3,538 matches
-
apăsase pe un buton de pe panoul de alamă și acum striga: —Alo? Alo? Într-un final, o voce îndepărtată și plictisită i-a răspuns. — Da? Care e problema? S-a blocat liftul. Nu putem să ieșim, i-a explicat bărbatul nerăbdător. Din cauza agitației, accentul italian devenise și mai pregnant. —OK, stați liniștiți. O să trimit un inginer jos. Câți sunteți acolo? —Doar doi. Grăbiți-vă... vă rog. Bărbatul a ridicat degetul de pe buton, a oftat din rărunchi și, pentru prima dată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș fi știut atunci ceea ce știu acum, aș mai fi fost chiar la fel de nerăbdătoare să-l iau de lângă Deborah? —La ce te gândești? James s-a uitat la ea, a zâmbit și a acoperit palma femeii cu mâna lui. Da, și-a răspuns Julia, zâmbindu-i și ea lui James. Probabil că da. Adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
timp în urmă. Înainte să ne căsătorim. Hotelul abia fusese deschis. — A, am înțeles. Susan s-a apucat cu ambele mâini de chiuveta din fața ei. — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Nick a scos unul dintre oftaturile alea nerăbdătoare, care se traduce prin „nu mai începe“ și la care atât de mulți bărbați se pricep de minune. Pentru că nu mi s-a părut că are vreo importanță. Pentru că n-am vrut să te fac să suferi. Pentru că, ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-o tragă. Când a terminat a întrebat-o: „Cum a fost?“. Alison, Luca, Susan și Fiona se uitau la el întrebători, numai Julia bătea din picior nerăbdătoare. Ea mai auzise bancul înainte. —La care tipa a ridicat din umeri și i-a zis: N-a fost rău, da’ n-a fost nici grozav - ia orice vrei de pe raftul de jos! James a izbucnit într-un hohot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul n-a scos nici o vorbă, dar a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era ușurată la gândul c-avea să audă ceva care s-o facă să mai uite de problemele ei. Măcar preț de câteva minute. Fiona a tras adânc aer în piept. Pentru efect. —Jake a luat Ecstasy și-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seară. Nu mi s-a părut prea încântat când mi-a dat vestea. Azi-dimineață abia am așteptat să plece la serviciu ca s-o sun pe Jade și să aflu și alte detalii. Și? a întrebat Fiona ridicând din sprâncene nerăbdătoare. Și familia lui e furioasă la culme... de fapt, toți clocotesc de nervi. —De ce? Fiindcă e prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea. Acum, însă, singurele semne vizibile ale accidentului erau șoseta elastică de pe gleznă și schiopătatul ușor, de care Susan spera să scape după încă vreo câteva ședințe de fizioterapie. În plus, Susan își făcea cu religiozitate exercițiile de-acasă. Era nerăbdătoare să-și întărească piciorul astfel încât acesta să poată susține greutatea sarcinii. Susan era gravidă în opt săptămâni. Peste încă patru săptămâni plănuiau să-i spună și lui Milly, iar Susan abia aștepta momentul ăsta. Știa că fetița avea să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly, iar Susan abia aștepta momentul ăsta. Știa că fetița avea să primească vestea cu inima deschisă, iar femeia voia s-o implice în tot ceea ce însemnau pregătirile de dinainte de naștere. Ca toate femeile gravide pentru prima dată, Susan era nerăbdătoare să iasă în oraș ca să cumpere una și alta. Dar avea de gând să mai aștepte un pic, astfel încât să poată merge la cumpărături de hăinuțe pentru bebeluș împreună cu Milly. Atunci a început să sune telefonul, iar sunetul ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai o mână groaznică. Lui Vultur-în-Zbor i-a stat inima în loc. — Ești sigur că vrei să știi? l-a întrebat serioasă doamna Cramm. Vultur-în-Zbor s-a gândit: o spune de parcă aș avea de ales. A privit-o în ochii ei nerăbdători, strălucind de grozăviile aflate, și a încuviințat. Livia Cramm a închis ochii și a recitat: — Vei trăi mult și, cu excepția unei boli grave, vei fi foarte sănătos. Boala este o afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văd vreun merit în realizări și eroism. Fiecare încearcă, prin viața și acțiunile sale să dai un pic de sens acestui univers nebun. Să încerci mai mult de-atât înseamnă să fii înghițit de vârtej. Vultur-în-Zbor se gândi: par foarte nerăbdători să mă vadă renunțând la intențiile mele. Dar i se păru că auzise o notă suplimentară în vocea lui Virgil Jones: o notă de nesiguranță. Poate că nici elnu prea credea ce spunea. Dolores O’Toole era cea mai încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nebun. Asta vrei să zici? Văd lucruri și locuri care nu există. — Iată, într-adevăr, o perspectivă excesiv de deprimantă, comentă Virgil Jones. Pentru că reciproca ei e asta: poate că tu ești stafia. Și sora ta, Prepelicarul. Unde e ea? întrebă nerăbdător Vultur-în-Zbor, ca și când vederea surorii sale i-ar fi risipit toată nedumerirea. — Nu sunt sigur, îi răspunse Virgil. Undeva acolo, sus. Te asigur că șansele de a o găsi sunt slabe, chiar dacă sosirea ta aici dovedește că ești foarte sensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
somn: — Nu în seara asta, Josephine. — Dolores, îl corectă ea rece. apoi adormi. Când își aminti, O’Toole sparse un pahar în mână. TREIZECI ȘI CINCI Elfrida Gribb, cea care asculta totul, luase o hotărâre. Maxilarul ei delicat se încleșta. Aștepta nerăbdătoare, dar hotărâtă, ca Vultur-în-Zbor să iasă din Elbaroom. El se târî afară din bar și se prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat un om în ultimul stadiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase la așa ceva: Cerkasov și Ignatius păreau în mod clar nerăbdători să-l primească în compania lor. înălță din umeri ca pentru sine. Poate că era de-ajuns că era acceptat. Fără îndoială că restul se va lămuri cu timpul. Chiar și Prepelicarul... în prezența celor două doamne palide, grijile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără cuvinte la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sinuciderea lui Dolores O’Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui Grimus. Anagrama era Simurg. Gorful aștepta nerăbdător confruntarea iminentă dintre Vultur, prinț al păsărilor cerești, și Simurg, pasărea paradisului, mânuitor al Trandafirului de Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi se trase trei pași spre stânga și-și încrucișă nerăbdător degetele. Vultur-în-Zbor se repezi deodată înainte și se așeză pe acel loc. închise iarăși ochii. Poarta, se gândi el intens. Aceasta este Poarta. Eu trec dincolo de Poartă. Trec prin Poartă. Trec dincolo. Aceasta este Poarta. își concentra permanent puterile, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar putea ceda în orice moment. Așa că, în ciuda faptului că nu-l dorea pe Grimus în apropierea ei, spuse: Poate că ai dreptate. Atunci după cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dea seama cine era cel care apăruse în viața ei. Doar gândindu-se, putea pierde din vedere anumite detalii importante pentru completarea puzzle-lui. Poate că întrebările odată așternute pe hârtie își găseau mai ușor răspuns. Era din ce în ce mai agitată și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana!” exclamă bucuroasă Karina, impresionată de puterea gândului care îi adusese prietena mai repede
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de dans, purtând-o tot mai aproape de obiectivul care îi oferea surprize. Nimic. Răsuflă ușurată, dar în același timp o undă de dezamăgire întristă chipul vesel al Karinei. Cutia scârțâia iritant la fiecare mișcare. Se opri întrebându-se de ce aștepta nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Îi scrisese. Din nou. O cuprinse o senzație stranie de emoție amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în același timp. Îl luă în mână întorcându-l pe ambele părți de câteva ori. Nu se grăbea să-l deschidă, deși era nerăbdătoare să afle ce conținea și de data asta, prelungind conștient agonia trăirilor tumultoase. Îi plăcea să-și facă rău singură? Nu. Își testa puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din nou? Nu-i fuseseră suficiente experiențele trecute? Chiar nu învățase nimic? De parcă inima întreba vreodată rațiunea. Nici nu o mai simțea bătând, se cumințise de la ultima lovitură încasată, dar pentru cât timp? „- Îți mai trebuie iubire? Te mai agiți nerăbdătoare când sesizezi mici semnale venite doar cu scopul de a te amăgi?” Liniște. Inima nu reacționa nici într-un fel. Se ascunsese de rușine, sau de durere. „- Într-o zi îți va fi fatală o astfel de experiență. Nu vrei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aerul cald al dimineții de toamnă. Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era încordată și nici nerăbdătoare. Apusese vremea în care aștepta înfrigurată câteva cuvinte din partea lui. Avea nevoie de o oarecare intimitate pentru a citi scrisoarea, testându-și astfel sentimentele. Ajunse greu în parcul de la periferia orașului, autobuzul strecurându-se anevoios printre mașinile grăbite să ajungă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fetițe pistruiate, care vedeau pentru a doua oară minunea despre care se vorbea atâta. După cele trei bătăi de gong, luminile se stinseră pe rând, cu pauze mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]