16,610 matches
-
specifice, solul și relieful, factorii climatici, cheltuieli pentru transportul materialelor de construcții, gradul de finisare, categoria de confort etc.). Problemele de aerisire, de iluminare și de construcție se schimbă odată cu secolul nostru, care utilizează betonul, sistemul de ranforsare exterioară cu oțel, sisteme de stingere a incendiilor cu computerul sau care alcătuiesc acoperișul din materiale noi, cu scripeți ordonați de calculator. Stadionul „Steaua” este cea mai modernă arenă de fotbal din România. Poziționat în sud-vestul Bucureștiului, în cartierul Ghencea, stadionul Steaua face
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ace”. Căpitanul s-a întors însă în câteva clipe. Poftește, domnule cercetaș. Locotenentul Fgurel și-a strunit ținuta și a trecut dincolo de ușa lăsată deschisă. În fața lui ședea în picioare comandantul diviziei, un bărbat între două vârste. Ochii de culoarea oțelului, care consonau cu părul grizonat, îi dădeau o notă de sobrietate. Nu părea un dur, dar un intransigent da! La doi pași de colonel, locotenentul a înțepenit în poziție de drepți. Cu mâna la chipiu, s-a prezentat: Domnule colonel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în mod normal este acid. Ar fi de preferat, ca la gătit și servit masa să folosim tacâmuri de lemn sau de ceramică, sau de argint (în ordinea asta!), nu cele pe care le folosim noi în mod curent, din oțel. De asemenea este indicat să mâncați cu mâna, măcar din când în când, atunci când nu vă vede nimeni. Mâncarea este impregnată astfel cu niște energii subtile, benefice. Dacă preparați ceva cu mixerul, îngăduiți-i mâncării respective o pauză de minim
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
oprea și vedeam că m-am înșelat, rămâneam descumpănit. Cum se întîmplase? Nu-mi explicam. "Trebuie să fie o greșeală", îmi ziceam atunci. Și iarăși o luam de la capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
porniri de revoltă împotriva Mihaelei, ele nu țineau mult și, când îmi revenea luciditatea, începeam s-o prețuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigentă. Ah, draga de ea, era demnă, dintr-o bucată, și bucata aceasta avea tăria oțelului. Făcuse o greșeală cedîndu-mi în afara căsătoriei, dar știa să îndure consecințele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere că ideea căsătoriei câștigase în mine un teritoriu considerabil. Fusese de ajuns o intervenție din afară (a Alexei) ca să înlăture orice piedică. Fără
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar fi fost zguduită de clipa revederii. Eu ― nu. Rămâneam inert," gol de simțiri, absent. Și doar Mihaela jucase rolul principal în viața mea. Aveam îndărăt anii noștri de bucurii și suferințe care ne legaseră cu lanțuri mai tari decât oțelul. O iubisem mult, îi deschisesem larg porțile sufletului, ființa mea era casa ei. Și acum își curmase brusc zilele. De ce nu mă durea neființa Mihaelei? Încă nu știam. Ceea ce mă preocupa în momentul acela era ceva care nu ținea de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu ochii de mine, mă apostrofă cu o excesivă mînie: ― Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de iarbă proaspăt tăiată, teii, sulfina, mirosul frunzelor arse și al casta nelor coapte, cine-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
avut decât să citesc intervențiile și să optez instinctiv cu cine simpatizez și de cine mă despart. Cum, oare, să fiu de acord cu persiflarea limbajului ga zetăresc, pentru care formule (cât se poate de justificate) de genul „monștrii de oțel și sticlă care ne strivesc orașul“ sunt considerate „atacuri care ar trebui contracarate de o replică mai organizată“, după cum susține Călin Negoescu? Pentru d-sa, „oamenii care fac aceste atacuri trebuie să înțeleagă că nu este o dovadă de cultură
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat înaintarea spre centrul Europei, abia după moartea voievodului. Nu mai avem timp să vedem "haremul". E coadă mare acolo. Toți turiștii vor să treacă prin dormitoarele în care cele patru soții oficiale și concubinele sultanului așteptau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întrebă. Dar n-avea timp de pierdut. Profită chiar de acea indispoziție și spuse dintr-o dată tot ce avea de spus, cu glasul ei strident, în fraze scurte și repezi, ce se prindeau 173 una într-alta ca inele de oțel și făceau un lanț ce gâtuia pe Maxențiu. Minciunile, nepregătite dinainte și pe care nu se sfia să le improvizeze în fața lui Lică, se succedau precise. Lică le prindea din treacăt cu îndemînare pentru a fi puse la punct și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
carieră), Ghe. Clime, comandant legionar, avocații Nicolae Totu, Vasile Marin - șeful legionar al capitalei, grup al legiunii Arhanghelul Mihail condus de generalul Gheorghe-Zizi-Cantacuzino, cunoscut șiu sub numele de Grănicerul și care urma să-i înmâneze una din spadele sale în oțel de Toledo, intratului în legenda colonel Moscardo, salvatorul Alcazarului și care, între fiul său răpit de bolșevici și Spania creștină a respins șantajul, fiul acceptând sacrificiul împușcării de către partizanii șefei de bordel, Dolores Ibaruri, cunoscută cu porecla de “la pasionaria
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
l-a mâncat. Salut, că sosește autobuzul. Salut! SINDROMUL DELIA DIN ÎNSEMNĂRILE CRONICARULUI TOPULUI MILIARDARILOR Ce fel de ființă, esti, Delio; din ce sunt făcute corpul tău, carnea ta, ciolanele tale și sângele tău? Dar inima, sufletul, rezistența ta? Din oțel, din diamant, din granit? Spune mi, dacă știi, și dacă poți să-mi divulgi un acest nebun de mare secret? Numi spui. Nici nu prea mi iei în seamă suspiciunile, curiozitățile, strădaniile și ne înduplecarea de a afla ce te
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rău, darling; o să mai Întîrzie o lună sau două, dar eu mi-am ținut promisiunea. Oare nu ți-ar plăcea să-l ai pe Mark Twain Îmbrăcat În piele verde? Julius era cît pe-aci să răspundă mai bine de oțel verde, pentru ca Bobby să nu mi-l rupă din nou, dar de Crăciun trebuia să fie ca În timpul celui de al doilea război mondial, cînd soldații Încetau lupta. Și apoi În clipa aceea Susan Îl anunță că avea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi părut ridicol faptul că replica venea din partea unui om legat așa, cum era el. Gărzile din apropiere izbucniră în hohote de râs și Meewan chicoti. Numai Czinczar nu se manifestă prin nimic. Și vocea lui minunată era tare ca oțelul când spuse: - Nu am timp să cochetez cu cuvintele și nici înclinația s-o fac Văd că te bazezi pe ceva care să te salveze și presupun că are de-a face cu cunoștințele mele de energie atomică. Arătă sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
A fost al lui Făt-Frumos, Năzdrăvan și grațios. Cu trăsura sau călare Te duce-n viteză mare, Cu potcoave de oțel... Ghiciți cine e de fel?!
Calul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83617_a_84942]
-
semn că aveau să leșine prea curând. Schimbările de pe ecran produceau schimbări fiziologice, care erau transmise înapoi în lumea de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de cenți pe un altar, într-o biserică sufocată de tămâie. Ce știa el despre oricine altcineva? O văzu cu Mark Schluter, purtând treninguri gri și căști de protecție galbene, inspectând un grup de aparate de pe un cilindru strălucitor din oțel inoxidabil, mare cât o casă. O văzu ieșită pe fereastră, pe locul din dreapta al unui coupé albastru condus de Karin Schluter, ținând în bătaia vântului un ursuleț de pluș. Se văzu pe el însuși, stând cu Barbara umăr la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la foc, flacăra lor îmi umblă prin trup cum umblă albinile, vara, în stup când fagurii lor se coc și răscoc. Deschideri de muguri, aprinderi în struguri crâncen vin la crama din soare tărie de-.armuri și mai tare decât oțelul din vârfuri de pluguri. Glasul istoriei strigă-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte de a pururi cu ochii la noi. Pe-amiezi de timp, la răscruci de podișuri, să stăm de veghe, cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de război". Camil Petrescu, după cum stau mărturie și demersurile sale teoretice, a parcurs cu lăcomie o asemenea literatură, care i-a oferit sugestii. Trebuie să-i fi atras atenția romanele „Focul", 1016, sub semnătura lui Henri Barbusse, „În furtuni de oțel", 1920 Ernst Junger, care considera războiul ca experiență decisivă în viața individului, sugestie reținută și de prozatorul român. La Erich Maria Remarque, în romanul „Pe frontul de vest nimic nou", 1929, desfășurarea faptelor primează asupra comentariilor, iar realismul crud al
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
un capăt la altul al țării, pînă În clipa de fața, cînd trăsăturile sale ajunseseră să capete o duritate epică, În care se citea istoria cerului pustiu și a distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare, a oțelului, a ruginii și a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Început să privesc cu deosebit respect oamenii care lucrau la o clădire ce se construia pe partea cealaltă a străzii. Nu era o clădire mare și nici foarte Înaltă sau Întinsă: avea Înălțimea de zece etaje, iar armătura sa de oțel proiectată pe fundalul atmosferei cristaline cu o delicatețe rafinată și aproape fragilă parcă anunța, chiar În etapa actuală de schelă, stilul și eleganța viitoarei clădiri. Știam că această clădire avea să adăpostească marea Întreprindere cunoscută sub numele de Stein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea strălucitoare și știind că barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care se vor Împodobi În această clădire - fuseseră țesute cu măiestrie din firul ca de păianjen al rochiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al rochiilor pariziene, fuseseră distilate din cele mai scumpe parfumuri ale lumii, modelate din viclenia minții de bărbat și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]