4,367 matches
-
prima ninsoare - copilul privindu-și cizmele rupte Ana Ruse gara de nord, frig - cîini și copii vagabonzi dorm Împreună Manuela Miga Și noi, pe urma copilului, trebuie să deplîngem sărăcia și suferințele lui anticipate sau viața lui de cîine. Prima ninsoare Își pierde candoarea, misterul, seducția și devine doar o amenințare mălăiață, iar copilul un adult panicat. Al doilea poem ar fi avut de cîștigat dacă Împreunnă era Înlocuit cu Îmbrățișați care, În loc să deplîngă soarta de cîine a copiilor, ar fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb - / fără niciun scop. Alteori Însă, aceeași absență cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de Împăcare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb - / fără niciun scop. Alteori Însă, aceeași absență cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de Împăcare Între oameni. niciun sunet În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuvinte și prin exploatarea unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care petrecăreții, epuizați, mai dorm. Se simte, În pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
brumă pulverulentă. Acum venise momentul să văd cum pot exploata simbolic efemeritatea și fragilitatea pufului de nea. Cel mai simplu era să fac din el o metaforă a zilei de Început de an. Puful cădea În zăpada compactată rămasă de la ninsoarea anterioară, o pudra ușor și apoi se pierdea În ea. Nu mai trebuia să notez cum se producea căderea (scuturată, cernută), ci mai curînd să surprind Întru ce se transforma puful. Cădea peste omătul existent, adunat, consistent, masiv pentru care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Totul pentru ca, luînd pilda vieții ce Își trage seva din moarte, fericirea să-și găsească temeiul În suferința pe care și-o asumă candid și eroic.” Tăcerea... divizată Declanșarea căutării a fost momentul În care priveam prin geamul deschis prima ninsoare. Bănuiesc că oricine a simțit că zăpada și ninsoarea sînt ca un fel de revărsare a liniștii și a păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. CÎteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că Îți țiuie urechile. Asta
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din moarte, fericirea să-și găsească temeiul În suferința pe care și-o asumă candid și eroic.” Tăcerea... divizată Declanșarea căutării a fost momentul În care priveam prin geamul deschis prima ninsoare. Bănuiesc că oricine a simțit că zăpada și ninsoarea sînt ca un fel de revărsare a liniștii și a păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. CÎteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că Îți țiuie urechile. Asta mi-a amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prima zăpadătoate murdăriile acoperite Simțeam aceeași funcție purificatoare În acțiunea zăpezii, dar Într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită În fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat Însă mai mult de tăcerea multiplă care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
zăpezii, dar Într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită În fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat Însă mai mult de tăcerea multiplă care Împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul În drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Tăcerea divizată era mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tare... Tăcerea divizată era mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă. M-am gîndit Însă să nu abuzez repetînd informația despre zăpadă și s-o las doar pentru final. Crengi aplecate ar fi sugerat, un pic mai discret, implicit, dar suficient de bine ninsoarea durabilă care le acoperise și le Îngreunase de omăt. Crengi Încărcate mi s-a părut Însă și mai bun pentru că adăuga sugestii suplimentare: solicitarea, Împovărarea, Încordarea. Crengile erau acum Încărcate ca o armă care se putea descărca, solicitate prea mult
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la Înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Fulgi pe banca de lemn așteptând trenulfulgii de nea se așează pe banca de lemn Valeria
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
așează răbdători, stau, zăbovesc fără Însă să se aștepte la nimic. Se așează În felul lor - se aștern, se depun, se sedimentează statornic, se liniștesc. Așteptînd trenul (poate doar În gînd), ni s-a ivit ocazia de a Întîlni neașteptatul ninsoarea. Ninsoarea ne Învață ce Înseamnă așezarea. Poate că-n gară nu e nimeni, poate că trenurile nu mai opresc aici și gara e de mult dezafectată. Și doar un gînd nostalgic ne-a adus pe un peron pustiu ca să ne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
răbdători, stau, zăbovesc fără Însă să se aștepte la nimic. Se așează În felul lor - se aștern, se depun, se sedimentează statornic, se liniștesc. Așteptînd trenul (poate doar În gînd), ni s-a ivit ocazia de a Întîlni neașteptatul ninsoarea. Ninsoarea ne Învață ce Înseamnă așezarea. Poate că-n gară nu e nimeni, poate că trenurile nu mai opresc aici și gara e de mult dezafectată. Și doar un gînd nostalgic ne-a adus pe un peron pustiu ca să ne minunăm
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rece pernele mai moi alb până În zări - o pată de culoare doar pe derdeluș Maria Doina Leonte prezintă un grupaj omogen ca tematică, grupaj care ar putea să figureze sub titlul alb pînă În zări. Este invocată În primul vers ninsoarea unanimă, fulgi albi peste tot, albul atotcuprinzător, alb până În zări, sau doar, focalizînd pe un cuprins mai apropiat și mai intim, doar livada ninsă. Reveria albului unanim pare una mai curînd domestică gata să cedeze comodității În fața unei perspective geroase
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, â Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.” Romantismul lui E., prin care el valorifică resursele poetice ale limbii materne, se află doar aparent în contradicție cu realismul gândirii sale sociale și etnolingvistice. Dar eticheta aplicată creației eminesciene a prins rădăcini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și să ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat din tată în fiu... era în stare să deslușească dâra lăsată pe cer
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ascultă nemulțumit o vreme, își scutură ciotul de coadă și, la ieșirea din pădure, se uită spre lizieră. Începu să ningă. Simți apăsarea geroasă a aerului iernii. Jderul nu-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]