3,713 matches
-
nu poate fi exhaustivă decât în interiorul sistemului de lectură (p. 314), care are logică, rigiditățile și capacitatea sa limitată de absorbție și de respingere. Dar acest sistem urmează a fi refăcut, când apar noi date care-l contrazic formal. Primejdia pândește, deci, și pe Theodor Codreanu, al cărui nivel metodologic, înalt, valorează mai mult pentru noi, decât rezultatele la care ajunge, totdeauna perfectibile. Ne-a plăcut deci să descoperim și să extragem, pas cu pas, dintr-o carte stufoasă, plină de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât din partea unui antiromânism stăruitor și feroce. Unul din argumentele forte ale desconsiderării ziaristicii lui Eminescu este comparația (ipocrită) cu poezia: publicistica nu a avut și nu are nici o însemnătate, comparativ cu poezia, deoarece ea, ziaristica, este produsul unei minți pândite de boală. Incriminările de acest fel au început cu contemporanii lui Eminescu, alde Grigore Ventura, Al. Ciurcu et. comp., au culminat în anii proletcultismului și s-au prelungit după 1889, uneori în forme acut-aberante, la contemporanii noștri: Moses Rosen, Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care-l pândește pe creator și narcisismul creator, biruință adesea eroică asupra celui dintâi". Sau: "în noianul de simptome oferite de medici, se uită adesea că între artist și pacient diferența este foarte mare". Din păcate, în paginile care îmbracă atare afirmații, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care cuprinde poate și secretul profundei sale înțelegeri prin iubire, aplicate la întregul domeniu al cunoașterii. Th. Codreanu știe astfel să ne deschidă apetitul de-a gândi, făcându-ne atenți să respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul. Prefață la vol. Fragmentele lui Lamparia, 2002 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic Proteicul Theodor Codreanu, critic și istoric literar, eminescolog, eseist, publicist, editor, umorist, profesor la Liceul Teoretic "Cuza-Vodă" din Huși, doctor în litere cu teza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ni se prezintă viu regândite de autorul Fragmentelor, am spune spălate de rugina uzului și abuzului (...). Th. Codreanu știe astfel să ne deschidă apetitul de a gândi, făcându-ne atenți să respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul". Cine este Lamparia? Din notații disparate deducem că este o entitate ficțională, poate un alter-ego, poate un celălalt mai lucid, purtătorul de cuvânt, "mesagerul" omniscient și omnipotent, un interlocutor metafizic, categoric foarte cultivat. La un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărturar de atunci), valențele sale de "gânditor aforistic", pentru a conclude că acesta reușea/ reușește "să ne deschidă apetitul de a gândi" ajutându-ne, în felul acesta, să evităm și să respingem invazia "primejdiilor și a lucrurilor comune" care ne pândesc la tot pasul. Culegerea de față însumează două secțiuni: prima, În căutarea stilului, rezervată meditațiilor și considerațiilor despre artă și cultură, și a doua, Oglinzi, cu referiri de ordin general, din care nu lipsesc exemplificările din realitatea imediată a României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perspectivă ontologică iar experiența lecturilor o reliefează. Tânăr fiind este preocupat de adevărul raportat la profunzimea sentimentelor de dragoste. Experiențele erotice îl face să tragă concluzii pesimiste: "Iubirea e ridicolă atunci când e falsă" (858) sau "Aș putea zice că mă pândește calea desfrâului" (854). Cât privește perspectiva devenirii viitorului critic și teoretician literar, se pare că s-a ajuns deja la acea capacitate de disociere a valorilor, de raportare la o concepție proprie. Autorul jurnalului nu ține cont de aprecierile autorizate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
occidentale democratice au decis sacrificarea Cehoslovaciei, guvernul român a decis păstrarea neutralității. Concluzia dezbaterilor a fost exprimată de Miron Cristea, care a cerut păstrarea neutralității României „cât vom putea mai mult” și raporturi amiabile cu toți vecinii. Anticipând pericolul care pândea România, regele Carol al II-lea a efectuat o vizită la Londra (15-18 noiembrie 1938) și Paris (19-21 noiembrie 1938), pentru a primi un sprijin politic și economic cât mai eficient. La întoarcere a discutat și cu Adolf Hitler, cancelarul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Argeș. 82. Pino Tobar Hernan Fernando, cetățean chilian, născut la 3 august 1952 în localitatea Santiago, Chile, fiul lui Daniel și Mărțina, cu domiciliul actual în București, str. Tohani nr. 2, bl. 33, sc. A, ap. 13, sectorul 4. 83. Pândi Charitini, cetățean grec, născută la 13 decembrie 1971 în localitatea Atena, Grecia, fiica lui Nicolaos și Irini, cu domiciliul actual în București, str. Ioniță Cegan nr. 2, bl. P 11, sc. A, et. 3, ap. 16, sectorul 5. 84. Dragin
HOTĂRÂRE nr. 942 din 23 decembrie 1998 pentru acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122708_a_124037]
-
faci atîta treabă și răpidi ca să termini nu să te lungești așa! judecățile tot din automatism, depou de tramvaie pe mal din cîmp, săritură de la pastoral la particular echipamentul urban, ceața de întors lui apăsarea toamnă, coadă de noapte difuză, pîndește ruralitatea în răsărit, la pornire mi-am făcut cruce, obediența nepoata alături, în loc de buze despicături în carnea obrazului, clipește zborul de porumbei, în fiecare din ei s-a zbătut altceva, grilajul de la Lețcani flori în rînd cu semne necunoscute spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în pragul realizării visului meu de adolescent. Peste opt zile devin cadru în corpul diplomatic al țării, la început, desigur, ca stagiar, totuși ce încă altceva aș mai putea să-mi doresc?". La acea dată habar nu aveam că mă pândea, nu după mult timp, o încercare gravă, înscenată de obsesia ranchiunoasă a răului personificat. A doua zi mi-am cumpărat o pereche de pantaloni de culoare închisă și două cămăși asortate, căci credeam că cineva care lucrează la Ministerul de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
porecla "Micul Paris de pe malul Crișului". O poreclă destul de exagerată, dar nu și în ochii mei de băiat "crescut la țară", copleșit de arhitectura, bulevardele, tainele și surprizele orașului mare, descoperite treptat, odată cu trecerea timpului. Una din aceste surprize mă pândea pe o străduță periferică în apropiere de parcul orășenesc "Reday", unde am descoperit un grup de trei clădiri construite în același stil și care aveau ceva ce camufla menirea lor adevărată. Dar privindu-le, nu puteai să scapi de senzația
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bani. Următorul însă a umflat totul, spre invidia tuturor. Mulțumiți de distracție, oamenii au mers la bodegă, să tragă cîte o mastică. Povestea s-a prelungit și acolo, în veselie și gălăgie. Băi, Goangă, i-ai făcut-o... L-am pîndit cînd nu era atent. Aștepta să trag aerul în piept, dar eu... hoț, aveam aer destul... Noaptea își intră în drepturi și oamenii se duc spre casele lor. Goangă zîmbea la gîndul că o să-i povestească neveste-sii ce ispravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este în regulă. Și borhăile? Ce-s alea? De pe la noi, din partea Dorohoiului. Adică măruntaiele. Ce-i cu ele? Nu trebuie scoase? Cine ți-a spus bazaconiile astea? Nimeni. Merg pe stradă și încep să întrevăd un pericol uriaș care îi pîndește pe viitorii pacienți. Îmi imaginez că în viitor vom avea poate (brrrr!) zeci de dialoguri de coșmar de tipul următor (redau o convorbire a amicului meu cu doctorul Petrescu): Ce-i cu dumneata? Arăți ca naiba. Mă duc la doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
priveligii împreună cu Olofi, Obbatala și Orula, ca să fie primul ca putere... Sigur, este firesc, răspund aiurit de tot. Dar, din păcate, dacă Eleggúa aduce fericire cînd vrea, el este mereu acompaniat de Echu, cel care încarnează toate problemele, primejdiile care pîndesc omul. Nu este Diavolul, dar este prezent în toate necazurile noastre... Of, Doamne, Doamne, mă lamentez sincer aproape. Nu există fericire fără nefericire, liniște fără zgomot, pace fără război, frumos fără urît. Dacă lampa care atrage iubirea nu merge, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reduc, în fond, la unul singur: căutarea lui Dumnezeu, adică a singurei realități capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vom sucomba curând. Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu Polul Nord în cana de cafea și cu Fram ursul polar în curte. Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruși aviari și porcini ne pândesc după colț, guturaiul capătă gri mase de pandemie. Să nu uităm însă meteoriții, SIDA, dezastrele ecologice, demografice, financiare, uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 și școala de la Păltiniș, cu ucigașul ei monopol cultural și politic. Coborând în pitorescul parohial
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
printre rânduri. Cu condiția să nu creeze, prin efortul său inovator, un alt text și un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deștept, mai talentat, mai profund decât însuși obiectul stră da niilor sale. Tot omul e pândit, astăzi, de cel puțin două maladii insidioase: suntem (mereu) foarte ocupați și vrem să fim (mereu) foarte inteligenți. Rezultatul e, în primul caz, o semnificativă pierdere de libertate, iar în al doilea - o ireversibilă înstrăinare de bucuriile simple. Ambele maladii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce face cu coada decât să țină În ea covrigi și, băgând-o Între picioare, să-și trădeze frica... Așadar, codița mea inteligentă execută un adevărat balet și când sar, și când mă plimb dezinvolt pe muchea gardului, chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întruchipată. - Uite Cristi ce știu de la verișoara mea sălbăticuță, Felis silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui biocâmp excedentar, motiv pentru care caută numai locuri deficitare. Unul e bradul, altul e molidul, ca plante cam vechi. Și În ei pândește ea vreo veveriță care tot prin astfel de arbori hălăduiește, și din același motiv; nu numai pentru că acolo găsește conuri... Precum eu pândesc șoarecele, și el un excedentar energetic, adică ce mi place să bag În burtică, șoarecele fiind bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
caută numai locuri deficitare. Unul e bradul, altul e molidul, ca plante cam vechi. Și În ei pândește ea vreo veveriță care tot prin astfel de arbori hălăduiește, și din același motiv; nu numai pentru că acolo găsește conuri... Precum eu pândesc șoarecele, și el un excedentar energetic, adică ce mi place să bag În burtică, șoarecele fiind bună rubedenie veveriței. Înțelegi, cred, că trebuie să te Înconjori de elemente de mediu aflate la antipodul tău energetic, dar să Înfuleci numai ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând ogoarele voastre de grâu. Vă pândea foametea, cât de mult n’ați fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte bine, dar nici să traversez Mediterana. Mai bine să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Izvor, stâncă, arbore? Mai aveți o sursă de apă curată, În afara celei plate, rămasă de odinioară În străfundurile pământului? Stânca a devenit minereu, și priviți ce-au ajuns Călimanii, de când cu exploatarea sulfului. Pădurea dă mereu Înapoi, iar deșertul Îi pândește fiecare pas Îndărăt, și zadarnic a zis-o Eminescu În Doina lui. Râu, foc și vânt? Păi de unde vă scoateți energia spre a o risipi apoi pe toate prostiile? Din hidrocentrală și termocentrală. Dar n’am timp acum să detaliez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze cu prietenul lui, dar Întins pe canapea: Suit pe el, Îl „frământă“ cu lăbuțele dinainte, „ștampilându-l“, „tipărind“ mesajul către mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]