7,693 matches
-
bombăne. Frosa privea și mânca în liniște. Când s-a terminat masa, a dat să o ajute pe mama la strânsul și spălatul vaselor, dar mama a ripostat: - În casa noastră, în semn că au fost mulțumiți și bine primiți, oaspeții nu au voie să spele vasele. Sper că așa voi fi tratată când voi veni și eu în casa ta! spuse mama cu zâmbetul pe buze. După ce a strâns masa, mama a rugat-o pe Frosa să mai stea un
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
replica Zizmo. Asta-i casa mea. Aici nu trăim ca niște amerikanides. Soția ta Înțelege. Ai văzut-o tu prin sala, arătându-și picioarele și ascultând radioul? Se auzi o bătaie În ușă. Zizmo, care avea o aversiune inexplicabilă pentru oaspeții neanunțați, sări În picioare și băgă mâna sub haină. Îi făcu semn lui Lefty să rămână nemișcat. Lina, observând că se Întâmplă ceva, Își scoase căștile. Bătaia se auzi din nou. ― Kyrie, spuse Lina, dacă ar vrea să te omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei. Dar când Lefty se simți dat la o parte, aplică represaliile tradiției. Încetă să-și mai strige nevasta kukla, care Însemna „păpușă“, și Începu să-i spună kyria, care Însemna „doamnă“. Reinstaură În casă segregarea sexuală, rezervând sala pentru oaspeții lui de sex masculin, și o surghiuni pe Desdemona la bucătărie. Începu să dea porunci: ― Kyria, cina mea! Sau: ― Kyria, adu băuturile! Făcând toate acestea, se comporta ca și contemporanii săi și nimeni nu observă că se schimbase ceva - În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
turna gaz peste foc: ― Gata cu lingura ta, mami. Ți-a cam făcut-o. Adevărul e că la vremea aceea Desdemona se lupta cu presiuni asimilaționiste cărora nu le putea rezista. Deși trăise ca o eternă exilată În America, fiind oaspete timp de patruzeci de ani, anumite fragmente ale țării sale adoptive se strecuraseră prin ușile Încuiate ale dezaprobării ei. După ce Lefty s-a Întors de la spital, tatăl meu a dus un televizor sus, În pod, ca să-i ofere o sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
As the World Turns. Îi plăceau În mod special reclamele la detergenți sau orice asemănător, numai să aibă clăbuci animați sau săpunuri răzbunătoare. Traiul pe strada Seminole Își aducea contribuția la imperialismul cultural. Duminicile, În loc să servească Metaxa, Milton le pregătea oaspeților săi cocteiluri. ― Băuturi cu nume de oameni, i se plângea În pod Desdemona soțului ei mut. Tom Collins, Harvey Wall Bang... Asta-i băutură? Și ascultă muzică la... cum se spune... la hi-fi. Milton pune muzică și beau Tom Collins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt clădirile astea pe care le văd În spate? ― Eu nu le-aș spune clădiri, domnule Stephanides. Ar Însemna să exagerăm. Una este clădirea băii. Cam părăginită, mă tem. Nici nu sunt sigură că funcționează. În spatele ei e casa de oaspeți. Care are nevoie și ea de o mulțime de reparații. ― Clădirea băii? Asta-i cu totul altceva. Milton se Îndepărtează de fereastră. Începe să se plimbe prin casă, privind-o cu alți ochi: zidurile de Stonehenge, pardoselile gen Klimt, camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui. După incidentul cu ușa pneumatică, Desdemona a avut o presimțire: că această casă utilată modern (care de fapt era aproape la fel de bătrână ca și ea) avea să fie ultima În care va trăi. S-a mutat În casa de oaspeți cu tot ce mai rămăsese din bunurile ei și ale bunicului meu - măsuța de alamă, cutia pentru viermi de mătase, portretul patriarhului Athenagoras -, dar nu s-a obișnuit niciodată cu luminatorul, care era ca o gaură În acoperiș, cu robinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În viața mea). În spatele piscinei mai era o curte, pavată cu pietre negre și netede. De-a lungul marginii estice a acesteia, contrabalansând tunelul, se Întindea un portic delimitat de bare subțiri din fier cenușiu. Porticul ducea la casa de oaspeți, unde n-a stat niciodată vreun oaspete: doar Desdemona - pentru scurtă vreme Împreună cu soțul ei și multă vreme singură. Dar (ce era mult mai important pentru un copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o curte, pavată cu pietre negre și netede. De-a lungul marginii estice a acesteia, contrabalansând tunelul, se Întindea un portic delimitat de bare subțiri din fier cenușiu. Porticul ducea la casa de oaspeți, unde n-a stat niciodată vreun oaspete: doar Desdemona - pentru scurtă vreme Împreună cu soțul ei și multă vreme singură. Dar (ce era mult mai important pentru un copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doarme, dar apoi Înțeleg că n-o să mai facă nici o glumă, niciodată... Și apoi toate interfoanele din casă Încep să urle. Eu strig la Tessie În bucătărie, care strigă la Milton În bibliotecă, care strigă la Desdemona În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându-i Clementinei că e vremea să se ducă acum acasă. Mai târziu În seara aceea: reflectorul luminează două camere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Început să-și Înlocuiască mașina cu una nouă În fiecare an.) Șchiopătând și târându-ne pe șosea, ne-am Întors acasă. Mama a ajutat-o pe Desdemona să se dea jos din mașină și a condus-o spre casa de oaspeți din spatele clădirii principale. A luat ceva timp. Desdemona se tot sprijinea În baston, ca să se odihnească. În cele din urmă, În fața ușii, ea a anunțat: ― Tessie, eu acum mă pun În pat. ― Bine, yia yia, a spus mama mea. Odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost răspunsurile pe care ni le-a adus părintele Mike În a treia zi, după ce Desdemona a refuzat să se dea jos din pat. Mama mea l-a rugat să Îi vorbească, iar el s-a Întors din casa de oaspeți cu sprâncenele de Fra Angelico ridicate Într-o blândă exasperare ― Nu vă temeți, o să treacă, a spus el. Întotdeauna se Întâmplă așa cu văduvele. L-am crezut. Dar, cu trecerea săptămânilor, Desdemona devenea tot mai deprimată și mai retrasă. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viitor... Îi aduceam masa de seară, uneori și prânzul. Căram tăvi prin porticul cu stâlpi maronii, de metal. Deasupra era terasa de pe acoperiș, neîntrebuințată, cu mahonul atacat de cari. În dreapta mea era clădirea cu piscina, netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a descoperi originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți, cea cu luminator, eram conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a descoperi originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți, cea cu luminator, eram conștientă de contraste. Camera aceea asemenea unei cutii, fără nici o Înfrumusețare sau pretenție, camera care se voia atemporală sau În afara istoriei, și acolo, În mijlocul ei, bunica mea atât de istorică, uzată de timp... Totul din Middlesex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-a așezat lângă patul Desdemonei, iar ea s-a uitat la fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat pe Milton cât putea să-și permită. ― Nu vreau să vorbesc despre asta, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luptat În picioare până când, În cele din urmă, Capitolul Unsprezece mi-a propus un târg. Cum spuneam: pe vremea aceea lumea avea tot felul de ochi În creștere. Iată, mai apăreau doi. Îi aparțineau fratelui meu, care, În baia pentru oaspeți, printre prosoapele de mâini Împopoțonate, mă privi În timp ce Îmi trăgeam În jos chiloții și-mi ridicam fusta. (Dacă-i arătam, n-avea să spună.) Fascinat cum era, stătea la distanță. Mărul lui Adam i se ridica și cobora. Părea uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de tare. Și starea ei de spirit reflectă acest lucru. ― De ce n-o conduci pe Callie În camera ei? Fă-i turul casei. ― Se aprobă, spuse Jerome. Am luat-o pe scările de serviciu, care porneau din bucătărie. ― Camera de oaspeți se zugrăvește, Îmi spuse Jerome. Așa că stai cu sora mea. ― Ea unde e? ― E În spatele casei, cu Rex. Îmi Îngheță sângele În vine. ― Rex Reese? ― Au și-ai lui o căsuță pe-aici. Jerome Îmi arătă apoi lucrurile esențiale: prosoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se zugrăvește, Îmi spuse Jerome. Așa că stai cu sora mea. ― Ea unde e? ― E În spatele casei, cu Rex. Îmi Îngheță sângele În vine. ― Rex Reese? ― Au și-ai lui o căsuță pe-aici. Jerome Îmi arătă apoi lucrurile esențiale: prosoapele oaspeților, amplasamentul băii, cum să aprind luminile. Dar manierele lui nu mă impresionau. Mă Întrebam de ce Obiectul nu-mi spusese nimic despre Rex la telefon. Era deja acolo de trei săptămâni și nu-mi spusese o vorbă. Am intrat În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
verzi. Ar fi trebuit să ia doar câte o pastilă, dar adesea lua câte două. Exista o zonă, la jumătatea drumului Între conștiență și inconștiență, În care Tessie reușea să gândească cel mai bine. În timpul zilei Își ocupa timpul cu oaspeți - lumea se oprea mereu pe acolo cu mâncare și trebuia să pună farfurii, iar apoi să strângă după ei -, dar noaptea, aproape cu stupefiată, avea curajul să Încerce să se Împace cu biletul pe care-l lăsasem. Era imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pereții de sticlă și mă simțeam aiurea. Îmi Închipuisem că la inaugurarea unei expoziții vor veni artiști. Erau numai sponsori, jurnaliști, critici și oameni din lumea mondenă. După ce am primit un pahar de vin de la un chelner care trecea printre oaspeți, m-am așezat Într-unul din scaunele de piele și crom care Înconjurau perimetrul. Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut asta intenționat. Am lăsat-o pe Desdemona să iasă din povestea mea pentru că, sincer să fiu, În anii dramatici ai transformării mele m-am gândit la ea extrem de rar. În ultimii cinci ani rămăsese la pat, În casa de oaspeți. Cât am fost la Baker & Inglis și În timp ce mă Îndrăgosteam de Obiect, fusesem conștient de prezența bunicii mele Într-un mod cât se poate de vag. O vedeam pe Tessie pregătindu-i mesele și ducând tăvi Înspre casa de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oaspeți. Cât am fost la Baker & Inglis și În timp ce mă Îndrăgosteam de Obiect, fusesem conștient de prezența bunicii mele Într-un mod cât se poate de vag. O vedeam pe Tessie pregătindu-i mesele și ducând tăvi Înspre casa de oaspeți. În fiecare seară Îl vedeam pe tatăl meu făcându-i conștiincios o vizită În camera plină de buiote și de provizii farmaceutice În care zăcea. Cu aceste ocazii Milton vorbea cu mama sa În grecește și Îi venea din ce În ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i astea. Vrea să facă baie la picioare. Cu sărurile Epsom și o bucată de baclava Înfășurată În celofan, am ieșit din casă și am trecut prin portic, pe lângă curtea din spate și pe lângă piscină, Îndreptându-mă spre casa de oaspeți din spate. Ușa era descuiată. Am deschis-o și am intrat. Singura lumină din Încăpere venea de la televizor, care era dat extrem de tare. Când am intrat, am dat cu ochii de vechiul portret al patriarhului Athenagoras, pe care Desdemona Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci? În pod. Eu sunt cel mai bun lunetist. Am zâmbit. Vom ține legătura prin radio-urile pe care le avem. Te ghidăm de aici. Ieșise în viteză din cameră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cinau la familia Pardon. Doamna Pardon pregătise o rață În sînge, care Îi reușea de minune, și lui Maigret Îi plăcea tare mult. — Nu e bună? Întrebă ea, văzîndu-l pe Maigret luînd doar cîteva Înghițituri. Doctorul Pardon Își privi deodată oaspetele cît se poate de serios. — Te doare ceva? — Puțin. Nu-i nimic... Medicul remarcase Însă că prietenul lui se schimbase la față și că pe frunte Îi apăruseră broboane de sudoare. La masă, nu insistase. Comisarul abia dacă Își Înmuiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]