8,065 matches
-
drumului.../ Lumea e totuși frumoasă,/ pururi aș sta s-o contemplu.” În Peisaj cu prințesă (1987), volum care valorifică mai apăsat sursele poeziei bacoviene, degradarea coloristică a imaginilor oferă subiectului liric prilejul să se contextualizeze într-un spațiu al fantasmelor neliniștii, al sentimentelor neprecizate, al tulburărilor mărunte. Sunt percepute cu precădere secvențe ale unor peisaje de toamnă, anotimpul având calitatea convenabilă de a face vizibil caracterul tranzitoriu, instabil al relațiilor dintre lucruri. Ritmul poemelor este acela al unei fluidități lente: „Lumină
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
lucrurilor. Ca niște corbi au năvălit țărani, orășeni, vecini și străini și-ntr-o dimineață am golit casa de lucrurile cele mai frumoase. După masă la ora trei s-a zvonit că totul a fost amînat pentru șase luni. Nesiguranță, neliniște, plecăm sau nu? Mamei și tatei le-au părut rău după cele vîndute și dăruite și chiar și mie mi-era jale de ele. Dar În inimă aveam o Îndoială, nu eram siguri de zvon. Eram gata cu Împachetatul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unor rememorări din timpul câtorva zile de concediu petrecute la Poiana Brașov ( În umbra stăpânului, 1971), atmosfera dintr-o școală profesională, unde un tânăr pedagog reușește să câștige încrederea și respectul elevilor săi (Pariu pe alb, 1973), surprinderea stării de neliniște și îndoială din etapa premergătoare unei opțiuni esențiale (Șansa, 1974). SCRIERI: Aș fi vrut să fie marți, București, 1970; În umbra stăpânului, București, 1971; Pariu pe alb, București, 1973; Șansa, Timișoara, 1974; Echipa de filmare, Timișoara, 1988; Ora 6 și
LUPULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
Opera, 117-121; Constantin, A doua carte, 118-121; Cristea, Un an, 75-77; Mircea Zaciu, „Revenirea mea în viața literară a fost o trecere din carcera tăcerii în groapa cu lei” (dialog cu Alexandru Lungu), F, 1991, 10, 11; Ion Cristofor, Poetul „neliniștilor limpezi”, TR, 1991, 50; Gheorghe Grigurcu, O corabie a poeziei, CNT, 1992, 8; Gheorghe Grigurcu în dialog cu Alexandru Lungu, RL, 1994, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 250-254; Ion Deaconescu, Alexandru Lungu, ST, 1994, 6; Poetul Alexandru Lungu în dialog cu
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
lui V. Voiculescu în traducere imaginară. În contextul generației sale, scriitorul face o figură aparte prin opoziția declarată față de mijloacele de înnoire ale poeziei actuale. SCRIERI: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Timișoara, 1999; Scoica
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
antologia Poezia poloneză contemporană (1981). Eșantioanele alese din cei peste optzeci de poeți antologați creionează reliefuri poetice interesante și personalități de talent indiscutabil. Sensibilitatea față de simțămintele delicate și compatibilitatea tălmăcitorului cu prozodia modernă vor fi confirmate și de transpunerea cărții Neliniște de Tadeusz Róz˙ewicz, ca și de versiunea pe care o realizează în Poeme de Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. În proză M. traduce, singur sau în colaborare, din Michal Rusinek, Tadeusz Z.elenșki-Boy, Zenon Kosidowski
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
III-lea, București, 2000. Traduceri: Zenon Kosidowski, Povestiri biblice, București, 1970 (în colaborare cu Anda Mareș); Stanislaw Jerzy Lec, Gânduri nepieptănate, pref. trad. Iași, 1971, Aforisme, versuri, epigrame, pref. trad., Iași, 1980; Tadeusz Róz˙ewicz, Poeme, pref. trad., Iași, 1973, Neliniște, pref. trad., București, 1984; Michal Rusinek, Pe urmele lui Copernic, pref. trad., București, 1973; Kazimierz Michalowski, Cum și-au creat grecii arta, București, 1975 (în colaborare cu Anda Mareș); Wislawa Szymborska, Bucuria scrierii, pref. trad., Cluj-Napoca, 1977; Adam Mickiewicz, Versuri
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
Moldova. Este un bun prilej de a crea personaje și situații grotești, anunțând parcă literatura absurdului. Apetența pentru dilemele existențiale își află apogeul în Tezaur bolnav. Căutarea, aspirația către cunoașterea de sine este plasată într-un mediu intelectual, ceea ce amplifică neliniștile, zbuciumul unei conștiințe dornice să-și înțeleagă propriile limite și să le depășească. Manuel Darie, tânăr profesor de liceu, devine însă mai cu seamă un personaj-reflector care preia laitmotivele prezente în eseurile autorului. Un roman-eseu, Tezaur bolnav, adună întrebări despre
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
de vacanță (1939), o plachetă ce nu înregistrează prea multe reușite estetice, M. publică volumul care l-a impus în atenția criticilor, Însemnări despre lume, prieteni și moarte (1940). Aici predomină meditația existențială, iar marile întrebări primesc răspunsuri ce sporesc neliniștea și amplifică dimensiunea tragică a ființei umane. În ciuda acestor vibrații de esență elegiacă, poetul nu reușește să depășească zona unui lirism de suprafață. SCRIERI: Lumini, București, 1933; Yodler, Brașov, 1935; Intrarea în pădure, Cernăuți, 1936; Versuri, Brașov, 1937; Poezii, Brașov
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
târziu, același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe parnasiene. Poemele maturității poetice sunt totuși străbătute de neliniști apăsătoare („stau într-o colivie cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
de Al.A. Philippide, ar fi o replică la orizonturile din Lângă pământ. Deși include câteva piese excelente, volumul nu aduce sunete noi, iar o Rugăciune, de fapt un mic psalm introductiv, nu relevă tendințe verticalizante, învăpăieri argheziene, nici mari neliniști metafizice. Discursul liric - observa Perpessicius - se desfășoară „sub zodia morții, și culegerea întreagă se organizează, crește și se înalță sub cerul de safir al nopții de-a pururi, ca un mausoleu luminat cu aștri, ca un balet funebru, grav și
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi amplifică subit starea de vid existențial: „Sunt singur, bat cu pumnul în pământ,/ De ce-ai tăcut? Mai singur-singur sunt...” E asaltat poetul de vedenii negre? Neliniștile lui se convertesc de regulă în mâhniri, similare uneori celor sadoveniene (Viața asta trece, Planeta moartă, Semne în noapte, Noapte nebună), în reflecții despre ineluctabil: „Viața asta trece, ca o zi,/ peste cireși în rod sângerați,/ peste câmpuri cu miei
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și figuri reale din lumea scenei. Ca biograf, M. s-a oprit asupra personalității unor actori - Matei Millo și timpul său (1939), Viața lui Tănase (1947), Viața lui Tony Bulandra (1949), Petre Liciu și vremea lui (1971), Ion Iancovescu sau Neliniștea unui actor (1979) - și interpreți lirici de seamă - Tenorul Ion Băjenaru și vremea lui (1970), Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susținute de apelul la document, rememorare și chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
1970; Petre Liciu și vremea lui, București, 1971; Despre ei și despre alții..., București, 1973; Actorul de la miezul nopții. Oameni și întâmplări din lumea teatrului de altădată, București, 1974; Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu, București, 1974; Ion Iancovescu sau Neliniștea unui actor, București, 1979; Între viață și teatru. Portrete, mărturii, profiluri, București, 1985. Traduceri: Boris Romașov, Teatru, București, 1952. Repere bibliografice: Emil Manu, Ion Massoff, LCF, 1968, 11; Aurel Baranga, Istoria teatrului românesc, SPM, 1972, 73; Eugen Onu, „Teatrul românesc
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
istorie, RL, 1974, 46; Șerban Cioculescu, Către un repertoriu național, RL, 1975, 10; Antoneta C. Iordache, „Teatrul românesc”, F, 1976, 11; Ileana Berlogea, „Teatrul românesc”, RL, 1977, 6; Mircea Mancaș, „Teatrul românesc”, CREL, 1980, 1; Ionuț Niculescu, „Ion Iancovescu sau Neliniștea unui actor”, TTR, 1980, 7-8; Șerban Cioculescu, „Între viață și teatru”, RL, 1985, 24; Dicț. scriit. rom., III, 120-122. G.Dn.
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
elitei intelectuale erau foarte În urmă, În comparație cu aceleași categorii din Germania. În Ce e de făcut?, social-democrația și mișcarea sindicală germane sunt, În mod repetat, date drept exemplu și puse În contrast cu situația din Rusia. Însă principiul ce stătea la baza neliniștii lui Lenin era deasupra diferențelor naționale, avându-și sursa În rolurile funcționale clar definite pe care le jucau partidul și proletariatul. În ultimă instanță, conștiința de clasă este un adevăr obiectiv, deținut doar de acele persoanele luminate din punct de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a viața: „Mai funcționează / șurubul / pinionul /și piulița, /mai bate / roata mașinilor de cusut, /se învârte cilindrul cu găuri, / se aprinde motorul de la flacăra/ inimii mele/ - nu-mi pare rău.” Poetul este un ghiduș sarcastic, un ludic agitat și hipersensibil. Neliniștea subiacentă o deghizează în posturi zgomotos-candide, poetul se simte permanent sub reflectoarele aprinse, orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
directorul revistei „Însemnări sociologice”, unde semnau foarte mulți dintre cei prezenți în I., între cele două publicații liantul îl reprezintă exclusiv opțiunile politice ale colaboratorilor. Despre programul celor de la I., apărut sub semnătura lui Liviu Rusu și intitulat Drum de neliniște, pot fi aflate informații indirecte tocmai din „Însemnări sociologice”, care o „întâmpină” pe sora sa mai mică. Scopul revistei era să întemeieze „noua spiritualitate românească”, cuvântul „Iconar” fiind ales să „devină lozincă și simbol de activitate”, însemnând „afirmarea unei concepții
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
multe ori „firul” dispare, iar sintagmele par a scăpa de sub controlul lucidității. În aceeași rostire semialeatorie, discontinuă, contorsionată, de o dificilă ambiguitate, I. emite, în Viața mai departe (1981), „precepte” ale unei filosofii tulburi, iscată în special de extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al tuturor razelor și semnificațiilor lumii - eul desubstanțializat, dezmărginit, panteist. Senzația ființării
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
se simțea mai stăpân pe mijloacele sale. Filonul romantic al elanurilor vizionare coexistă în poezia lui cu cel autohton, al mitologiei populare. Din acesta din urmă au izvorât câteva reușite poetice depline, dintre care se detașează capodopera sa, Zburătorul (1843). Neliniștea erotică a fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului -, care presupune circumscrierea obiectului prin învăluirea sa în cercuri hermeneutice succesive. Schizomorfia teoretică heideggeriană a „gândirii” și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme - Dumnezeul creștin. SCRIERI: Generația lui Neptun, București, 1967; Palimpseste, București, 1979; Lorrain, București, 1983; Cercul lui Hermes, București, 1998. Traduceri: Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
a sugera fuziunea lină cu materia: „Șopârle verzi, din verzile păduri, / vor înălța fierbințile lor guri / pân-la urechea mea, să-mi dea povețe, / ziua și noaptea drumul să mă-nvețe...” Dincolo de reminiscențe argheziene (îngeri, halucinații), ciclul Spital fixează experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
direcție novatoare, se diferențiază ferm de literatura transilvăneană a momentului, reprezentată de Octavian Goga. Poetul călătorise la Viena, München, Paris și Milano, fiind marcat de dezbaterile curente în acea vreme. Pe scurt, „senzațiile moderne” traduc tensiuni de ordin social, insinuând neliniști, punctând așteptări și finalizări. Fabricile vibrează sub straturi confuze de fum, oamenii se adună la porți într-o tăcere stranie, încărcată de prevestiri: „Își șterg ochii și n-au răgaz să plângă...” Ceața, fumul, negrul apăsător, tente utilizate expresionist, sunt
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
timpului la principalele reviste literare. În 1968 îi apare întâia carte, Tăcerineprimite (grafierea titlului, fără pauză între cuvinte, e consecventă, ceea ce pare să excludă eroarea și să denote intenționalitatea), cuprinzând o succintă prezentare critică, în care I. Negoițescu remarca „o neliniște primară, ce corespunde instinctului sexual pur” și îl califica pe autor drept un „notar al fărâmițării umane”. Odată consacrat ca poet, I. își publică volumele în ritm cvasibienal. Din 1973, timp de mulți ani, va fi director al unor cinematografe
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]