3,504 matches
-
prezentate schematic, artificial, lipsite de personalitate, de trăsături individuale puter nice, care să rămînă întipărite în mintea spectatorilor. Nici calitatea dialogurilor nu este la înălțime. Personajele vorbesc într- o limbă săracă, inexpresivă, care nu contribuie la reliefarea caracterului lor. Calitatea nesatisfăcătoare a filmelor artistice este în același timp rezultatul unei slabe munci regizorale. Munca creatoare pentru realizarea filmelor este înlocuită adeseori cu o transpunere mecanică a ideilor și materialului din scenariul literar, fără folosirea îndrăzneață a variatelor mijloace artistice proprii limbajului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și frecvența cardiacă din 5 în 5 secunde în timpul acestei apneei. Ca interpretare se descriu 5 curbe: I. creșterea FC până la 7 pulsații/5sec = foarte bine; II. creșterea până la 9 pulsații/5secunde = satisfăcător; III. creșterea rapidă până la 10 pulsații /5secunde = nesatisfăcător; IV. creșterea rapidă la 10pulsații/5secunde și apoi scădere sub valorile de repaus = nesatisfăcător, inapt pentru performanță; V. FC crește rapid la 10 pulsații/5secunde și apoi scade la 6-7- menținându-se pe toată durata apneei = labil vegetativ- emotiv. Proba
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
descriu 5 curbe: I. creșterea FC până la 7 pulsații/5sec = foarte bine; II. creșterea până la 9 pulsații/5secunde = satisfăcător; III. creșterea rapidă până la 10 pulsații /5secunde = nesatisfăcător; IV. creșterea rapidă la 10pulsații/5secunde și apoi scădere sub valorile de repaus = nesatisfăcător, inapt pentru performanță; V. FC crește rapid la 10 pulsații/5secunde și apoi scade la 6-7- menținându-se pe toată durata apneei = labil vegetativ- emotiv. Proba Burger măsoară TA sistolică în repaus, în timpul efortului (20sec contra unei coloane de Hg
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în care devianța socială se dezvoltă și au construit teorii explicative despre fiecare. Despre acestea am discutat în capitolul 8. Devianța personală este implicată în apariția și dezvoltarea pro-blemelor sociale în câteva moduri diferite. Astfel, unii devianți sunt oameni adaptați nesatisfăcător, a căror acțiuni impulsive, ura care îi domină și necesitățile emoționale îi implică într-un conflict continuu. Evident că astfel de oameni contribuie la crearea problemelor sociale. Alți devianți devin problemă când ei sunt stigmatizați de o societate care insistă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acestora. În sfârșit, pattern-urile subculturilor deviante sunt inevitabile în societățile complexe. În aplicarea abordării devianței personale pentru analiza problemelor sociale trebuie să punem întrebările următoare: * Ce persoane și grupuri deviante sunt implicate? * Sunt oamenii devianți în mod fundamental adaptați nesatisfăcător la cultura societății? Sau ar trebui ca aceștia să fie considerați doar membri adaptați subculturii lor deviante? * Sunt devianții înșiși o problemă? * Cât de mult din devianță este un produs al etichetării? Cauzează devianța rău altcuiva decât devianților înșiși? * Sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
literalității populației generale continuau să fie minimale. Jumătate dintre copiii recenzați nu frecventau școala, iar aproape 80 la sută dintre români erau analfabeți în 1889. În mediul rural, în care trăia majoritatea covârșitoare a românilor, lucrurile erau cu atât mai nesatisfăcătoare. Pe acest fundal au venit reformele educaționale realizate în timpul celor trei ministeriate ale lui Spiru Haret (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), orientate în special înspre învățământul rural. În pofida eforturilor acestuia, reformele educaționale, deși au avut un efect ameliorativ, nu au schimbat radical
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Kant și, mutatis mutandis, Noica. El a năzuit pur și simplu să trăiască într-un mod autentic, adică să fie pe deplin sincer cu el și cu alții, în acest sens anständig (un cuvânt care este tradus într-un mod nesatisfăcător prin onest sau cuviincios). Tot ceea ce a gândit și a scris va putea fi înțeles mai bine drept un reflex al acestei năzuințe. Pentru el viața onestă era condiția de căpetenie a unei realizări intelectuale. Wittgenstein a crezut că însemnările
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acel moment, acesta a decis ca Ludwig să urmeze în continuare liceul real din Linz, o școală care oferea o pregătire preponderent științifică și practică. Par să fi existat cel puțin două temeiuri pentru această decizie. Primul a fost cunoașterea nesatisfăcătoare a limbilor clasice. Exista temerea că Ludwig nu va satisface, în această privință, cerințele minime impuse celor care frecventau liceele cu profil umanist ale Vienei. Cel de-al doilea, probabil mai important, a fost dorința tatălui ca fiul său mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu te înșela pe tine însuți.“ Era motivul pentru care a continuat să creadă că „o spovedanie trebuie să fie o parte a vieții noi“. Rezultatul pe care l-a urmărit prin mărturisirile sale trebuie să i fi apărut însă nesatisfăcător deoarece interlocutorii săi au socotit că însemnătatea pe care o acordă acestor episoade și vinile pe care și le atribuia erau cu totul disproporționate în raport cu faptele.93 În anul 1935, bursa de cercetare a lui Wittgenstein, ca și cea a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se poate spune, adică propoziții ale științei naturii - și apoi, ori de câte ori cineva ar vrea să spună ceva metafizic să i se arate că el nu a dat nici o semnificație anumitor semne în propozițiile sale. Această metodă ar fi pentru el nesatisfăcătoare - el nu ar avea sentimentul că l-am învățat filozofie -, dar ea ar fi singura în mod riguros corectă.“ În acest sens, și numai în acest sens, filozoful poate să facă ceva important, credea tânărul Wittgenstein. El însuși nu a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
părți, intitulate „filozofie I“ și „filozofie II“. El adaugă că până și o comparație a criticii pe care o face Wittgenstein filozofiei sale timpurii cu critica pe care a făcut-o Platon, în dialogul Parmenide, teoriei sale a ideilor este nesatisfăcătoare deoarece Platon, spre deosebire de Wittgenstein, nu ar fi formulat totuși „o teorie filozofică nouă, incompatibilă cu tezele sale anterioare“5. O judecată căreia îi vom atribui o mai mare greutate aparține unor prieteni apropiați. Fostul student și succesorul lui Wittgenstein la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu privirea întregul“, accentuată și ea de tendința de a acorda o poziție privilegiată unor enunțuri descriptive, cum sunt cele ale științelor. Wittgenstein era departe de a contesta că suntem expuși la tot pasul confuziilor pe care le generează înțelegerea nesatisfăcătoare a modului cum funcționează anumite expresii ale limbajului. El nu era deloc înclinat să subaprecieze dificultățile cuprinderii cu privirea a modului cum „lucrează“ limbajul, a câștigării unei bune înțelegeri a gramaticii expresiilor noastre. Efortul de a obține clarificări parțiale, de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la celălalt. „Din timpurile cele mai vechi, filozofia a formulat pretenții mai mari și a avut rezultate mai mici decât orice altă ramură de studiu. [Ă] Cred că acum a venit vremea în care se poate pune capăt acestei stări nesatisfăcătoare a lucrurilor. [Ă] Problemele și metodele filozofiei au fost, cred eu, înțelese greșit de către toate școlile, multe din problemele ei tradiționale fiind insolubile cu mijloacele noastre de cunoaștere, în timp ce alte probleme mai neglijate, dar nu mai puțin importante, pot fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și a regulilor sociale (a bunelor maniere) etc. c. Cum resimțim foarte mulți, și comunicarea intențională, voluntară poate declanșa și întreține relații conflictuale (sau poate îngreuna rezolvarea conflictului). Se pot ivi cel puțin două situații: • atunci când comunicarea verbală este insuficientă/nesatisfăcătoare sau superficială. În felul acesta nu se transmit informații referitoare la nevoile profunde; • atunci când comunicarea (interpersonală) este defectuoasă. Ea duce la neînțelegeri, la înțelegeri eronate. d. Lezarea stimei de sine constituie și ea o altă sursă de conflict. Stima de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de presupus că în condițiile în care un participant (sau ambii/ ceilalți participanți) au comportamente antisociale/compromițătoare, de aroganță, de sfidare, de minciună și de ipocrizie, de egoism supărător pot să existe relații omenești de durată. Totodată, absența sau nivelul nesatisfăcător ale unora dintre competențele sociale 10 pot genera relații conflictuale, precum: • capacitatea de a acorda gratificații; • capacitatea de a acorda sprijin; • empatia; • capacitatea de cooperare; • capacitatea de autodezvăluire. h. Violența este o altă sursă a relațiilor conflictuale Există, după D.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se Întâmplă adesea cu Jupiter, e vorba de lene și dezinteres, de data asta În viața familială. Tendința de a gândi că totul e câștigat. Opoziție sau careu Dispoziție: Riscul principal al acestor disonanțe este amplificarea emoțională. Viața cotidiană pare nesatisfăcătoare, iar individul se dovedește incapabil să judece realitatea calm și obiectiv: face din țânțar armăsar, are impresia că anturajul Îi e ostil și că nu-l Înțelege. Adesea este tentat să facă absolut orice pentru a recâștiga bunăvoința celuilalt, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
finanțare pentru tratament. Prin supravegherea clinică se poate urmări mai bine și evoluția tipurilor de terapie, precum și modul în care acestea respectă ghidurile naționale și recomandările internaționale. Se semnalează întârzieri în raportări, iar calitatea completării fișelor de raportare este încă nesatisfăcătoare. Supravegherea comportamentelor la risc în diverse grupuri vulnerabile nu este nici în prezent parte funcțională a programului național de supraveghere. Au fost realizate diverse studii privind comportamentele la risc, dar, de cele mai multe ori, ca o reacție la unele evidențe rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu își dau seama că sunt pe cale să se schimbe. Înainte de marile schimbări ale valorilor în materie de sexualitate, castitatea era valoarea programată de instituțiile religioase pentru a ghida relațiile dinaintea căsătoriei. Pentru mulți din tinerii epocii, era o situație nesatisfăcătoare, care le punea probleme. Doreau să încalce norma. Fie aveau conștiința încărcată și își mărturiseau greșeala, fie își adaptau valorile dorințelor, elaborând justificări care să îi disculpe: relațiile sexuale înainte de căsătorie erau legitimate, în opinia lor, printr-un motiv oarecare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
familie, Profesie, Clasă socială, Epocă istorică, Nivelul cultural Sfera somatică Sfera psihică Sfera socială În psihopatologie, sistematizarea sindromologică este orientată după modelul biologic al medicinei somatice. Acest punct de vedere corespunde necesităților psihiatriei clinice, dar el se dovedește a fi nesatisfăcător pentru psihopatologie. În ultimul timp s-a impus, în sfera psihopatologiei, sistematizarea sindromologică, în raport cu structura personalității, privită din punct de vedere bio-psiho-social. În sensul acesta se disting două direcții principale de orientare: un punct de vedere dinamic-funcțional și un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa a devenit mai puțin decât satisfăcătoare. Deoarece persoana în cauză a lucrat multă vreme în cadrul companiei, fostul supervizor i-a tolerat rezultatele slabe. Acum, din cauza creșterii presiunilor concurenței, toată lumea trebuie să-și îmbunătățească activitatea, astfel încât nu puteți tolera activitatea nesatisfăcătoare. Vă duceți la angajat și îi spuneți: „Șaptezeci de bucăți pe oră este total nesatisfăcător, iar dacă nu poți să realizezi până la 100 de bucăți pe oră în 30 de zile începând de astăzi, va trebui să te concediez”. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
în cadrul companiei, fostul supervizor i-a tolerat rezultatele slabe. Acum, din cauza creșterii presiunilor concurenței, toată lumea trebuie să-și îmbunătățească activitatea, astfel încât nu puteți tolera activitatea nesatisfăcătoare. Vă duceți la angajat și îi spuneți: „Șaptezeci de bucăți pe oră este total nesatisfăcător, iar dacă nu poți să realizezi până la 100 de bucăți pe oră în 30 de zile începând de astăzi, va trebui să te concediez”. Acum să spunem că persoana în cauză vă crede, pentru că știe că ați mai concediat și
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
pentru a determina declanșarea unui comportament. Dacă este clar că cineva nu-și face treaba, dar știți că este în stare să și-o facă, e indicat să mergeți la acea persoană și să-i spuneți: „Activitatea ta e total nesatisfăcătoare și, dacă nu-ți îmbunătățești randamentul într-o săptămână, nu vei mai lucra aici”, ori să o amenințați în alt mod semnificativ și întemeiat. Cei mai mulți dintre dumneavoastră, probabil, dau din cap aprobator, amintindu-și de momentele în care au utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o detașare obiectivatoare, Heidegger propune experiența apropierii de limbă, de această realitate originară, care ne determină ca ființe umane, iar în locul căutării esenței limbii propune ascultarea limbii esenței. Lingvistica, fiind o știință obiectivantă, care pune un obiect, este, de aceea, nesatisfăcătoare în acest caz, în locul ei fiind preferabilă filozofia. Rostul filozofiei ar fi în aceste condiții păstrarea forței cuvintelor celor mai elementare în care se relevă Dasein-ul (adică esența omului, gîndirea lui) și de a opri nivelarea ei, care se produce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
circulă regulat și frecvent. Chiar dacă evenimentele recente au stârnit interesul și au generat multe dezbateri, orice interval de timp privit în retrospectivă devine imediat depășit. Astfel, chiar dacă finalul primului deceniu după sfârșitul Războiului Rece este un moment de încheiere oarecum nesatisfăcător, el reprezintă, totuși, o perspectivă istorică la fel de potrivită precum oricare alta, din care să cercetăm trăsăturile ordinii post-Război Rece. În cel mai rău caz, acesta oferă o perioadă extinsă în timpul căreia principalele puteri au avut ocazia să se adapteze la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nimic din tot ceea ce s-a numit voință liberă omenească sau dumnezeiască, nici din ceea ce s-a numit întâmplare”. Pragmatismul afirmă că necesitatea implică un lanț cauzal infinit, iar libertatea un act previzibil, nou, nedeterminat cauzal, apare ca fiind principal nesatisfăcătoare. Libertatea umană nu este un dat, ci un rezultat care se cucerește progresiv, prin acțiune umană, ceea ce înseamnă transformarea în fapt a alegerii și a deciziei, cu ajutorul activității umane creatoare, care are drept efect cucerirea libertății înseși. Recompusă din momentele
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]