3,706 matches
-
I-a băut și oțetul de după sobă, după care și-a făcut nevoile în casă și dus a fost...” Părintele Schijă, ajutat de alți trei preoți, la fel de tineri, a dat slavă mesei și iarăși ne-a făcut să plecăm frunțile păcătoase: „...și iarăși m-am uitat în morminte și am văzut oase goale și am zis: oare, cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?”... - Săriiiți, oameni buni, săriiiți! Ajutooor! Toți am fugit spre dealul Rotăriei. Venise tot
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tineri, a dat slavă mesei și iarăși ne-a făcut să plecăm frunțile păcătoase: „...și iarăși m-am uitat în morminte și am văzut oase goale și am zis: oare, cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?”... - Săriiiți, oameni buni, săriiiți! Ajutooor! Toți am fugit spre dealul Rotăriei. Venise tot satul. Până și câinii. Un tractor rămăsese cu roțile-n sus. La șapte pași, se răsturnase remorca plină de lucernă verde. Proțapul remorcii trecuse prin vintrele lui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în același timp. Imediat, eu am intrat în pământ de rușine. Asta era problema atunci? De unde atâta frivolitate? Dar întrebarea țâșnise, fără pic de rușine, de undeva din străfundurile cărnii, independent de mine. Ea, carnea, găsise că este legitimă. Carne păcătoasă... Doctorul L.B. „s-a înecat cu un os“, m-a străfulgerat cu o privire tăioasă, a lăsat capul în jos și a răspuns, privindu-și pantofii: — Nu, nu va avea. După care, a țâșnit pe scări. De undeva, de unde nu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
s-a răstit la mine: — Ai sufletul negru. Ai o boală terminală și tu tot ai sufletul negru. Abia dacă te suport. — Domnule... Nici un domnule. Părinte Ulise, așa să-mi spui. Da’ n-ai voie să vorbești, că ești un păcătos. De ce crezi că sunt aici? Nu știu. Ca să te curăț. — Ca să ce?! — Să-ți curăț sufletul. S-a ridicat în picioare, a scos iarăși șnurul, l-a făcut să penduleze și a întrebat: — E deschisă poarta Raiului? I s-a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
A terminat brusc și m-a întrebat: — Vrei să-l auzi pe Dumnezeu? Sigur că voiam. Imediat, părintele Ulise a scos dintr-o geantă jegoasă un minicasetofon, pe care, după ce l-a șters de praf, l-a pornit. — Pocăiește-te, păcătosule, pocăiește-te... Vocea care izbucnea din aparat era... o voce de femeie. Care, surprinzător, modula frazele aproape actoricește. — Ei, a exclamat părintele Ulise, crezi că oricine îl aude pe Dumnezeu? Atunci am făcut o mare imprudență. I-am spus că
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
dom- nișoara Nana e o cățelușă care mănâncă orice și oricând. Ea nu are preferințe culinare și nici probleme digestive. Fapt care, mai ales în vremuri de criză, e mai mult decât salutar. Decât un suflet bun și un stomac păcătos, mai bine un suflet bun și un stomac tolerant. Nana pare a fi o corcitură între două rase: lup și nu mai știu ce. Dar se vede pe ea că lupul și-a impus punctul de vedere. Nana e bine
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe natură“, de fidelitate cvasi-documentară; invocarea nostalgică a panachidei și lectura romanelor franțuzești constituie unul din sincronismele epocii, din care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în pragul disoluției finale. Pentru acest Adam căzut, cu un fond bun, alterat de experiențe umilitoare, se ivește mereu câte o Lilith, o femme fatale burgheză, precum Gaby, Irma, un alogen feminoid ca încarnare a diavolului care-l ispitește pe păcătos în ascensiunea sa către paradisul comunist. Eugen Barbu aprofundează personajul, cu atât mai mult cu cât nuanțele sunt recuperabile în dimensiunea proteică a răului, și descoperă acolo și o nesiguranță asupra propriei sale masculinități descalificată în câteva rânduri și, mai
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale oamenilor; câteodată el rezultă pur și simplu din dorința unei Ființe divine de a pune capăt umanității. Este greu de precizat cauza Potopului în tradiția mesopotamiană. Anumite aluzii lasă să se înțeleagă că zeii au luat această decizie din cauza "păcătoșilor". După o altă tradiție, mânia lui En-lil a fost provocată de zgomotul insuportabil al oamenilor 16. Totuși, dacă se examinează miturile care, în alte cazuri, anunță Potopul ce va să vină, se constată că motivele principale ale diluviului se află
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
produce, Cosmosul se degradează treptat și sfârșește prin a se stinge. Acesta este motivul pentru care el trebuie recreat. Altfel spus, Potopul realizează la scară macrocosmică ceea ce, simbolic, se efectuează în timpul sărbătorii Anului Nou: "sfârșitul Lumii" și al unei umanități păcătoase, pentru a face posibilă o nouă creație 17. 19. Coborârea în Infern: Inanna și Dumuzi Triada zeilor planetari îi cuprindea pe Nanna-Suen (Luna), Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au insistat mai ales asupra funcției apotropaice a expresiilor obscene. 5 Seneca, Hercules furens 364-366; Phaedra 105-107; cf., de asemenea, Minucius Felix, Octavius, 22, 2 etc. 6Paul Foucart, Mysteres, pp. 392 sq. În Phaidon (69 C), Plafon susține că pedepsele păcătoșilor în Hades și imaginea pajiștii drepților au fost introduse de către Orfeu, care se inspirase din obiceiurile funerare egiptene. 7 Aceasta nu exclude prezența simbolismului infernal, căci exista o peșteră - Ploutonion - care semnifica intrarea într-o altă lume, și e probabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care continuă să sacrifice boi și să bea haoma: Când vei lovi, Doamne, această băutură scârboasă?" (48: 10). El speră să poată reînnoi "această existență" (Y., 30: 9) și îl întreabă pe Ahură Măzdă dacă dreptul îl va învinge pe păcătos de pe acum (Y., 48: 2; vezi mai departe). Câteodată îl ghicim șovăitor, tulburat, umil, dornic de a cunoaște mai concret voința Domnului: "Ce poruncești tu? Ce laudă vrei să-ți aducem, în chip de cult?" (Y., 34: 12). ' Ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Boyce, "Ătay-zăftr and Ab-zohr"; G Gnoli, "Questioni sull' interpreta/done della dottrina gathica", p. 350. 16 Vezi G. G. Cameron, "Zoroaster, the Herdsman", p<2. V.s/m., ' G. Gnoli, "Questioni", pp. 351 sq. Zarathustra și religia iraniană și a păcătoșilor. Zarathustra însuși anunță fatidica trecere, când îi va conduce pe aceia care 1-au adorat pe Ahură Măzdă: Cu ei laolaltă voi trece Podul Celui care Alege!" (Y., 46: 10). 104. "Transfigurarea" lumii Profetul nu se îndoiește că daeva vor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conduce pe aceia care 1-au adorat pe Ahură Măzdă: Cu ei laolaltă voi trece Podul Celui care Alege!" (Y., 46: 10). 104. "Transfigurarea" lumii Profetul nu se îndoiește că daeva vor fi nimiciți și că drepții vor triumfa asupra păcătoșilor. Dar când va avea loc această victorie a Binelui care va înnoi radical lumea? El îl roagă pe Ahură Măzdă: "învață-mă știința ta, Stăpâne: îl va învinge dreptul pe cel păcătos, înainte chiar de pedeapsa hotărâtă de tine, înțeleptule
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi nimiciți și că drepții vor triumfa asupra păcătoșilor. Dar când va avea loc această victorie a Binelui care va înnoi radical lumea? El îl roagă pe Ahură Măzdă: "învață-mă știința ta, Stăpâne: îl va învinge dreptul pe cel păcătos, înainte chiar de pedeapsa hotărâtă de tine, înțeleptule? Căci după cum se știe, în aceasta constă prefacerea existenței" (Y., 48: 2). Transfigurarea existenței este lucrul așteptat de Zarathustra -: "Dă-mi acest semn: transformarea totală a existenței acesteia. Pentru ca venerându-te și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Fă-ne să-1 cunoaștem pe mântuitorul care va vindeca existența!", strigă el (F., 44: 16). El insistă: "Cu focul tău arzător și metalul topit, dă semn sufletelor de răsplata pe care o menești celor două tabere, o, înțeleptule, pagubă celui păcătos și celui drept recompensă" (F., 51:9). Probabil că Zarathustra nădăjduise în iminenta "transfigurare" (fraso-kereti) a lumii. "Să putem fi noi aceia care vor înnoi existența aceasta!", exclamă el (F., 30: 9)17. De mai multe ori el se numește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
constă dintr-o despărțire a corpului și a conștiinței" (ibid., 17) - aluzie la încercările dramatice ale călătoriei 58. Ahură Măzdă poruncește să i se dea "untul primăverii"59, care este pentru cel drept, "hrana de după moarte" (ibid., 18). Dimpotrivă, sufletul păcătosului întâlnește în vântul de nord o zmeoaică îngrozitoare și ajunge în lăcașul Beznelor fără început, unde Angra Mainyu ordonă să i se dea venin (ibid., 20-35). Să reținem trăsăturile caracteristice: 1) sufletul își întâlnește dăenă, adică Șinele propriu 60, care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
destul de curate înaintea ochilor săi?" (15: 14-15). Dar Iov repetă că e vorba, în cazul său, de o hotărâre personală a lui Iahve, al cărei sens lui îi scapă (19: 6-7). Când un alt prieten îi vorbește de pedepsirea celor păcătoși, Iov îi reamintește că răii, cei care nu îl slujesc pe Dumnezeu "rămân în viață" și prosperă (21: 7-16). Dacă ar ști cum să ajungă la El, Iov ar deschide pricina sa în fața lui Iahve, i-ar vorbi despre păcătoșii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-te Israele, la Iahve, Dumnezeul tău, căci tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale. Ziceți-i lui: lartă-ne orice fărădelege ca să ne bucurăm de milostivirea ta." (14: 2-3). Osea este conștient de faptul că decăderea lor nu le dă voie păcătoșilor "să se întoarcă la credința în Dumnezeul lor" (5: 4). Totuși, iubirea lui Iahve este mai puternică decât mânia sa: Nu voi dezlănțui arșița mâniei mele. Căci eu sunt Dumnezeu Atotputernic și nu om: eu sunt Sfântul în mijlocul tău și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar se sugerează absența morții (căci în cimitir, morții "nu mai vin aici de-un an"), fără ca prin aceasta lumea prezentată să iasă de sub imperiul morții. Finalul simetric, oarecum bacovian, scoate toamna de sub semnul banalului: "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
discurs autentic, oral. Alteori elementele atât de cunoscute capătă forme sau atribute ciudate, neașteptate: "Fumul de țigară răsucea un burghiu în tavan la ora cea mai tardivă (...)" (Poem din sanatoriul dr. Zed, Constant Tonegaru) sau "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ Un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atunci nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mîini fantomele mai mici." (Conspect de toamnă, Constant Tonegaru). Răsturnările de perspectivă datorate restructurării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comitet, deorece nu ținea cont de diferențele ideologice dintre partide și făcea acuzația VB privind cartelizarea partidelor, mult mai credibilă. Mai mult, ridicând cordonul sanitar, partidele consacrate au introdus, în politica flamandă, o distincție de natură morală, între drepți și păcătoși, care este în bună măsură analogă distincției între poporul pur și elita coruptă. Cu alte cuvinte, cordonul sanitar este o expresie a moralizării politicii flamande, fapt care poate conduce la idealizarea poziției pe care o ocupă partidele consacrate (Mouffe, 2005b
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în cazul celorlalte forme aflate în dezvoltare care susțineau că ofereau relatări ale lumii fenomenale. Astfel de relatări includ: "în afara județelor Suffolk și Essex, unde a plouat cu fân pe o distanță de șase sau șapte mile" în 1583; "viața păcătoasă a doctorului Fian, un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg în luna ianuarie" în 1591; "despre un monstru impresionant născut în orașul Addlington" în 1613; "o relatare adevărată despre apariția Omului-Pește" în 1642; și în final
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies, à notre présent, quelque chose d'insolite tremble et se précise: l'éternel féminin" [Juin, p.36]. 51 Românul naturalist descoperă alte motivații Evei păcătoase, mai ales de ordin medical: guvernată de fiziologie, supusă eredității sale, femeia devine o ființă inferioară, biologia explică slăbiciunea să morală și incapacitatea intelectuală. Mult înaintea lui Freud, se vorbește despre inconștient că despre visuri premonitorii, instinct sau nesăbuința. 52
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]