta, abia, este altă lume. Sau este una paralelă, una dintre cele invizibile nouă. "Prin tine doar neantul mă îmbrățișează/ rob astral și făr-această îmbrățișare/ nimic n-aș fi902". Cosmosul nu înseamnă nici neant, nici univers care reprezintă un spațiu bine definit temporal într-unul infinit și sau infinit până la o limită care nu are cum să fie bine definită. Renașterea naturii se bazează pe corespondența sufletului uman în armonie cu cel universal, noi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
definită. Renașterea naturii se bazează pe corespondența sufletului uman în armonie cu cel universal, noi fiind capabili să înțelegem structura întregului univers. De aceea poetul scrie: Începe misterul dincolo de urme, acolo unde aerul n-a respirat nicicând atingere de om neantul ne-mpiedică să zărim clopotul lumii, nori din praful cosmic însămânțează în trupurile noastre galaxii adânci, prin cratere strecoară nume și chip, Universala stare din care să coboare o altă zămislire de oameni neînvinși 903. The International Astronomical Union din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează Ori ca nălucile ușoare, tăcute și cu-n șters contur, Ce din neant scot visătorii și sufletul și-l populează 912. În timp, gradat, diferențe diminuă prin cunoaștere și achiziția unor noi valori alegorice de înțelegere și acceptare, calități pe care vechile frății le promovează printre cei aleși. Inițierea apropie și în succesivele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
instruments ne couvrait pas le vacarme/ de l-Ocean qui se rapprochait.../ Ta voix avait l-infflexion d-une voix/ d-enfer et le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore". Iată aurora, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Giganticele valuri la pol înmărmuresc Sub nopțile lugubre în munți cristalizate; Deasupra și departe doar stelele lucesc Reci ca și suveniruri antice șu sacrate. Dar nordica-Auroră când cerurile arde Cristalele de gheață țâșnesc scântei în ger
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu doruri înstelate,/ țărână. Și dincolo de ea/ n-a fost decât ce nici măcar o minte/ din cele ce trăiau / nu și-ar fi putut închipui că exista.// Iar să te știu n-a fost magie,/ iubita mea cu ochii de neant/ și pielea limpede ca cerul./ Îmbrățișatu-m-ai și-ai devenit coroana.// În afara mea nu e decât misterul 966. Aș putea transcrie toată literatura și mai ales lirica unei epoci în care înscrisurile au devenit o artă și o necesitate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
recunoșteau valoarea și i se închinau, prin spectrul lui Osiris sau Amon-Re, pentru a mulțumi Creatorului că ni l-a dăruit. Acest părinte-al vieții, potrivnic ofilirii, Trezește-n câmp și viermii obscuri și trandafirii; El face să dispară-n neant orice durere Și umple cugetarea și stupii toți de miere. Tot el, pe cei ce-n cârje pășesc pe îndelete Îi face tineri, veseli, gingași ca niște fete. Și pline poruncește recoltelor să crească În inima eternă ce-n veci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dintre metaforele esențiale ale religiei muncii, ale ordinelor secrete și discrete ale istoriei din cele mai vechi timpuri. Piatra filosofală iese din noaptea care o șine prizonieră pentru a lăsa să apară conștiența și lumea manifestă. Ieșită din haos, din neant și din nediferențiere apare ca o continuare a naturii umane, identitate redusă care se juxtapune identității uriașe a universului. Piatra e sămânța, pământul, matricea, oul, elixirul chintesenței. Pe vârful munților, în apropierea cerului, în peșteri, pe insule se ascund artefactele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
taine, neguri și lumini, dar minunat când descoperi că dincolo de clopotul sub care te-agiți e altul și câte, oare, ar mai putea fi. Cu cât urci sus pe munte, înțelegi măreția crestelor din depărtări, cu cât ești mai aproape de neant vârfurile par de diamant și chrysopeea pare mai ușor de atins, pacea e mai profundă, frumusețea și puterea devin înțelepciune. Ansamblul hermetic al lumii se dezleagă în tâlcuri nemărginite timpului și spațiului sufletesc. Și-abia atunci, dragă frate, poți să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a Chinese jar still Moves perpetually in its stillness 1111. Limba poesiei utilizează cuvintele altfel, în principal ele devin în discursul liric metafore. Este o exprimare eminamente simbolică, simbolul desprinzându-ne în afara ființei și aruncându-ne să ne pierdem în neant. Utilizate figurativ cuvintele cuprind comparații, metonimii, sinecdote, personificări care susțin idei, reprezentarea fizică și ocultă a lumii. Dacă e să privim invers lucrurile metafora nu e apanajul exclusiv al poesiei, cu toate că la origine limbajul artelor este metaforic. Ritmul, rima și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]