9,057 matches
-
învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau direct în frunzișul nucului, era uimit să descopere în spațiul aerian încărcat de crengi o porție de natură, la fel de la îndemână cum fusese priveliștea maritimă din Engadin. N-ar fi trebuit să se întoarcă de acolo, n-ar fi avut voie să părăsească ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai mult decât tot ce îmi oferea Armin. W. sta la birou. Își lăsă privirea să alunece pe fereastră de la un șir de malaxoare pentru beton, care fuseseră livrate tocmai atunci, peste mașina lui, înălțându-și-o apoi spre coroana nucului. Printre crengi stăruia o umbră întunecată și W. simți adânc înlăuntrul său lumina imaginilor, așa cum îi apăruseră ele când își proiectase pe pânză diapozitivele din Italia cu aparatul cel nou. Îl cuprinse un soi de tristețe, poate din cauza duratei vacanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
luat un sac agățat de șaua calului său. Din sac, ca și cum ar fi fost fără fund, a scos o sticlă de șampanie, o pâine plată, o roată de brânză Cheddar, un pachet de unt și o ciocolată cu fructe și nuci uriașă. —Minunat! am exclamat eu, fericită pentru prima dată în zi. Cu mare durere, m-am ridicat în fund. —Pahare ai adus? Ed gemu. — Îmi pare rău, va trebui să bem din sticlă. Din moment ce alcoolul era singura formă de analgezice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cât vă plac. Multe bucăți de friptură. O, mai ia una, Mark, le-am făcut crocante cum îți plac ție... piure de păstârnac cu smântână foarte grasă pentru că e o ocazie specială... am făcut un sote de morcovi cu niște nuci cajou... iar aici, un mistreț întreg umplut cu 36 de prepelițe. Poate că doar mi-am imaginat ultima bucată, deși, sunt sigură că dacă ar mai fi fost loc pe masă, Lynn ar fi continuat să aducă mâncare. Ce spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îl văd înaintea ochilor, mai limpede decât tot restul mobilierului din sufragerie. Un dulăpior care-mi ajungea doar până la frunte. Transperante albastre protejau cotoarele cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-l proiecteze pe pânză, cât timp Marele Reich German mai dispunea de săli de cinematograf valide, ca pe o apariție supraomenească. Și în ceea ce privește relațiile camaraderești, certificatul lui de absolvire ar fi fost plin de note de zece: cozonacul cu nuci, trimis de acasă, îl împărțea de bună voie, era mereu săritor. Un băiat cu o fire caldă, prietenoasă, care făcea tot ce i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu momițe de vițel pane - în legătură cu sărăcia din timpul Iluminismului, după atâta progres. De asemenea, importantă pentru noi era și întrebarea, neprescrisă încă, dacă Parisul era demn de un târg internațional. Și, de îndată ce alături de platoul de brânzeturi am servit recolta nucului nostru din Behlendorf, s-au purtat tratative, pe un ton belicos-vesel, despre calvinism ca mamă adoptivă a capitalismului. Cel care mai târziu avea să fie rege a râs. Montaigne a citat din Tit Liviu sau Plutarh. Cel mai vârstnic dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume. De la Lehmbruck cel tăcut din Westfalia ar veni doar fraze scurte. De la August Macke, căruia îi plăcea să pălăvrăgească, ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol, Fang She
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă sus obloanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
și șapte de ani, îmi voi lua ADIO DE LA SATUL NATAL, unde BISERICA, mă va aștepta oricând, ctitorie de-a lui ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT. De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când mă despart de viață și merg spre neființă Să mă-ngropați sub umbra unui nuc bătrân, Să-mi fie locul meu de veci și de credință. Când vor veni sătenii la mormânt Să vadă de sunt spini sau flori uitate, Vă las în taină un sfânt legământ: Cu lacrimi albe să fie udate, La căpătâi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic si merse către el. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de la izvorul din poieniță. E curată acolo. Bem și noi... Imediat cum a ieșit din bucătărie, Tudorel a fugit în curte să-și caute bunicul. Era pe banca pe care el o lucrase din lemn și o fixase la umbra nucului. Multe întrebări ar fi dorit să-i pună, dar se temea să nu se dea de gol. De altfel, nu știa ce să creadă. I se părea de necrezut ce i s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
colind și mă simt fericit când oameni mai bătrâni și mai tineri ies în pragul ușii și ne ascultă. Ne zâmbesc și ne îmbrățișează uneori și se vede o mare bucurie pe fețele lor. Primim mere, covrigi sau colăcei și nuci. La unele case primim chiar și cârnați de porc făcuți în casă. La unele gospodării suntem invitați la masă. Dar noi nu stăm. Mulțumim sincer, ne luăm darurile și plecăm grăbiți. Nu uităm că mulți săteni ne așteaptă cu porțile
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bine a făcut. În același timp se gândea și nu înțelegea unde cresc toate aceste legume și fructe. Cum au ajuns în mașină, a început cu întrebările: La noi, la bloc, nu am văzut roșii și cartofi... Nici prune și nuci... Unde cresc toate astea, mami? De ce aici, în afara orașului, au oamenii atât de multe? Ei le aduc la piață, la noi? Să le cumpărăm noi? Nu cresc la bloc. Ai dreptate, Ionuț! a precizat doamna Ilinca, în timp ce doamna Mia era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Banii îi dădeau turcilor ca un fel de impozit, de bir, să fie lăsați în pace... Aveau ce mânca. Muntele avea bogăție mare: animale, pomi fructiferi, plante și apă. Acolo sunt livezi întinse de măslini, portocali, lămâi. Am văzut și nuci, peri, multă viță de vie, smochini... Când am fost eu, în fiecare seară am mâncat la altă mănăstire. La fel și dimineața. Să știți că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă. Era multă și bună. Am avut lapte dulce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pacientul afirmă de pe canapea că vrea să plece În Ithaca. Am trecut peste Începutul filmului mai rapid decît trece Însuși filmul, deoarece războiul troian e mai prost filmat chiar decît războiul cu romanii, cînd Decebal Își taie gîtul la umbra nucului bătrîn și-a lui Emil Botta, marele preot ce lua morfină din farmacii, un uriaș actor și-un nepus Încă În drepturi extraordinar poet, ce le spunea farmacistelor, În mantia-i albă, o poezie, și ele Îi dădeau Întreaga rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându-i exclamații mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită de pe fundul unei cratițe mari și servite cu un gogoloi de panglici din paste care aveau consitența cauciucului. Am mâncat, în cea mai mare parte, cufundați în tăcere. — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pe aici? întrebă el. Sau ați venit doar azi? — Am venit de la Londra, spuse Fiona. — Înțeleg. Ați vrut să scăpați. Și de ce nu? N-ați mai suportat o zi cu copii care zbiară și cu bunicuța spărgându-și dinții cu nuci. Cam așa ceva. — Nu vă condamn. E mare nebunie în dimineața asta la noi acasă. Își supse burtoiul câțiva centimetri și își încuie cureaua. Mie mi-e milă de nevastă-mea. Curcan umplut, cartofi la cuptor și legume pentru paisprezece persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
55.22.92.64: șoferul 011.33.1.55.66.76.33: numărul asistentei din Paris, În caz că nu‑l poți găsi. 9.00: Natalie de la Glorious Foods a sunat să afle dacă preferi o plăcintă cu fructe de pădure, cu nuci sau cu rubarbă. Sună, te rog. 555.9887 9.00: Ingrid Sischy a sunat să te felicite pentru numărul din aprilie al revistei. A spus că și coperta e „spectaculoasă, ca de obicei“ și vrea să știe cine a stilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]