3,530 matches
-
că revista Ateneu își continuă existența trimestrială. Sperasem într-o zodie mai bună. Se pare însă că nu e nimic de făcut, așa cum nu se poate face nimic nici cu Festivalul Bacovia. Situație fără ieșire. Mă bucur că sînteți totuși optimist. E lucrul cel mai sănătos de altfel. Am să încerc să vă imit. Dacă aveți cumva timp și dispoziție să-mi scrieți, nu uitați să-mi amintiți termenul pentru viitorul articol. Cu cele mai bune gînduri, Ion Maxim </citation> (28
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aștepta, cam care ar fi măsura obișnuită? Bacăul are o așezare mai prielnică decît Iașul și perspective mai bune pentru viitor. Vom avea în curînd acolo o universitate. Revista Ateneu, pornită de la începuturi modeste, se va dezvolta. Deci putem fi optimiști. N-am luat încă hotărîrea definitivă privind rubrica propusă mie. Ea nu trebuie neapărat să se numească „filologie”, ci poate purta și titlul „cultură” sau „literatură străină”, sau alt titlu mai general. Dacă, să zicem, i-am spune „literatura străină
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează prea mult, lume moartă; doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe, magazine imense sau tarabe cu vînzători optimiști, glumeți și doritori de vorbă, întocmai ca la noi unii producători direcți veniți de la țară. Te îmbrățișează Haralambie Mihăescu </citation> (20) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”14 februarie 1984”> Iubite prietene Căline, Răspund cu întîrziere la telegrama din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
luminos, pe care-l întâlnim la contemporanii lui Vasile Alecsandri. E aceeași privire largă, care îmbrățișează o întreagă epocă, aceeași obiectivitate în caracterizare și aceeași glumă lipsită de răutate și amărăciune. Dumitru C. Moruzi e un clasic și un om optimist, deși e contemporan cu Eminescu și cei mai intransigenți pesimiști ..., după cum îl caracteriza Mariana Conta - Kernbach. A publicat câteva studii sociale și politice (Basarabia și viitorul ei - 1905), o colecție de poezii (Cântece basarabene - 1912), romane sub forma de studiu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
un copil mic și un cuplu de neamuri proaste cu copilul lor. Atunci cînd turista dispare (după toate aparențele, înecată), după ce l-a rugat pe golănaș să-i supravegheze copilul și lucrurile, golănașul e pus în fața unei dileme morale. Rezolvarea optimistă e prea expediată ca să fie convingătoare, dar Sitaru are un ochi foarte bun pentru spectacolul unei plaje supraaglomerate, amestec comic de promiscuitate și iritabilitate generală. Dilema Veche, iulie 2008 Evadare Boogie (Romînia, 2008), de Radu Muntean întîmplările povestite de Radu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
François chiar și atunci cînd deznodămîntul propriu-zis e negativ sau neconcludent : fiind mai lungi, măcar par să aibă un sens chiar dacă pierde, François marchează puncte utile. S-ar putea spune că, datorită formei sale ceva mai tradiționale, filmul e mai optimist decît romanul (tradiționalul e reconfortant în sine), dar, în interiorul acestei forme, el își creează un echilibru echivalent. în roman nu există un lanț de evenimente care să ducă la o bătălie culminantă. în film există și înfrîngerea pe care o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei 20 de ani ai mei m-au ajutat să țin pasul față de gazdă și de tovarășii lui de muncă. Și eu și gazda mea am lucrat cu spor, chiar peste cele mai optimiste așteptări. O săptămână de muncă alături de oamenii locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
greva acum o datorie totală de patruzeci de mii de lei - o sumă enormă - în situația când aveam un salariu de maximum șase sute de lei lunar. Destul de greu, dar aveam acum condiții excelente de locuit, care întreceau chiar cele mai optimiste vise ale mele... Ieșeam dintr-o casă igrasioasă - un adevărat mormânt - și intram într-o casă nouă, luminoasă, confortabilă, care, deși rău datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
semnez și înmânez soției hârtia liniștitoare. Nu-i vine să creadă că eu am o așa de mare încredere în posibilitățile intelectuale ale fetei noastre! Eu însă știam ce știe fiica noastră. Curând sosește și drumeața noastră, vede aprecierea mea optimistă, se întâlnește cu tot grupul de colege și le arată ce scrisesem eu în privința reușitei la examen. Acest fapt a fost comentat ulterior cam răutăcios, că n-aș fi subliniat eu cuvântul „sigur” dacă n aș fi aranjat ceva la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că aș fi fost legionar și rând pe rând activistul devine tot mai lămurit și mai binevoitor. Nedreptatea se va rezolva și că vinovații vor fi sancționați pe linie de partid, conform statutului concluzionează activistul venit de la centru. Revin acasă optimist. Curând casa se golește de musafiri, soția și fiica merg la Făgăraș în vacanță, iar eu aștept... limpezirea apelor. La două săptămâni după anchetarea cazului sunt chemat la Comitetul de Partid Bârlad. Aceiași oameni, care călcaseră peste mine judecându-mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mașina Alietei. După aceea, momente de neuitat între tată și fiică, și plimbări repetate pentru a mă familiariza și mai mult cu oamenii și locurile respective. Din discuții Mariana a înțeles că în lipsa ei mă descurcasem mult peste cele mai optimiste așteptări ale sale, cu un însemnat folos pentru mine. Câte n-am discutat și câte nu mi-a povestit ea din perioada ei de acomodare cu Parisul, pe care l-a cunoscut anticipat foarte bine din imensa literatură franceză ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fata termină liceul, mai să fie admisă și la facultate. Ulterior, își caută un loc de muncă, se califică drept telefonistă, apoi viața a luat-o de mână și, prin căsătorie, a ajuns mai mult decât sperase în cele mai optimiste visuri. Câțiva ani mai târziu, în timp ce plecam la Olănești pentru tratament, o întâlnesc la braț cu un adevărat Făt-Frumos, se repede la mine îmbrățișându-mă și spunând însoțitorului ei: „Uite, Viorele, este domnul profesor care mi a schimbat cursul vieții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
urmă au spart ușa și l-au găsit mort. M. M.: Da, sunt situații. S. B.: Și a fost chiar în perioada aceea a Revoluției, am rămas toți stupefiați. Un om care părea de-un echilibru de invidiat, un tip optimist și un tip relaxat. Nu poți să știi ce are omul acasă. M. M.: Ăsta nu-i un motiv. Atunci era un motiv, dar acum, nu. S. B.: Bun, cine știe cum a încasat el? M. M.: E lumea plină, dom'le
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.) și puțin Schopenhauer - «spre cer, cătră lumină !»”. Numai că în ciuda decupajului „optimist” și olfactiv, Schopenhauer este unul dintre filozofii care marchează prin filozofia sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-o mizascenă ironică care trasează, de fapt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orice agitație, a redevenit un monstru de piatră, nemișcat, mut la orice întrebări.” Într-o scrisoare anterioară (10 aprilie 1947), Radu Stanca proiecta Sibiul ca un „loc unde nu s-a întâmplat nimic”, refuzând tentația Clujului, dar introducând un ton optimist în perspectiva întâlnirii la București a celor doi prieteni : „Cred într-adevăr că nu e nimic de făcut în acest oraș-mormânt. [...] Prefer Sibiul unde cel puțin am continua senzație că mă închid definitiv. Adaugă și poezia neschimbată a Sibiului și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mult bănuite, decât moștenite peste veacuri. Căci, într-adevăr, singura soluție rezonabilă pentru noi este aceea de a îmbina suma cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor despre aceste locuri, cu imaginația care aici își poate da frâu liber. Un mister optimist, generat probabil de coloanele colorate, de camera tronului sau apartamentele regale, de frescele restaurate. Cămările pentru depozitarea proviziilor cu uriașele recipiente, camera de baie, toate bănuite, sugerate doar, dar relevând o efervescență vitală cum rare ori mai poți percepe în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere diferențele de vârstă dintre noi, în sprijinul tatei și al mamei ne-am crescut și unul pe celălalt, cu dragoste și grijă. Deși modești ca situație materială, ne-am purtat starea ca pe un titlu de noblețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chemat la "Înalta Poartă", eu, un nevolnic, un neica nimeni, o furnică oarecare a mușuroiului de oameni ai muncii. A doua zi, pus la patru ace, eram prezent la înfățișare cu jumătate de oră înainte de termenul fixat. Fiind o fire optimistă, speram c-o să rămân în final cu capul "nescurtat" și zâmbeam aducându-mi aminte de un student de al meu picat săracul la 4-5 materii, care la oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alde noi. Am fost în toată aceasta perioadă "mâna dreaptă" a lui Adrian Dohotaru, se obișnuise cu mine , aprecia stilul meu de a gândi și a acționa și îi plăcea firea mea mereu pozitivă, felul meu de a fi mereu optimist și vesel, indiferent de împrejurări, calificându-mă într-o zi: "Vasile, tu ești o ființă solară!". Avea dreptate! Așa că știu că-i era greu să mă piardă. A venit însă și vremea să ne despărțim. Adrian Dohotaru dirija în MAE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
știau În ce se bag). La problemele lor istorice s-au ad)ugat necazurile unui stat mic confruntat cu furtunile unei ostilit)ți s)lbatice. Kedourie nu face afirmații negândite. Ideile sale eman) dintr-o judecat) profund). Și nu este optimist. A șadar, cam asta aduc cu mine la Chicago la Întoar cere. Marele Chicago, cu iernile sale gri - un peisaj cenușiu, cu umbre negre. În timpul iernii cap)ț) un aspect oarecum mineral. Dup) atâția ani, nu pot crede c) acest
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care Întâmplător erau disponibili, diverși copii cu care ne Întâlneam În fiecare iarnă la petreceri mai mult sau mai puțin plicticoase, câțiva colegi de școală (neobișnuit de tăcuți - dar din păcate observau fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea mamă i-a dat mână liberă, Lenski a Închiriat un aparat complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nevoie ca orașul - în fostul meu cartier - să arate cum arăta, complet anihilat. Golul pe care îl contemplam sugera un nivel al timpului ce depășea cu mult pe cel la care s-ar fi putut ridica, chiar după calcule foarte optimiste, șansa mea de viață. Numai într-un viitor destul de îndepărtat era posibilă o metamorfoză atât de radicală a unui peisaj familiar: un viitor pe care n-aveam să-l apuc ca om viu. Ceea ce vedeam reprezenta imaginea unei realități postume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai tineri. Pentru mine, mai ales, care am trăit cu el în casa în care m-am născut, timp de 40 de ani, golul lăsat de el nu se poate umple cu nimic. M-a iubit și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau glumește. Am luat-o ca pe o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mai târziu, aveam să aflu că stăteau ascunși de teama furiei mulțimilor, fără a se gândi la noi, cei pe care până în acea zi îi supravegheau și îi urmăreau ziua și noaptea. Seara a venit soțul cu ultima cursă. Era optimist și se străduia din răsputeri să mă asigure că totul va fi bine acum, după ce am scăpat de odiosul dictator și de „savanta” lui consoartă. Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l-am întrebat neliniștită. Îl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]