3,808 matches
-
de termen al unei poetice rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam poate caietul de versuri, smuls din alte mâini, și ars, din oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și zise zâmbind: -Da... foarte bine. Radu reuși foarte repede să-și alunge acea amintire urâtă legată de accidentul tatălui său, care le aduse atâta suferință. De altfel, se gândi înainte de a urca, deoarece încă mai avea un fel de oroare față de mașinile de acest tip, dar vroia să-i facă un serviciu Ramonei care a fost atât de bună cu el, când ea nici măcar nu-l cunoștea. -Cu mulți ani în urmă, tatăl meu a avut un accident. La acea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
i-au fost de-ajuns primele rânduri muzicale, ca să-și aducă aminte de neuitata melodie, întrucât văzuse filmul acela cu scene atroce în care bravura prizonierilor din lagărele de exterminare depășea ferocitatea gardienilor ucigași. Deși, adesea, resimțise un fior de oroare, se interesă din politețe: Cred că am auzit acest cântec interpretat de mulțimea deținuților de la Auschwitz. În filmul acela, în filmul acela, care se chema, se chema... Nu-și aduse aminte cum se numea filmul, dar Melanie confirmă, de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Însă Tătucul și ceilalți comandanți l-au uitat. Ori s-au prefăcut că l-au uitat! Nu l-au mai făcut pe Marinescov nici un fel de erou: l-au lăsat să-l schingiuiască remușcările și Istoria să-l pomenească cu oroare. Țin minte că fiica lui Marinescov îi istorisea mamei că tatăl ei, dezamăgit de nerecunoștința lui Stalin, a încercat de mai multe ori să se spânzure și că după un timp a dispărut fără urmă. Mama mai povestea că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe vreuna dintre ele! Nu ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am împărțit în vreo cinci genți și le-am scos pe la geamul de la șosea, fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată viața mea să tai o găină; eu aveam oroare de sânge. Mi-am făcut tot felul de scenarii de astea: să iau taxiuri, ca să nu mă miroasă câinele. Am aruncat-o în Dunăre. Deci la mine-n casă n-a mai rămas nimic; am dus tot la Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
numai nenorociri, spargeri, tâlhării. Mai multă fibră, forță, nu masă musculară, ci mobilitate, alte caracteristici care alții practic nu le aveau, și am folosit calitățile astea cu succes. Singur, am început cu toate mașinile din cartier, pentru că aveam o mare oroare pentru sectoristul de sector. Urmăream numai unde era dânsul de servici, când era la noi la bloc - toate mașinile din raza lui, chiar dacă nu furam, le stricam, spărgeam bordul, tăiam scaune, să-i fac rău lui. Pentru că, fiind în fața blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai coboare intrarea și să se descotorosească de treptele inutile“, gândi Takamori. „În felul ăsta, ar avea un aer mai intim“, judecă el pe când intra la secția de poliție Marunouchi. Orice tânăr de vârsta lui Takamori, care nu a trăit ororile războiului, nu putea să nu simtă o oarecare spaimă când pășea într-un astfel de loc. Odată ajuns înăuntru, a scăpat de senzația neplăcută. Tînărul polițist de la intrare le-a spus politicos încotro s-o ia. — Dacă-l căutați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa de tare Încât aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei, pe care acele imagini mă obligau să mi-o imaginez. — Oroarea În totalitatea ei? Ce vrei să spui? — Faptul de a te lăsa pradă disperării, renunțarea la tot, supunerea tăcută, asta vreau să spun. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei, pe care acele imagini mă obligau să mi-o imaginez. — Oroarea În totalitatea ei? Ce vrei să spui? — Faptul de a te lăsa pradă disperării, renunțarea la tot, supunerea tăcută, asta vreau să spun. Pentru mine e ceva de nesuportat, acea ardoare morbidă care survine În timpul războiului, acea aprigă pornire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâlnit-o În forma ei cea mai elaborată Într-un documentar despre Auschwitz, Noapte și ceață, realizat de Alain Resnais, un cineast francez la fel de cunoscut ca Godard. Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui documentar de scurtmetraj, care prezintă orori insuportabile, grămezi de cadavre aruncate unele peste altele. Însă cele mai terifiante mi s-au părut toaletele. — Toaletele? — Da. În plus, și paturile erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
povestească cu ochii strălucindu-i, dar nu mai avea acea candoare de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am ezitat Îndelung dacă să-i cer să renunțe sau nu la ce-avea de gând să facă cu Mie. Bineînțeles că problema nu se punea În termeni de morală, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prima oară, să se lase pradă fanteziilor, pe care până atunci le detestase. — M-am Întâlnit cu ea. E o femeie așa cum mi-am imaginat-o. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Oroare, În sensul că voiau să lase impresia că pun mare preț pe cultură, dar nu era cine știe ce de capul lor, În primul rând pentru că mă chemaseră pe mine, când eu eram, probabil, ultima persoană pe care aveau chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oară, să se lase pradă fanteziilor, pe care până atunci le detestase. — M-am Întâlnit cu ea. E o femeie așa cum mi-am imaginat-o. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Oroare, În sensul că voiau să lase impresia că pun mare preț pe cultură, dar nu era cine știe ce de capul lor, În primul rând pentru că mă chemaseră pe mine, când eu eram, probabil, ultima persoană pe care aveau chef să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de fecale? Incredibil cum Japonia devine o țară din ce În ce mai igienizată! Când eram În școala primară, eram responsabilul clasei pe probleme sanitare și, În ziua examenului medical, trebuia să strâng de la colegii de clasă cutiuțele cu eșantioane de materii fecale. Aveam oroare de asta pentru că din unele cutiuțe excrementele dădeau pe dinafară. Yazaki mi-a povestit că n-avea chef să-și introducă propriile excremente În cutiuță și să le ducă la școală, așa că a pus În schimb niște excremente de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
târziu. În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărțit s-ar fi întors înapoi după ce plecaseră, poate le-aș fi căzut în genunchi. Sau, cine știe? Poate, dimpotrivă, aș fi luat-o de la capăt. Căci aveam oroare de scuze și de iertare. Preferam să se creadă despre mine lucruri neadevărate decât să mă explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
te gândești în altă parte. Se fac, dar știu. Nu vă reproșați nimic, rareori ai întâlnit camarazi mai buni. Un mod rezonabil de a suporta eternul război dintre bărbat și femeie. Cu păcile lui, cu armistițiile lui, toate iluzorii. Cu ororile lui. Nici un conflict armat nu a consumat atâta imaginație. Arta spionajului total. Vorbe, gesturi, intenții, neintenții, nu scapă nimic. Fiecare încearcă să stea lipit de adversar: pe stradă, la masă, în pat, în somn. După moarte. Înhumați alături. Scrii. MAGISTRATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În ceea ce ne privește pe noi, biserica catolică, apostolică și romană, vom organiza o campanie națională de rugăciuni ca să-i cerem lui dumnezeu să hotărască Întoarcerea morții cât mai repede posibil spre a scuti sărmana umanitate de cele mai mari orori, Dumnezeu are autoritate asupra morții, Întrebă unul dintre optimiști, Sunt cele două fețe ale aceleiași monede, de o parte capul, de cealaltă pajura, Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se felicite, fără rezerve, pentru succesul campaniei naționale de rugăciuni al cărei obiectiv, reamintim, fusese acela de a-l ruga pe dumnezeu să facă să se Întoarcă moartea cât mai repede posibil ca să scutească biata umanitate de cele mai mari orori, am Încheiat citatul. Durase aproape opt luni să ajungă rugăciunile la cer, dar trebuie să ne gândim că numai pentru a atinge planeta marte avem nevoie de șase, și cerul, cum e ușor de imaginat, trebuie să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din nou la revedere și am mers înapoi la mașină: — Du-mă departe de aici, Bernie, șuieră ea în timp ce-i deschideam portiera. Până să pornesc eu motorul, ea plângea din nou, numai că de data asta era de uimire și oroare: Nu pot să cred că oamenii ar putea fi atât... atât de malefici, suspină ea. — Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta, i-am zis. Zău că-mi pare. Aș fi dat orice să fi putut evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuneam, suntem aproape, o să vezi, totul va fi bine. Fii liniștită. Italia era liniștită, nemișcată și fierbinte, poate chiar în comă. Marea începea să se simtă în aer, în vegetație pe străzile plate și nelegate între ele. Marea sudului, cu ororile ei imobiliare care dădeau spre plajă. În sfârșit, în centrul unui sens giratoriu, sub o adunătură de indicatoare stradale ruginite, a apărut acela alb cu H-ul roșu în mijloc. Am mai făcut câteva sute de metri și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]