4,685 matches
-
o idee religioasă și mai veche, și anume aceea a locului desăvârșit, complet - care cuprindea un munte și o apă - și retras. Loc desăvârșit, pentru că era deopotrivă o lume în miniatură și un Paradis, izvor de fericire și loc de Nemurire. Peisajul desăvârșit, cuprinzând un munte și o apă, nu era altceva decât "locul sfînt" din timpuri străvechi, când băieții și fetele se întîlneau în China, primăvara, ca să cânte cântece rituale și să ia parte la serbări ale dragostei. Valorizările succesive
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-un singur "sistem". Primele mari sinteze antropocosmice ale primitivilor s-ar putea datora valorizării religioase a ritmurilor lunare. Simbolismul lunar a dus la punerea în legătură a unor fapte eterogene, precum nașterea, devenirea, moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stricat eu! (Mami:) - Atunci tati l-a stricat! (Dragoș:) - Nici tati nu e vinovat! (Mami:) - Atunci cine e vinovat, că s-a stricat?... (Dragoș:) - Vinovat e... timpul, mami!... 6 ani și 2 luni Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea?/ Planeta nemuritorilor (I) - Deci tu pui o întrebare. - Da. Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea? Oamenii să trăiască fără sfârșit? - Toți? - Toți. - Aaa... Ar fi rău, pentru că, poate, după mult timp, Planeta Pământ nu ar mai fi de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
e vinovat, că s-a stricat?... (Dragoș:) - Vinovat e... timpul, mami!... 6 ani și 2 luni Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea?/ Planeta nemuritorilor (I) - Deci tu pui o întrebare. - Da. Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea? Oamenii să trăiască fără sfârșit? - Toți? - Toți. - Aaa... Ar fi rău, pentru că, poate, după mult timp, Planeta Pământ nu ar mai fi de trăit. De exemplu, pădurea, care se mai numește și Plămânul Planetei, ar fi distrusă. Sau dacă toți
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fie oamenii nemuritori - o parte, sau toți, sau unul. - Adică atunci când se nasc oameni noi, să-i ducă pe o planetă nouă. - Da, da. Dacă sunt oameni nemuritori. 6 ani și 3 luni Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea? / Planeta nemuritorilor (II) Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea, oamenii să trăiască fără sfârșit? Toți? Toți. Ar fi rău, pentru că, poate, într-o zi, sau într-un secol, după mult timp, planeta Pământ nu ar mai fi de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
se nasc oameni noi, să-i ducă pe o planetă nouă. - Da, da. Dacă sunt oameni nemuritori. 6 ani și 3 luni Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea? / Planeta nemuritorilor (II) Ar fi bine dacă s-ar descoperi nemurirea, oamenii să trăiască fără sfârșit? Toți? Toți. Ar fi rău, pentru că, poate, într-o zi, sau într-un secol, după mult timp, planeta Pământ nu ar mai fi de trăit. De exemplu, toți copacii, toate pădurile ar fi distruse, pentru că
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
bine c - a fost și vina ta. Dac - aș putea să sfărm din piept a mea durere S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin și nu vreau să mănânc, Amarul de venin mă doare și m - a-înfrânt Când dragostea-i pierdută e ca un trist mormânt. PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ Nimic în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și legându-i de noi cu legături neomenesc de puternice, deoarece la sfârșitul a treizeci de ani ei vor trebui să primească din nou o transfuzie, sau, altfel, să moară în mod firesc. Fiecare din noi poate astfel să asigure nemurirea temporară a vreo trei sute de oameni. Dar cu asta, totul se termină. Restul rasei umane este exclusă. În total, cele douăzeci de fe-mei dintre noi au născut optsprezece copii. Unul este al meu, cu tine, dar el, ca și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici și mai mari, mai tineri și mai bătrâni și toate aceste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită, în voința ei de a nu muri, își întinde brațele către altul, către bărbatul tânăr, către acela care-i făgăduiește mai sigur nemurirea. 17. ...a cere unei femei libere iubirea, fără a-i cere mâna pecare e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele cu atât mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită, în voința ei de a nu muri, își întinde brațele către altul, către bărbatul tânăr, către acela care-i făgăduiește mai sigur nemurirea. Voința de a nu muri, exprimată în fiecare zâmbet, în fiecare inflexiune a vocii, în fiecare gest al celor doi, știința a identifi-cat-o în elementul etern - plasma originară, viața în sine - pe care natura a reușit s-o creeze cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
explicabilă dar, pierdere de timp...! Și, să-ți spun dece..” „Chiar, mă faci curios...!” „Dacă nava spațială va alerga cu viteza luminei ori mai mare atunci, legea relativității se va aplica automat iar eu cât și Întregul echipaj vom realiza nemurirea...! Și, având acest avantaj, urmează să profităm În favoarea cunoașterii. De aceea nava noastră cosmică, o vom propulsa cu toată viteza Înainte către ce-a mai Îndepărtată galaxie care se află la zece miliarde ani - viteza luminei, cu intenția să cercetăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un sens. — Cum să nu-ți dea? Uite, cânt tu o să mori, Ben și Polly o să fie încă în viață. Când o să mor eu, asta o să fie tot - n-o să mai rămână nimic. Sheba a râs. — Crezi că copiii sunt nemurirea mea? Ei nu sunt eu, știi? Iar dacă viața e fără sens, a face copii înseamnă a da naștere la și mai multă lipsă de sens... — Dar eu sunt singură, Sheba, tu nu vezi? A ridicat din umeri. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să fiu, să-ți umplu cana, Să mă bei, să nu știi că-ți sunt Oțelul care taie blând. Pe buza ta să m-odihnesc Ca pe-un divan împărătesc, Să ard alunecând în tine Noi leac ne-avem spre nemurire. Manole te-aș reboteza, Să fiu eu Ana ta din stea, Să mă zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi ari cu plugul arsă, inima, În primăvară să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja cuprins de bucuria primită în plic. Deja simt secundele gemând, tremurânde, în așteptarea minutului ce nu se mai naște. Fluturii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
când nu vei mai vedea infinitul caută-mă acolo unde niciodată n-am fost Cu ce cuvinte să ascult? Îți povesteam aseară despre tristeți înnodau gândurile serilor trecute în necuvânt tangent la stele arătai neantul nu știam cine-mi ascunsese nemurirea concert pentru pianul meu de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul din gând cum timpul crește în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui privirea, iar zâmbetul îmi va fi fost sculptat, să-mi luați cu voi la ceruri adormirea și să-mi iertați păcatul din păcat. Când ceru-mi va deschide nemurirea și când pământul mă va vrea în palma lui, să știți că mi-a șoptit plecarea să urc la casa mea, la casa Domnului. Și când cenușa-mi va pluti peste copaci, iar îngerii îmi vor cânta ultimul cântec, eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acum lângă mine?” o întrebai. - „Ți se pare... Sunt numai iluzia a ceea ce aș fi putut să fiu, dar până la urmă e totuna. M-aș întoarce, mi-a răspuns, o să vină o zi... Te uitai în ochii mei, vorbeai de nemurirea spiritului, de certitudinea reîntrupării lui, că noi înșine, după o absență de sute sau mii de ani, ne-am întâlnit în existența noastră de atunci”. Îi auzeam vocea foarte aproape, modulațiile vorbirii erau calde, le deslușeam într-o emoție reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se răriseră, e adevărat, două din ele închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau în puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soldați și funcționari. Adepții trebuiau să respecte ordinea socială și valorile morale ale vechilor tradiții și să lupte pentru Bine, pe care îl cultivă mai ales la nivelul conștiinței pentru a ajunge la zeul lor. Celor merituoși, Mithra le asigura nemurirea sufletului și viața eternă. Inițierea în cult avea loc prin intermediul a șapte grade, care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se interzice să guste din roadele Pomului Cunoașterii binelui și răului, chiar dacă în mijlocul Raiului mai exista și un Pom al Vieții (Facerea, 2, 9). Faptul că Dumnezeu interzice doar roadele primului a dus la interpretarea că Pomul Vieții, care dă nemurirea, este ascuns, că el nu apare decât după însușirea cunoașterii binelui și răului. E ascuns ca floarea nemuririi pe care Ghilgame o caută în fundul oceanului sau ca merele de aur din grădina Hesperidelor, păzite de monștri 2. Adam gustă din
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Pom al Vieții (Facerea, 2, 9). Faptul că Dumnezeu interzice doar roadele primului a dus la interpretarea că Pomul Vieții, care dă nemurirea, este ascuns, că el nu apare decât după însușirea cunoașterii binelui și răului. E ascuns ca floarea nemuririi pe care Ghilgame o caută în fundul oceanului sau ca merele de aur din grădina Hesperidelor, păzite de monștri 2. Adam gustă din roadele Pomului Cunoașterii, dar nemurirea i-ar fi fost dată doar de fructele Pomului Vieții. Dumnezeu îl alungă
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]