9,387 matches
-
izbânzi în privința recreerii adecvate a tuturor palierelor lingvistice, de la cel cronicăresc la cel postmodern, a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (2000) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2003). Traduceri: Slavko Vesnić, Maluri neguroase, București, 1983; Vacanță în sud. Nuvela sârbă contemporană, îngr. trad., pref. Petar Djadjić, București, 1989; Danilo Kis, Enciclopedia morților, pref. Laurențiu Ulici, București, 1995; Françoise Choquard, Centaurul rănit, București, 1997; Milorad Pavić, Dicționar khazar. Roman lexicon în 100 000 de cuvinte, București, 1998, Peisaj pictat în
STEFANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
adună, la rubrica „Tribuna literară”, câțiva autori cunoscuți: I. A. Bassarabescu, Ion Gorun, V. G. Morțun, alături de redactorul Vasile Pop, prezent și el cu însemnări variate. În foileton apar V. A. Urechia, cu evocarea istorică Logodna prin sărutat, Virgil Cioflec (nuvela Culiță) și foarte tânărul Mihail Sadoveanu (sub pseudonimul M. S. Cobuz), cu povestirile Fiul pierdut (49/1900) și Tatăl (51/1900). Poeziile sunt mai puțin interesante. Frecvent publică Gh. Scytul (pseudonimul lui Vasile Pop), Gh. Bradul, A. Toader, Maria Popescu
STINDARDUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289932_a_291261]
-
A fost ales în 1910 membru al Academiei Române, după ce fusese, din 1898, membru corespondent. Ca scriitor, Ș. debutează în „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Poporului Român în Bucovina” (1869), cu descrierea unui obicei popular: Drăgăița și Papaluga. Continuă cu nuvele, amintiri și versuri, în calendarele scoase de aceeași societate, apoi în „Convorbiri literare”, „Aurora română”, „Revista politică”, „Arhiva”, „Gazeta Bucovinei”, „Transilvania”, „Junimea literară” ș.a. Ținând, într-o măsură, de memorialistică, nuvelele și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
descrierea unui obicei popular: Drăgăița și Papaluga. Continuă cu nuvele, amintiri și versuri, în calendarele scoase de aceeași societate, apoi în „Convorbiri literare”, „Aurora română”, „Revista politică”, „Arhiva”, „Gazeta Bucovinei”, „Transilvania”, „Junimea literară” ș.a. Ținând, într-o măsură, de memorialistică, nuvelele și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul rural. Reprezentativă este Uitutul. Povestire din munții Bucovinei. Autorul reușește să treacă adesea de simpla relatare, ca în povestirea Un omor. Din reminiscențele unui criminalist. Contribuie la aceasta umorul blând și
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
își întrerupe colaborarea, ultima apariție a numelui său datând din 26 iunie, când i se republică poezia Fluierul ciobanului, care intrase și în primul număr al gazetei. Poetul tipărește sau retipărește în S. mai multe poezii (Ziua nașterii, Destinul ș.a.), nuvele (Cârjaliul, Cânele din Văcărești), un „proverb original într-un act” (Gemenii), precum și două traduceri, din Lamartine (Lacul) și N. Gilbert (Adio la viață al unui june poet). Sunt prezenți cu versuri și V. D. Păun, N. V. Scurtescu, D. N. Saphir
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
Văcărești), un „proverb original într-un act” (Gemenii), precum și două traduceri, din Lamartine (Lacul) și N. Gilbert (Adio la viață al unui june poet). Sunt prezenți cu versuri și V. D. Păun, N. V. Scurtescu, D. N. Saphir; Pantazi Ghica dă nuvele, Bonifaciu Florescu semnează două traduceri (Imn către Joe de Cleante și Hamlet de George Sand), iar P. V. Grigoriu publică o tălmăcire din Musset (fragmente din La Nuit d’octobre). Informate, cu un registru de idei nou în epocă, sunt
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa se întâmplă și cu tătăroaica Azale din nuvela Prizonierul de la Heracleea (1974), care își leapădă credința și tradițiile pentru a-și urma iubitul, căpitanul Petru de la Maldăr. Îndemânarea evocatoare se confirmă și în două culegeri de legende: Prin țara marelui Ștefan (1976) și Drumuri și legende (1979). SCRIERI
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
etapă oarecum mai fericită în viața lui S., datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera. După debutul editorial din 1956, cu nuvela Concert, și după intervalul de tăcere forțată ce i-a urmat, bibliografia scriitorului se realcătuiește începând din 1973, când îi apar volumul Povestiri petrilene și romanul „pentru copii și părinți” De ce plânge mama?. Vor urma trei culegeri de piese - Teatru
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
schimb, o parte din cărțile concepute și scrise mult după consumarea experienței detenției aparțin cu totul clasei empatice, renunțând la accentul ironic și atingându-l pe cel liric. Pe scara valorică, punctul cel mai de jos îl reprezintă debutul editorial: nuvela extinsă Concert, apărută cu puțin timp înainte de începutul călătoriei forțate a lui S. prin infernul închisorii politice. Scriitorul își va trece mai târziu sub tăcere, în bilanțurile sale bibliografice, această primă carte, recunoscând, implicit, îndoielnica ei calitate, care nu se
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
agită, își vorbesc, cât și altul, mai înalt, de la care o forță implacabilă se exercită și le strivește. Cititorul vede simultan scena și culisele, actanții și regizorul, zbaterea protagonistului în plasa ce îl strânge și mai tare, până la desfigurare. Bivolițele, nuvelă cu turnură cinematografică, își trece eroul printr-o succesiune de întâmplări pe circuitul birocratic, ducându-l la marginea nebuniei și transformându-l, la final, într-o adevărată epavă umană. Dezvoltarea serială a acestei involuții e făcută cu minuție, fără exagerări
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de tufan, rămâne necunoscut până în 1945, când Tudor Arghezi îl prezintă elogios cu prilejul apariției nuvelei Cilică în „Revista Fundațiilor Regale”. După pensionare se dedică doar scrisului, dar nu mai reușește să publice decât spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
În mahalaua Grant, București, 1971; Povestiri pestrițe, București, 1974. Repere bibliografice: Tudor Arghezi, Un nou scriitor, RFR, 1945, 1; Octav Șuluțiu, „Regina balului”, „Apărarea”, 1946, 21; C. Pajură [C. Papacostea], „Regina balului”, „Severinul liber”, 1947, 116; N. St. [N. Steinhardt], Nuvelele d-lui Ștefanopol, RFR, 1947, 5; Piru, Panorama, 405-406; Mircea Iorgulescu, „Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă”, RL, 1970, 33; E. M. [Emil Manu], „În mahalaua Grant”, SPM, 1972, 66; Valentin Chifor, Un prozator uitat - Al. Ștefanopol, „Cercetări de limbă și literatură
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
1967-1979). Debutează în 1947, la „Contemporanul”, iar editorial în 1949, cu povestirea Bobocica, semnată cu pseudonimul Ion Aluzetcu. A fost soțul Ninei Cassian. Autor a numeroase cărți de proză, Ș. a abordat o multitudine de formule epice, de la schiță și nuvelă la romanul frescă. Soare de august (1955) surprinde un episod din timpul insurecției din 1944, având protagoniști doi muncitori devotați, gata să se sacrifice pentru triumful cauzei. Tonul, atmosfera, limbajul, comune literaturii din epocă, sunt artificiale, manieriste, șablonarde. Din culegerea
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
traiul la București. În pofida unor inconsecvențe, romanul reușește să fixeze tipuri caracterologice bine diferențiate și să ofere o viziune cu totul inedită asupra capitalei, din perspectiva copilului care nu văzuse niciodată altceva decât satul său din Mehedinți. Pe lângă augmentarea unei nuvele la proporțiile romanului, Ș. mai folosește un procedeu: reluarea povestirilor publicate anterior. Așa a luat naștere romanul Al cincilea anotimp (1963), ce se vrea o frescă a ultimilor ani din timpul celui de-al doilea război mondial. Protagonistul cărții, un
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
interludii” În căutarea Isoldei (1967), o poveste de dragoste eșuată din cauza modului absolut în care fiecare partener concepe acest sentiment. Nu iubirea pentru o anumită persoană, ci nevoia de iubire, căutarea ei este, în fond, tema cărții. Cele mai reușite nuvele ale lui Ș. sunt cuprinse în Cubul de aer (1968), proze analitice care surprind o notabilă diversitate de sentimente: spaima, deruta (În remiză), panica (Masca), dezlănțuirea instinctelor oarbe (La râu). În Omul de duminică (1974), ca în mai toate scrierile
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
suverană luciditate și severitate, nelăsându-se îmblânzit de nici o iluzie, ochiul prozatorului radiografiază societatea românească din epoca totalitarismului comunist și din cea posttotalitară, dar și lumea occidentală contemporană. Această frescă de amploare este prefigurată de primul roman și chiar de nuvelele fantastice din Eu și iadul (1993) și desăvârșită de romanele Apocalips amânat (1997), Morminte străvezii (1999), Domnul clipei (2000), dar și de altele care aruncă sonde într-un viitor previzibil, ca Pasărea orbilor (2001), imagine distopică a României virtuale din jurul
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl lovește damblaua. O parodie a instabilității firii femeiești, în căutarea unui străin ales și de neam, care se dovedește
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în roman. Sunt cercetate și alte surse biografice ale operei, documentării de bibliotecă adăugându-i-se bune evocări rezultate din vizite la fața locului (casa mătușii din Illiers, locuința Marthei Bibescu din insula Saint-Louis). Sunt recitite volumul Pastiches et mélanges, nuvela Indiferentul (până în 1978 inedită) sau cele din „aproape uitata” culegere Plăceri și zile, toate abordate din perspectiva capodoperei, ca etape ale ei, și sunt reproduse texte mai puțin comentate, precum prefața lui Anton Bibescu la roman (în versiunea românească a
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Este redactor-șef adjunct la „Cronica” (1966-1970), redactor-șef la „Convorbiri literare”(1972-1976), director-adjunct (1979-1982) și director (1982-1999) al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Debutează în 1964, cu o proză, în „Iașul literar”, iar editorial cu volumul de nuvele Cercul de ochi, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Vatra”, „Ateneu” ș.a. Cariera prozatorului și maniera în care acesta înțelege actul de creație sunt serios amendate în 1975, când publică Miezul și coaja, roman psihologic cu tramă
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
închis în ipoteza lui. În Cortegiul (1969) și în Canionul (1975) protagoniștii - Iacob Stan, vădită autoproiecție auctorială, și un povestitor nenumit - își conștientizează singurătățile și le repudiază. Romanele Însemnările agentului Adam (1968) și Anchetă de iarnă (I-II, 1991) ori nuvela Urma (1972) dau curs propensiunii autorului spre intrigile proprii romanului polițist. Tematica, mediile și modalitățile narative caracteristice lui Ș. reapar în spațiul epic lărgit al romanelor de mai târziu, superioare calitativ: Moara de nisip (1995), reluat sub titlul Vămile Damascului
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
la Timișoara și din nou la Greoni. Din 1967 activează în cadrul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Debutează în 1914, cu versuri, la „Foaia Oraviții”, iar primul volum, Chemări, o culegere de versuri, îi apare în 1926. E prezent cu poezii, nuvele, fragmente de roman istoric, studii privind istoria Banatului și în „Luceafărul” (Timișoara), „Înnoirea “ (Arad), „Societatea de mâine”, iar după război scrie la „Lupta patriotică” (Timișoara), „Luptătorul bănățean”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „Semenicul” (Reșița). A mai semnat Sim, Drumețiu. S.-U. va
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
concepe să se despartă de pământul abia dobândit prin moartea soțului. E obligată, totuși, să o facă. Procesul mutației sufletești nu e nicidecum plauzibil, însă traiectul acestuia până la deznodământul convențional evoluează în cadre veridice. Cu a doua carte, culegerea de nuvele Mătușa Matilda (1931), prozatoarea trece din lumea satului în spațiul citadin și interesul ei se deplasează de la social la psihologic. Centrul de greutate al narațiunilor e dat de dramele și procesele interioare ale unor personaje, mai cu seamă feminine. În
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Mătușa Matilda (1931), prozatoarea trece din lumea satului în spațiul citadin și interesul ei se deplasează de la social la psihologic. Centrul de greutate al narațiunilor e dat de dramele și procesele interioare ale unor personaje, mai cu seamă feminine. În nuvela titulară, o adolescentă, privind fotografii din tinerețe ale mătușii sale și citind, în pod, scrisori ale celor doi soți pe care femeia îi avusese, primul decedat în închisoare, se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană prostuță, „greșește” și rămâne însărcinată. Alungată, reprimită după un timp, împreună cu seducătorul devenit soț și cu odrasla lor, biata Evridichi, ori de câte ori apare singură, e întâmpinată
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
d-rei Stahl, Voica, dovedea un simț precis al observației, o luciditate de obicei neobișnuită la un debutant și mai ales la o scriitoare. Calități prețioase, pe care le-am remarcat la timp. Un al doilea volum, de astă dată de nuvele, intitulat Mătușa Matilda, pe lângă o admirabilă schiță, La bătălia de la Port Arthur, unde realismul lucid al scriitoarei a realizat o mică dramă de familie, aducea câteva bucăți de o nouă factură, cu vădite preocupări pentru proza analistă. Era și aci
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]