5,657 matches
-
un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un rîs scurt care aducea mai degrabă a lătrat. - Și parcă văd cum ai să pretinzi că pescărușul din văl era semn rău. - Gildas credea acest lucru și a murit din pricina asta, replică ea, cu Încăpățînare. Și dacă Într-adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărît. Cei din familia Kermeur erau acasă, În stare de prostrație. Jeanne și Milic se luptau prea mult cu propria lor durere, pierduseră un fiu, un nepot, Loïc se ascundea Dumnezeu știe pe unde, iar fiica lor era În comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca menhirii. Nu reacționă decît o singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură la durere. Gwen va fi poate mai puțin atunci cînd o s-o interogăm. Răspunsul țîșni pe dată, fulgerînd de ură. - Marie Kermeur! Semeni nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat nici un bănuț pentru mine. Și nu m-aș fi atins niciodată de banii veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl lui le plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
facă dreptate cu steaua de șerif prinsă-n piept! Habar n-ai de viață, dar Îți Îngădui să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un albastru mineral avea ceva care o intimida, iar Marie Își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă ca să examineze frontonul plin de sînge. - SÎnt sigură că i s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acopere pe PM. - Dar cea mai mare eroare a ei a fost, Înainte de toate, să se mărite cu fratele meu. Biata de ea a intrat Într-o familie teribilă, care n-a știut să-i pună inteligența decît În slujba nenorocirii. Lucas se ridică brusc și, spre marea surpriză a Mariei, chemă un jandarm care să-l conducă pe Ryan acasă. - Ești liber. Dar Îți cer să nu părăsești Lands’en. - N-am nici cea mai mică intenție să plec. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era o neînțelegere, dar acest sentiment putea să fie foarte puternic. Și chiar dacă din când În când simțeau o dorință (de altfel tot mai slabă) să reguleze prin vecini, ei nu mai puteau literalmente trăi fără femeia lor; dacă din nenorocire ea dispărea, se puneau pe băut și mureau rapid, de obicei În câteva luni. Cât despre copii, ei asigurau transmiterea unui rang, a unor cutume și-a unui patrimoniu. Era, desigur, cazul păturii feudale, dar lucrurile stăteau la fel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își termină paharul. — Sticla e goală..., observă el pe un ton ușor rătăcit. Se ridică, Își puse bluzonul. Michel Îl Însoți până la ușă. — Îmi iubesc fiul, mai spuse Bruno. Dacă ar avea un accident, dacă i s-ar Întâmpla o nenorocire, n-aș putea suporta. Țin la copilul ăsta mai mult decât la orice. Cu toate astea, niciodată n-am reușit să-i accept existența. Michel Încuviință. Bruno se Îndreptă spre ascensor. Michel reveni la birou, scrise pe o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
indivizii ar fi purtătorii aceluiași cod genetic; un element fundamental al personalității umane avea așadar să dispară. Hubczejak răspundea cu pasiune că această individualitate genetică de care, printr-o răsturnare tragică, suntem ridicol de mândri, e tocmai sursa celor mai multe dintre nenorocirile noastre. Ideii că personalitatea umană ar fi amenințată să dispară, el Îi opunea exemplul concret și observabil al gemenilor autentici, care, În ciuda unui patrimoniu genetic riguros identic, dezvoltă prin evoluția lor individuală personalități proprii, rămânând totodată legați printr-o misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula, ar trebui să o pui și pe fata ta să încerce asta... O, Doamne. Ce lanț de nenorociri am provocat ? Aștept până când țăcănitul tocurilor lor nu se mai aude deloc. Apoi, mutându-mă în cămară pentru a fi și mai sigură, îmi deschid telefonul și formez din nou numărul lui Guy. Sună de trei ori, apoi Guy răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel îmi zâmbește și el, și ochii i se destind încet, și-l fac și mai atrăgător. — Dar nu chiar acum. Mă uit în jur la strada aurie a satului. E o seară prea frumoasă ca să o stric cu povestea nenorocirii și a suferințelor mele. Îți spun mai târziu. Mergem mai departe, trecând peste un zid vechi de piatră acoperit cu trandafiri cățărători. Și când trag în piept mirosul delicios, mă simt brusc mult mai ușoară ; aproape euforică. Strada e scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci de milioane și pe urmă a dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele. Mă ia cu fiori la simplul gând. E suficient să-mi recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra. Toată lumea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămîn cîteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? Da, se pricepe să-ți facă capul mare. Doamne, ce se mai pricepe. Domnul cel Misterios. Domnul cel Delicat și Complicat. Ar fi trebuit să-i spun asta. Ar fi trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare zi a lumii! GARDIANUL (Cot.): Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm rămas bun! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor eu. (Se leagă cu o funie de mijloc; GRUBI îl ajută.) Dă-mă-ncet. GRUBI: Ah, să nu se-ntâmple-o nenorocire. Îmi tremură genunchii. BRUNO: Lasă fandoseala. Dă-mă! GRUBI: Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mână și oprindu-se pe marginea gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să nu uiți să pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să nu uiți să pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te bată careva. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au haz. Nu se-ntâmplă o dată să nu fie ceva... MAJORDOMUL (Înnebunit.): Ce dracu’ are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele în așteptare.) MAJORDOMUL: Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari. HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămână aici peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]