4,130 matches
-
lumină. Am strigat să-mi aud propriul glas, i-am legat, am încălicat și de astă dată cumințenia și sforăiturile lor de cai m-au liniștit cu totul, am început să cânt fluierând și până acasă am și uitat ce pățisem. Iată însă că șoapta lui reapărea și asta mi se întîmpla adesea și totdeauna numai în mijlocul naturii. Uneori o acceptam resemnat, o cunoșteam prea bine, alteori însă era o surpriză totală, mă pomeneam exclamînd: "Hai, taci, doar calc pe corpul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de vorbă cu un astfel de șef mare. Cunoscusem numai din cei mici, un tâmplar din sat al cărui frate, și el legionar, mi-era prieten de mult, nașu-meu Tîlvan, student întîrziat care mă amenințase odată că pot s-o pățesc și eu ca și omul acela pe care tocmai îl bătuseră în fața primăriei cu frânghiile ude (era prin septembrie) dacă mă ridic împotriva Legiunii. Nu mă "ridicasem" cum spusese el, ci îl întrebasem doar dacă știa că omul acela pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Un general energic venise la putere și adusese cu el Mișcarea. Ei bine, care fusese primul lor gând ca să exprime aspirația eternă a neamului? Înființaseră "poliții legionare", să bată oamenii în piața publică. Un mare negustor din Roșiori, Colțatu, o pățise astfel, deci întîmplarea de la noi din sat nu era izolată. De ce "poliție legionară"? Cea obișnuită, care să respecte legile, nu era de ajuns? Pe cine amenințau ei cu aceste poliții, împotriva cui erau îndreptate acum după ce erau la putere? Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea de stăpânit până nu era dată la armăsar. Dacă animalul numit de Swift Yahoo ar fi pățit și el la fel, adică dacă ar fi fost castrat, ar fi ajuns și el docil, pur, neturburat de stări sălbatice, iraționale... Era ceva cu Swift, aspira spre puritate și i-am citit și fratelui meu Nilă acel paragraf în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
murind înaintea ta în timp ce într-un mare oraș se internează într-un spital și în zilele următoare e dus repede cu camionul spre un cimitir abstract și nu-i vezi cortegiul, să-ți amintești că și tu poți s-o pățești ca și el și să-l poți ierta. Spre șaizeci de ani Zaharia Stancu înghițea tot felul de mârșăvii și îl întrebam de ce nu rupe cu cei care îi otrăveau bătrânețea. Nu pot să rup, îmi răspundea, da, nu pot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
revoluției ruse"? Era! Perfect! \ Surâdeam în sinea mea. Știam că aceste gânduri erau copilărești (în mod curios la nouăsprezece ani eram mai grav), tinerețea ne dă adesea această stare de spirit de jubilațiune nemotivată și puțin profundă, până n-o pățim (și ulterior aveam s-o pățesc, nu atât de rău ca alții, numai întîmplarea m-a ferit, totuși am fost declarat la un moment dat, că aș fi în mod dialectic, adică fără voia mea, "dușman al republicii populare romîne
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sinea mea. Știam că aceste gânduri erau copilărești (în mod curios la nouăsprezece ani eram mai grav), tinerețea ne dă adesea această stare de spirit de jubilațiune nemotivată și puțin profundă, până n-o pățim (și ulterior aveam s-o pățesc, nu atât de rău ca alții, numai întîmplarea m-a ferit, totuși am fost declarat la un moment dat, că aș fi în mod dialectic, adică fără voia mea, "dușman al republicii populare romîne"; asemenea calificativ nu era o glumă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el adică, de fapt, acolo în dreapta, lucrul acela pe care nici doctorii nu-l știau. Cât despre rest, hm! S-a îmbolnăvit omul și a murit... Asta o să ni se întîmple la toți și nu scrie nicăieri că o s-o pățim chiar ca Ivan Ilici. Am pus mâna pe umărul lui și l-am zgâlțâit de bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? În ultimul an, 39, îmi petrecusem vacanța de Crăciun la el. Scrisese acasă din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își frâna cu greu o veselie, bucuria aceea a lui de a trăi care în fața mea îl stăpânea ca mai înainte. Și astfel, în această stare de spirit, îmi spuse că înainte de primul război bunicul lui, preot în sat, a pățit ceva... au intrat în ograda lui unguri călări, au pus mâna pe el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un scurt șuierat) i-au tăiat gâtul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era legat în mintea mea de revolta lor eșuată, dar un simplu preot de sat... Un preot avea și Rebreanu în Ion, pe Belciug, căruia i se ceruse de către inspector să predea în școală limba maghiară, dar refuzase, și nu pățise nimic. - Codrine, zic, mărturia lui Rebreanu, în Ion, e că relațiile dintre români și maghiari erau destul de pașnice. Herdelea cel tânăr vorbea bine ungurește, iar taică-său, care era dascăl în sat, aleargă la un moment dat în toate părțile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vitrină, sau într-un ziar, îmbrăcat în cămașă verde. De ce vruseseră legionarii să-l dea jos? Întrebările însă nu-mi stăruiră în minte, ca și Nilă îmi mâneam franzela ca un cal nepăsător... firește... cu pistoalele lor... Trebuia s-o pățească... Mă miram în clipele acelea cum de ajunseseră ei să... Hm!... Și acum... Gheorghe... Megherel... Dar nu mă mai gândii nici la Gheorghe și nici la Megherel. Totul fugea parcă cu viteză în urma mea și gândul mi se întorcea înapoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ilie: nu era bancher. Directorul Ionașcu însă nu mă chemă la el până la sfârșitul anului școlar, an pe care îl petrecui în amorțeală și așteptare. După-amiezile ieșeam în oraș fără învoire și portarul se învăța cu mine văzând că nu pățesc nimic, îmi deschidea poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam și eram dus. Într-o duminică trecui pe la Gheorghe al lui Costică brutaml curios să văd dacă nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nimic, îmi deschidea poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam și eram dus. Într-o duminică trecui pe la Gheorghe al lui Costică brutaml curios să văd dacă nu pățise ceva. Nu pățise. În timpul rebeliunii fugise de la sediu, îmi povesti el, și fugise la timp, fiindcă a doua zi toți cei de-acolo fuseseră omorâți sau prinși de armată și băgați prin pușcării. Acum lucra la Uzinele Centrale București (U
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam și eram dus. Într-o duminică trecui pe la Gheorghe al lui Costică brutaml curios să văd dacă nu pățise ceva. Nu pățise. În timpul rebeliunii fugise de la sediu, îmi povesti el, și fugise la timp, fiindcă a doua zi toți cei de-acolo fuseseră omorâți sau prinși de armată și băgați prin pușcării. Acum lucra la Uzinele Centrale București (U.C.B.) tot ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și râsei și eu... Gheorghe însă nu râdea. Și atunci renunțai să-l mai întreb cum ajunsese el de la Gagel la sediul Legiunii, observasem că evitase să-mi răspundă. Cum să fi ajuns? Tot prin Megherel, prin cine altul? Nu păți nimic Gheorghe, dar în aprilie fu încorporat. Despre Megherel află de la cineva și îmi spuse și mie că nu fusese prins, dar nici în țară nu mai era, fugise chiar atunci, în zilele reprimării Legiunii, peste hotare, cu alți șefi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
grupul lor, angajați la un ziar, puneau la cale noi polemici, în special cu același ziar Porunca vremii, râzând, citând pasagii tari care trecuseră prin cenzură, furia celui cu care polemizau; temerea voalată a lui Untaru că ar putea-o păți, stârnind ironiile răsucite ale celui care avea un ascendent asupra tuturor, Geo Dumitrescu. Grasul se uită la ceas, stârnind proteste. Să stea, unde se grăbea așa? El le spuse cu un glas care te făcea să înțelegi că așa se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întîmple, pe coperta ultimă, cu litere apăsate, în câteva fraze, cuvinte despre destinul unui poet, într-un timp istoric turbure și primejdios. Cine dorește să fie arestat? Nimeni. Dar cine vrea să stea acasă astupîndu-și urechile când un prieten a pățit-o, pentru gânduri care au fost comune? Mă așteptam, de la o zi la alta, să fiu ridicat de-acasă, sau toți împreună să fim arestați la redacție. Fiecare avea la el volumul Iui Filerot, probă sigură a adeziunii la conținutul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pregătea, dar ce? Evanghelia după Matei avea patruzeci de pagini, în care găseai o nouă religie, pe concret, cu parabole clare, o viață, o răstignire și o înviere. Ăsta nu mai termina cu profețiile lui delirante și în plus nu pățea nimic și nici nu era limpede cum după spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfârșit să văd dacă într-adevăr înfîptuia sau pățea ceva. Nimic, stătea mai departe, în cavernă, ieșea afară, vorbea cu soarele, păsările, animalele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o înviere. Ăsta nu mai termina cu profețiile lui delirante și în plus nu pățea nimic și nici nu era limpede cum după spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfârșit să văd dacă într-adevăr înfîptuia sau pățea ceva. Nimic, stătea mai departe, în cavernă, ieșea afară, vorbea cu soarele, păsările, animalele îl înconjurau, ețetera, ețetera... M-am uitat prin celelalte două volume. Acolo, da, era filosofie, dificilă însă pentru gustul meu de claritate, și poate că și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prietenia mea cu Miron Paraschivescu îmi ajungea, am început să fiu, dacă nu evitat de cei de la Popasuri, cel puțin ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, mă intriga prin clătinările lui din cap: ăștia, spunea el, or s-o pățească. Luau în derâdere producția literară a unor reviste ca Gândirea, Meșterul Manole, Dacia rediviva, Dacia și altele, unde pe lângă tracisme și un ridicul imperialism, era elogiat soldatul german și războiul de cruciați pe care îl duceam alături de el. Alteori Orleanu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
50 lei, eu aveam mărunt, 28 lei, cu bacșiș cu tot. Am zis că nu are rost să plătească ea de vreme ce nu are mărunt pentru că băieții care aduc pizza nu prea dau rest, motivând că nu au mărunt, o mai pățisem și În alte dăți. Ea, nu și nu, că vrea să plătească, vrea să schimbe și banii, totodată. Și uite așa, ne-am tot ciondănit cine să plătească; punea banii pe masă, eu Îi dădeam Înapoi. Ca sămi fie mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ca de obicei. Când am intrat acolo, era orgie. Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine. Era isteric. Am fugit și am apucat să mă Încui În WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se Întâmplă. Apoi au venit niște brancardieri și, Împreună cu ei, i-am imobilizat iar asistentele, toate, le-au făcut injecții cu o concentrație mai mare de diazepam. Doctorul se uită prin
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de bulgării de zăpadă pe care ceilalți îi aruncau. Cu o precizie clară, câte unul nimerea ținta. Nu se oprea însă. Ar fi luat o bătaie mai cruntă dacă ar fi încăput pe mâinile copiilor din sat. știa asta. A pățit-o când a ajuns în sat și a încercat să se apropie de un grup de vârsta lui. De frică, unii din ei au luat-o la fugă, cei care au rămas, au dat cu setea vârstei lor în el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care, văzîndu-i mișcarea, strigă cu o izbucnire de bucurie: ― Domnule doctor, uite, uite că s-a deșteptat! Doctorul Meyer se plecă asupra bolnavului, îl bătu prietenește pe obraz și întrebă cu o imputare blîndă: ― Ei, ce-i, amice? Ce-ai pățit? Așa te vindeci d-ta? Asta ți-e voinicia?... Când ți-am spus să te cauți și să... ― Câte ceasuri sunt, doctore? șopti Bologa cu o presimțire tristă. ― E dimineață, prietene... Ce-ți pasă? Stai liniștit, nu-i nimic grav
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]