3,633 matches
-
de acest adevărat flagel cu care societatea românească se confruntă astăzi într-un ritm crescendo: comercializarea și consumul de produse etnobotanice. Din ce în ce mai mulți tineri ajung la spital în urma consumului acestor substanțe așa-zis legale, distribuite legal și consumate sub ochii neputincioși ai părinților și educatorilor, sfidând orice lege morală, orice principiu educativ, orice indicație medicală. Salutăm evenimentul care a marcat lansarea Raportului național privind situația drogurilor în România, eveniment desfășurat chiar sub cupola Parlamentului României, săptămâna trecută. Din păcate, a fost
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și șase, fără curent, a becurilor de cincisprezece wați, a rației de douăzeci de kilowați pe lună de persoană, și a semiîntunericului permanent, fără scăpare, menit parcă să inducă somnolența cronică, sau "somnul cel de moarte"... A crizelor de furie neputincioasă... Neverosimil o să li se pară tinerilor vizitatori cărora presupun că le e destinată expoziția, că presa (nu citeam pe atunci așa ceva) susținea pe pagini întregi această campanie, recomandând oamenilor: să aprindă becul într-o singură încăpere din casă, nu în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o politică total ineficientă. Fete pe jumătate goale, așezate în chip de "copil în brațe" pe genunchii uni băiat, pe locurile deasupra cărora scrie "mame-cu-copii-în brațe" în autobuze, care nu s-ar ridica nici moarte să lase creștinește locul vreunui neputincios, dar care salută toate bisericile de pe traseu cu un mare și indiscret semn al crucii, sunt o dovadă vie a acestei ineficiențe; preoți care până mai ieri se rugau pentru Conducătorul Iubit și care azi își muștruluiesc enoriașii ca pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
atunci cînd se dovedește micimea și neputința lui. Mărinimia suportă cu un zîmbet nu doar propria povară ci și pe aceea a altora, adăugîndu-și propria forță acelei mici puteri care l-a provocat. Recunoașterea valotii a ceea ce este mic și neputincios este mai pozitivă, în acest caz, decît atunci cînd domină simpla superioritate. Este prezentă aici o legătură interioară, nu numai o punte exterioară între subiect și obiect. γ) Nu doar superioritatea se sprijină pe ea însăși. Acolo unde sufletul este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de acces la intimitatea psihică a celor abonați la cursul de toleranță și fericire. Lui Afrim îi plac inocenții razna (Dora din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cocoloașele de pe podea și, frământându-le În palme, le aruncă În tavan. Bucățile ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... “. În salonul adormiților, sau al „meditativilor“, sub „atenta“ supraveghere a doctorului Perjovski, metamorfozele nu Încetează niciodată, iar acest lucru nu mai uimește pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cu excepția contextelor socialiste, am crezut că economia va rămâne și mai blocată decât a fost, și iarăși pentru un timp mai îndelungat decât a fost. Am crezut, de asemenea, cu ceva justificare și acuratețe din nefericire, că oamenii "mici și neputincioși" ai României, muncitorii și țăranii, vor fi foarte probabil cei mai afectați de implementarea reformelor. În același timp, când vedeam oamenii stând la coadă să cumpere tot felul de publicații apărute peste noapte după 1989 și angajându-se în dezbateri
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a menținut până în era creștină când religia lui Hristos a venit să spună omului că „o ființă omenească care suferă este un frate ce trebuie alinat’. Din acel moment au început să apară și așezămintele spitalicești. La început pentru săraci, neputincioși și abandonați, înființate pe lângă mânăstiri și biserici, sau ca binefaceri ale celor avuți. Dar cercetătorul Paulescu se întreabă, ce a condus la această atitudine față de bolnav? Pentru a găsi răspunsul recurge la o explicație științifică pornind de la resorturile intime ale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
socială Aristotel rămâne oarecum încorsetat prejudecăților timpului său prin atitudini cum ar fi: sclavia (sclavii erau considerați oameni inferiori, destinați prin naștere să aparțină stăpânului) ca o stare naturală, nu recunoaște sentimentul de milă și compasiune atunci când condamnă la pieire neputincioșii și handicapații, susține avortul și homosexualitatea ca modalități de combatere a natalității. Cu toate aceste minusuri și făcând abstracție de ele, gândirea lui Aristotel poate fi considerată ca cea mai progresistă, pentru că se bazează pe ceea ce natura umană are înscris
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cetățeanul obișnuit, dar și prin mass media. De ce oare? Într-un an, de Paște, am rămas încremenit urmărind una din știrile tradiționale despre aglomerația de la mânăstirile trendy. Mașini parcate aiurea, înghesuite una într-alta, blocând întreaga circulație, și câțiva polițiști neputincioși, pe care nu-i asculta nimeni. Îmi răsună și acum în urechi replica unui personaj, probabil din lumea noastră bună, dar care mi-a rămas neidentificat, la apostrofarea timidă a unui polițist cum că ar fi oprit mașina într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
unui polițist cum că ar fi oprit mașina într-un loc unde n-are voie s-o facă: „Te bag în pizda mă-tii de tablagiu, auzi? Te bag în pizda mă-tii!“. Iar polițistul s-a retras umil și neputincios. * * * Polițistul român, adică „tablagiul“, principala țintă a bancurilor și a disprețului popular, duce în spate moștenirea urâtă a Miliției comuniste, instrument de represiune al fostului regim, care nu excela nici prin finețe, nici prin spirit democratic. Mai rău: în imaginarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Decadent: Suferința prietenului, succesul tău Veronica D. Niculescu Ce fac niște artiști dacă o prietenă se aruncă în piscina fără apă și ajunge pe un pat de spital, în comă? Își vor frânge mâinile neputincioși? Nu. Artiștii vor lua o cameră de fotografiat și vor crea pe furiș o operă de artă din trupul ei sfârtecat și învinețit, visând la succes. Pool ăNo Waterț/Piscină ăFără Apăț, de Mark Ravenhill, în regia lui Matthias Hartmann
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de clasele superioare, amestecându-se cu acestea. Dar poporul care nu are nici inspirație primitivă, nici cultură, poporul care nu este nici civilizat, nici sălbatic, care este într-o stare intermediară, în același timp vulgar și primitiv, nu rămâne oare neputincios?... Sălbaticii înșiși, care au în mod natural multă măreție și poezie, îi privesc cu dezgust pe imigranții noștri, proveniți din aceste populații grosolane. Nu contest starea de depresie, de degenerare fizică, uneori morală, în care se află astăzi poporul, mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să se zbată, să țipe sfâșietor, cu gâtul întins. Atât de mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins-o cu ciocurile, cu aripile, până s-a potolit și n-a mai strigat. Abia când le-a văzut pe toate cum înoată lin s-a liniștit și Rodica. Dar n-a putut să spună ce a pățit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
că și cea pe două picioare se va transforma într-o odisee. Prins în valurile mulțimii, ca altădată Ulise în cele ale mării haine, vei simți cum buna dispoziție se evaporă și cum, în locul ei, rămâne o zgură de furie neputincioasă. Ai fi vrut tu acel filtru de cafea pe care o mânuță vioaie de gospodină tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta mai mult la brânzeturi, dacă perechea aceasta de pensionari ar binevoi să se deplaseze mai încolo. Ți-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ecran, chipul se dezvăluie, e un alt eu; femeia se privește pe ea însăși, uimită. Ca în depresiile profunde, celălalt eu, parcă numai ochi, privește la eul zbuciumat, de carne, de pe scenă. Eul privitor, fie senin, fie îngrijorat, este permanent neputincios. Sub ochii tuturor, femeia se străduiește să se ridice pe vârfuri. Prăbușirile sunt violente. Pe ecran, în ochiul drept sclipește o lacrimă, abia perceptibilă. La final, trupul se dezvăluie întru totul, stând în picioare, în fața imaginii. Zbaterea încetează. Femeia își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Kent de la arabul din cămin, merge în oraș să caute un hotel unde să stea Găbița două nopți după avort, se întâlnește cu domnul Bebe, în locul Găbiței, ca să pună la punct afacerea avortului. Pe cât e Găbița de bolnăvicioasă și de neputincioasă în aparență, pe atât e Otilia de puternică. Dar filmul răstoarnă impresiile. Găbița se arată a fi mult mai tare pe situație decât prietena ei care a acceptat să se culce cu domnul Bebe și care a aruncat fetusul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
terifianteă precum Frida Kahlo. Părul ei împletit în cozi rar s-a desfăcut și atunci doar ca să puncteze o răscolire, o devastare interioară, o traumă, moartea ei trăită de zeci și zeci de ori, datorită contextului ei femeiesc de invalidă neputincioasă. Există, de pildă, celebrul autoportret impasibil, cu părul lăsat (din 1947Ă, sau pictura intitulată „Patul zburător“ (despre spitalul Henry Fordă sau pictura numită „Rădăcini“, unde din Frida despletită cresc plante jungloide. În tot cazul, părul și mustața apar halucinant și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
este faptul că aceste practici nu-i favorizează decât pe cei care reușesc să iasă învingători din această competiție, soarta celorlalți neinteresând pe nimeni. Copiii cu probleme la școală sunt de cele mai multe ori victimele unor împrejurări față de care se simt neputincioși. Familiile aflate în dificultate economică și socială nu pot avea grijă în mod adecvat de copiii lor. Iar acești copii sunt adesea marginalizați în plan social și afectiv, de către colegi în special, grupările deviante fiind cele care le oferă alternativa
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
155. Anton Pătrar, orb, nevolnic 156. Eftimie Ochișor, slab 157. Ștefan Vâzdoagă, surpat 158. Iacob holtei cu mamă 159. Neculai Jâosan, holtei cu mamă 160. Costin fiul Ilenei 161. Ignat nepotul lui Dumitrașco 162. Ștefan cumnatul lui 163. Gavril Mitrofan, neputincios 164. Eftimie Caproș 165. Timoftii fiul Ignătioaei 166. Istrati holtei cu mamă 167. Gheorghie,ciobotar, văduv 168. Toader, văduv 169. Simion, rus 297 297 170. Irimie,pas, nevolnic 171. Grigorie țurcan 172. Grigoraș Buga 173. Ion Hurgheș 174. Gavril fiul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
in sau cânepă,după topire, pentru a se alege fuiorul. Melițoi - meliță mai mare cu dăltuitura și limba mai groasă, cu care se zdrobește partea lemnoasă a cânepii, când începe melițatul. Metrică - registru de stare civilă. Moloșag vreme călduță. Nevolnic neputincios,incapabil, nevoiaș, neajutorat. Nojiță - fiecare din găurile opincii prin care se trece curelușa sau șiretul. Oblăduireconducere, administrare, cârmuire, guvernare. Ocină - bucată de pământ stăpânită ca moștenire. Ocol - circumscripție administrativă ( judiciară, silvică, agricolă). Oloerniță - presă de făcut ulei, mai veche. Orândar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt casele mele! striga bunicul. Tata s-a ridicat și s-a retras îngrozit în colțul curții. S-a apropiat de o grămadă de lemne și a înșfăcat de acolo un par mare. Bunicul și fiu-său au rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-i fie fatală. Capul i se părea mai greu acum. Vru să spună ceva, dar nu-și aminti ce. Apoi nu-și aminti unde se afla. Cu o disperare surdă încercă să-și amintească altceva, orice. Mâinile căzură pe lângă corp neputincioase, capul un cap de plumb parcă nu-i aparținea. Când fruntea se prăbuși pe masă, cu un zgomot ascuțit de plescăit de palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mea. Același sentiment îl am când văd pe unii "eroi" care o fac pe patrioții și împroașcă cu noroi, aruncând cu vorbe negândite în cei din generațiile mai vechi care au muncit și au construit, iar acum stau și asistă neputincioși la distrugerea obiectivelor. Numai ei știu cum le-au construit. Ba mai mult sunt etichetați cu tot felul de epitete jignitoare, de către niște ipocriți perfizi și lași. Mai departe vă las pe dvs. să-i calificați pe acești oportuniști corupți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]