3,617 matches
-
schimbat și s-a schimbat și iar s-a schimbat. Zicea prin ușă că nu vrea să plece la petrecere pentru că stresul vestimentar, intelectual și sexual ar fi mai mult decât poate ea să îndure. Deși, sincer, nu-mi prea păsa dacă merg sau nu la un bal super în reședința de marmură a lui Muffy, aveam o rochie de vis, de șifon alb, pe care o împrumutasem din garderoba haute couture de la serviciu - o rochie pe care sunt decisă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în punctul în care puțin îmi păsa de cât de mult eyeliner Bobbi Brown (este cel mai potrivit pentru ochii încețoșați, îl recomand din toată inima) am irosit, când m-a sunat Charlie. N-aș vrea să iau cina cu el și cu Julie? — Am probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Luca și e foarte supărat că noul fotograf al agenției se bucură de toată publicitatea... —Tocmai! Vrei să te măriți cu cineva căruia îi pasă de publicitatea pe care o primește altcineva? De ce nu cauți un bărbat căruia să-i pese de tine și care să pună interesele tale mai presus de orice? — Îi pasă de mine, Julie. În plus, el e Alesul. —Nu-i el Alesul, nu există așa ceva... Julie a turuit întruna, nu s-a oprit nici când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
obloanele. Ah! am exclamat uimită. De-asta vin toți aici, mi-am zis. Kilometri de peluză impecabilă, verde se întindeau până la marea Mediterană, care strălucea ca diamantele bleu, dreptunghiulare, care se vând la Fred Leighton de pe Madison. Cui îi mai păsa că n-au mâncare aici? Te poți sătura doar admirând priveliștea. Dintr-odată, fostul logodnic cu noua lui logodnică păreau să nu mai conteze așa mult. S-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un picolo. Aducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sinucigașe. Poate ar trebui să-l salut. Apoi aș putea să plec și să nu mai vorbesc cu el niciodată. —Bună! am strigat, simțindu-mă dintr-odată stânjenită. Iată, am făcut-o. Și ce dacă mă ura? Nici că-mi păsa! Charlie se întoarse și se uită la mine. Dumnezeule, am simțit din nou că leșin. Paharele astea de Bellini sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă... îmi răspunse cu o voce ciudată. Apoi adăugă: Cred că te cheamă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mele de călătorie sau, că veni vorba, în planurile mele de sinucidere. Stătea acolo și-mi zâmbea de parcă viața mea era o comedie sau așa ceva. Da! i-am trântit-o morocănoasă. Mințisem destul pentru o singură zi. Nu-mi mai păsa ce crede el despre mine. De ce? mă întrebă. —E o problemă personală, i-am răspuns. —S-a-ntâmplat ceva? — Ei bine, dacă chiar vrei să știi, am fost abandonată de un tip care m-a adus aici cu G-V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum că sunt fata vecinului care i-a fentat cu scaunele Chippendale acum nu știu câți ani. M-am întors și am pornit pe cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în pragul lacrimilor, am fugit din bibliotecă cu pantofii în mână. Am alergat pe scări, pe alee și am nimerit direct în brațele unui bărbat în uniformă. —Sunteți tânăra de la Adăpost? mă întrebă polițistul. Da, am murmurat; nu-mi mai păsa de nimic. Mă duceți acasă, vă rog? 12tc "12" Trăsătura distinctivă a lui The Old Rectory este faptul că nu-i vechi deloc. Spre disperarea mamei, n-ai cum să eludezi data construcției, care este 1965, nu 1665. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
valora mii de dolari. Va trebui s-o înapoiez cumva stăpânilor de drept, fără ca Charlie să afle că o luasem. De parcă Charlie nu m-ar fi disprețuit îndeajuns. Asta o să înrăutățească și mai mult lucrurile. Nu că mi-ar fi păsat; vreau să spun, n-aveam de gând să-l mai văd niciodată. Dacă mi-ar mai oferi vreodată o altă noapte pe care s-o regret, nici măcar n-aș mai fi tentată. Mi-a fost de ajuns. De-abia așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
apoi chiar că s-a zis cu ea, oftă Julie. Mi-e teamă că o rochie albă conservatoare nu-i tocmai potrivită pentru mascarada cu pune-mâna-pe-tipul-cu-castelul. De vreme ce, oricum, nu plănuiam să pun mâna pe tipul cu castelul, chiar nu-mi păsa. Dar mi-am dat seama că, poate, Charlie n-o să mai fie așa supărat pe mine când o să-i dau înapoi cutiuța aurită, dacă o să arăt cu adevărat adorabil și îi ofeream și puțină vedere la picior. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Richard Gere ce simțea pentru el și totul s-a terminat cu bine. Și n-avea nimic în plus față de mine, cu excepția zâmbetului. Vreau să spun, ea era prostituată în filmul acela, dar lui Richard nici că i-a păsat. —Să recunoști ce? mă întrebă Charlie. Se întoarse spre mine și-și trecu degetul de-a lungul nasului și peste buzele mele. Dumnezeule, poate, în cele din urmă, o fi rost și de ceva fapte regretabile. Poate n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
videorecorder supraviețuiseră neatinse. Telecomanda era pe noptieră, arătînd ca o ciocolată amăruie topită, cu cifrele Încă vizibile În masa informă de plastic. — Oare la ce program se uita? mi-a scăpat pe negîndite. Scuze... a sunat de parcă nu mi-ar păsa. — Chiar așa! spuse Paula, scuturînd din cap cu un aer obosit cînd mă văzu că Încercam să dau drumul la televizor. Charles, am văzut deja știrile. Și oricum e oprit curentul. — Știu. Cum era Anne? Am Înțeles că lua droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să-i pese. Sună tipic pentru Estrella de Mar. Plecă de lîngă mine și se așeză pe marginea patului, netezind cuvertura cu aerul că ar căuta conturul trupului lui Frank imprimat acolo. Preț de cîteva clipe, păru să fi uitat că eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la el. — Îmi e simpatic. Dar nu-i puțin cam... imprevizibil? — E exact ce-i trebuie Estrellei de Mar. Înainte să vină el, Clubul Nautico murea de-a-n picioarelea. — Cum se-nțelegea cu soții Hollinger? Nu-mi imaginez că le păsa de traficanții de droguri de la club. Doamna Shand ridică privirea spre cer de parcă s-ar fi așteptat ca văzduhul să se retragă din fața ochilor ei. — Există așa ceva acolo? — Nu i-ați văzut? SÎnt surprins. Stau ciorchine În jurul piscinei ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
buzna În apartament... făceau parte din scenariu? Paula scutură din cap de parcă avea de-a face cu un pacient greu de cap, care nu Înțelege tratamentul prescris de ea. — Totul făcea parte din joc. După aia nu i-a mai păsat lui Anne. — Știu, i-am văzut zîmbetul. Cel mai curajos și mai ciudat zîmbet pe care l-am văzut vreodată. Paula Își căută hainele, vizibil supărată că se lăsase atacată prin surprindere. — Charles, ascultă ce-ți zic: nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcut eu. Scena de viol a băgat spaima-n mine. — De ce erai În costum de baie? Dădeai impresia că ești pe punctul de-a intra În joc. — Charles...! Exasperată, se sprijini cu spatele de pernă, aproape fără să-i mai pese dacă eram sau nu de acord cu ea. — SÎnt medic. Jumătate din oamenii care-au văzut filmul ăla mi-au fost pacienți. Crawford a multiplicat o tonă de exemplare. Mi-am scos hainele doar ca să mă maschez Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-a așezat pe locul din dreapta. Soarele care strălucea prin geamurile laterale ale Citroënului Îi punea În obraji o roșeață strălucitoare ca de febră. Fusese nerăbdător să-mi spună ce-avea de spus, Însă acum simțeam că nu-i mai păsa dacă Îl credea cineva sau nu. Involuntar, mă simțeam atras de el, de acest tămăduitor insignifiant care umbla În chip de predicator-cerșetor pe țărmurile celor morți. Eram aproape sigur că intervenția lui era sortită eșecului și-avea să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prinseră o rază de soare, luminîndu-i pentru o clipă fața pămîntie. Obrajii lipsiți de culoare Îmi aminteau de dependenții de heroină pe care Îi văzusem În spitalul Închisorii din Canton; erau deja cu un picior În groapă și puțin le păsa lor de pedeapsa cu moartea care-i aștepta. Privind Însă la tînăra aceasta distrusă, simțeam că un fel de spiriduș capricios se lupta să iasă la suprafață din transa profundă indusă de Largactil(##notă - Sedativ și tranchilizant folosit În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mă bucur să pot spune că Laurie doarme. De luni de zile Îmi tot fac griji pentru ea. Nici nu știu ce să-i spun tatălui ei, chiar dacă săracul om e Într-o stare mentală În care de-abia reușește să-i pese de ceva. — Și eu simt la fel, m-am grăbit să-l asigur. Nu e o priveliște plăcută. — Sigur că nu, spuse Sanger, dînd din cap aprobator. Domnule Prentice, În ochii mei vă deosebiți complet de Bobby Crawford - și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
repetat eu. Ce s-a întâmplat? Ceva cu tata? S-a uitat la mine cu un chip schimonosit, de nerecunoscut. Ochii ei albaștri erau înecați în lacrimi. Nu părea să mă vadă. Sau poate că mă vedea și nu-i păsa? Pentru o clipă, m-am întrebat dacă mai știe cine sunt și dacă asta are vreo importanță pentru ea, de fapt. O fi bolnavă, oare? am continuat să mă întreb, imaginându-mi pe loc o boală devastatoare și fără leac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mâinile întinse spre ea am simțit mulți picuri - picuri de lacrimi din ochii mamei. Mama s-a uitat la mine și privirea ei m-a îngrozit atunci, pentru că s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu i-ar fi păsat câtuși de puțin că m-am dat jos din pat. Lucrul ăsta m a înfricoșat teribil. Mi-aș fi dorit foarte mult atunci ca mama să mă certe. Să mă ia în brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să simtă ca mine sau așa cum îmi doream eu s-o facă personajul meu exemplar. M-am sculat cu greu de pe bancă și am ieșit din parc. Nu-mi venea să mă duc niciunde, dar mergeam mecanic, fără să-mi pese de trecătorii care aruncau priviri încruntate spre gaura mare din ciorap, în jurul genunchiul meu julit. M-am lăsat în voia pașilor, care m-au dus înspre blocul lui Eduard. Mergeam de parcă aș fi avut lanțuri grele la picioare. Simțeam cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate schimba, dar tot ce s-a întâmplat a fost o încleștare pe viață și pe moarte între ficțiune și realitate, la care eu am asistat neputicioasă și despre care, pe cât se pare, îmi pasă numai mie. De ce mi-ar păsa? E momentul să ne despărțim și noi, îmi spun, ștergându-mi lacrimile și întrebându-mă ce-ar fi mai bine să fac: să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
detașase brusc. Asistă de undeva, din afara ființei lui, la actul sexual care continuă acolo, în camera lui, în patul lui. îl cuprinsese o apatie ciudată care îi anihilase aproape complet elanul erotic. Anda nu îl dorea pe el, puțin îi păsa ei de el, dorea numai să simtă de la el, prin el, gustul apropierii de moarte. Până la urmă, îi povesti ceva, târziu în noapte, în timp ce o ținea în brațe, dezmierdându-i trupul gol. Născoci ceva care să-i incite închipuirea. Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]