5,611 matches
-
soldați japonezi, printre care și Kimura, ieșiră din casa paznicilor. Înconjurară un hamal chinez care trăgea o ricșă și care Îl adusese pe unul dintre ofițerii lor de la Shanghai. Încă epuizat de alergătură, hamalul se tîra În sandalele lui de paie pe pămîntul gol de pe terenul de adunare. Ținea capul În jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă atît de multe lucruri personale care rămăseseră pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui era clar atrasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unghi nefamiliar, un privilegiu care nu Îi fusese permis niciodată În timpul războiului. Ascunsă după ușă, cămăruța lui trebuie să fi semănat cu una din acele cocioabe pe care cerșetorii din Shanghai le ridică În jurul lor, din ziare și salteluțe de paie. Adesea, Îi păruse probabil doamnei Vincent un fel de animal Într-o cușcă. Nu era de mirare, reflectă Jim În timp ce răsfoia un exemplar din Life, că o enervase atît de tare pe doamna Vincent, care Îi dorise moartea. Jim stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dulce silă cu mirosuri de tutun aromat și de mahorcă, deopotrivă. O, și ce femei! Din alea lungi și albe cu flăcări și În ochi dar și pe buze! A nins mult peste noapte. În așteptare, sania este plină cu paie și pături călduroase. Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și toată viața vei tânji după un sat În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sprijiniți de zidul de cărămidă roasă al closetului din fundul curții)... Zgomotul mașinii, farurile aprinse care bat În cameră, aruncând lumina pe zidul Împădurit de un zugrav cu brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe care Îl fac ei la un depozit de paie de pe strada Avrig ca să cumpere paie proaspete, să le Înlocuiască pe cele vechi, paie care fac străjacul Înalt, până aproape de tavan, ei Îi spun străjac, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aprinse care bat În cameră, aruncând lumina pe zidul Împădurit de un zugrav cu brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe care Îl fac ei la un depozit de paie de pe strada Avrig ca să cumpere paie proaspete, să le Înlocuiască pe cele vechi, paie care fac străjacul Înalt, până aproape de tavan, ei Îi spun străjac, nu saltea, ca la țară, În Ardeal. O, nesfârșitele veri, mai târziu nesfârșitele vacanțe! Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumina pe zidul Împădurit de un zugrav cu brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe care Îl fac ei la un depozit de paie de pe strada Avrig ca să cumpere paie proaspete, să le Înlocuiască pe cele vechi, paie care fac străjacul Înalt, până aproape de tavan, ei Îi spun străjac, nu saltea, ca la țară, În Ardeal. O, nesfârșitele veri, mai târziu nesfârșitele vacanțe! Bunica! „Bunico, cum știe Dumnezeu de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe care Îl fac ei la un depozit de paie de pe strada Avrig ca să cumpere paie proaspete, să le Înlocuiască pe cele vechi, paie care fac străjacul Înalt, până aproape de tavan, ei Îi spun străjac, nu saltea, ca la țară, În Ardeal. O, nesfârșitele veri, mai târziu nesfârșitele vacanțe! Bunica! „Bunico, cum știe Dumnezeu de noi toți de pe lumea asta?” Ea lua un pai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
paie care fac străjacul Înalt, până aproape de tavan, ei Îi spun străjac, nu saltea, ca la țară, În Ardeal. O, nesfârșitele veri, mai târziu nesfârșitele vacanțe! Bunica! „Bunico, cum știe Dumnezeu de noi toți de pe lumea asta?” Ea lua un pai și-i spunea să Închidă ochii, Îl atingea Într-un anume loc cu paiul, și-l Întreba: „Știi unde te-am atins? „Da, lângă genunche, puțin mai jos.” „Da’ știi unde? Îl simțăști?” Îl mai Întreba Încă o dată bunica. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca la țară, În Ardeal. O, nesfârșitele veri, mai târziu nesfârșitele vacanțe! Bunica! „Bunico, cum știe Dumnezeu de noi toți de pe lumea asta?” Ea lua un pai și-i spunea să Închidă ochii, Îl atingea Într-un anume loc cu paiul, și-l Întreba: „Știi unde te-am atins? „Da, lângă genunche, puțin mai jos.” „Da’ știi unde? Îl simțăști?” Îl mai Întreba Încă o dată bunica. „Da.” „Așa știe și Dumnezeu de fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla, dar musai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și nechează. De dincolo de ziduri și de case se aude clopotul tramvaiului 26. Primul vagon are scară și ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid cu mâna. Poți să te sui și să te cobori din mers. Paiele ard ca un rug peste porcul Înjunghiat și mort. Ard repede. Ca o lumină. Pe urmă Îl freacă cu o cârpă opărită. Mardare, măcelarul, plimbă flacăra albastră a mașinii cu benzină prin locurile unde porcul nu s-a pârlit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Grădinița este pe strada Fluierului. Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe strada Avrig este o alimentară de unde se poate cumpăra marmeladă și un depozit de paie de unde se pot cumpăra paie. Unii le cumpără pentru grajduri, alții pentru saltele. Paiele sunt Întotdeauna proaspete. Și marmelada este Întotdeauna proaspătă. La nr. 49 este bine doar vara, primăvara și toamna. Iarna Îngheață țeava de la chiuvetă și trebuie aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe strada Avrig este o alimentară de unde se poate cumpăra marmeladă și un depozit de paie de unde se pot cumpăra paie. Unii le cumpără pentru grajduri, alții pentru saltele. Paiele sunt Întotdeauna proaspete. Și marmelada este Întotdeauna proaspătă. La nr. 49 este bine doar vara, primăvara și toamna. Iarna Îngheață țeava de la chiuvetă și trebuie aprinsă o hârtie de ziar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe strada Avrig este o alimentară de unde se poate cumpăra marmeladă și un depozit de paie de unde se pot cumpăra paie. Unii le cumpără pentru grajduri, alții pentru saltele. Paiele sunt Întotdeauna proaspete. Și marmelada este Întotdeauna proaspătă. La nr. 49 este bine doar vara, primăvara și toamna. Iarna Îngheață țeava de la chiuvetă și trebuie aprinsă o hârtie de ziar ca să curgă apa. Înainte să te viziteze scarlatina, În Ilarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul de celălalt. Și mai ales de Katanski. Participaseră la dezarmarea trupelor hitleriste, o companie dezorganizată, care de mult nu mai avea chef de război și care se zgribulea de frig În diminețile răcoroase ale Ardealului, lângă niște șire de paie de pe moșia unui grof cam zgârcit la mâncare și la băutură. De asta a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe săturate și i-a făcut prizonieri pe toți, a dat ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
are nimic Împotrivă, procedura În sine Încă o deranja. Ruby și-a amintit cum, cu câteva minute Înainte de Începerea circumciziei lui Ben, Fi a izbucnit În lacrimi pentru că se simțea vinovată pentru „mutilarea copilașului meu“. Bridget a Înrăutățit situația punând paie pe foc. Nu era nici o Îndoială că și astăzi a făcut la fel și că Saul Încerca probabil să o calmeze pe Fi. Ruby s-a hotărât să o caute pe Bridget și să se asigure că nu Îl ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e fiul pe care nu l-am avut niciodată. — Și are o minte atât de strălucită - de nu-ți vine să crezi, adăugă Buddy. Sam, i-ai zis lui Ruby că tu ai fost șef de promoție la medicină? —Ă, pai n-am ajuns acolo Încă, zise Sam roșind. Ruby știa cum se simte. De fiecare dată când părinții ei dădeau o petrecere, mătușica Sylvia socializa cu cuplurile care aveau fii de-o seamă cu Ruby. Apoi o târa cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca Buddy Epstein. CÎnd ieșeau dintr-un magazin numit Merlin’s Cave1, Ruby Închise ochii și adulmecă aerul. —Mmm, cartofi pai cu ceapă prăjită. N-au rival. Au trecut deja două ore de când am mâncat gogoșile. Ai chef de un hot dog nasol, plin de chimicale și de substanțe cancerigene care dă cincizeci la sută șanse de o indigestie ușoară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei porți de care și-a sprijinit spatele. Nu mă aude, pentru că zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el, îi spuse, cu glasul scăzut și uscat: — Ce-i cu dumneavoastră, don Augusto, vă e rău? — Nu, nu-i nimic; ce știu eu... — Vreți ceva? Aveți nevoie de ceva? Un pahar cu apă. Eugenia, de parcă ar fi găsit un pai de care să se agațe, ieși din încăpere și se duse chiar ea după paharul cu apă, aducându-i-l numaidecât. Apa tremura în pahar, dar și mai tare tremură în mâinile lui Augusto, care-o dădu de dușcă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă și se agață de un pai. Însă oboseala era mult mai puternică decât dorința, așa că renunță și adormi. Afară ploaia se Întețea. 3 Cutia cu viermi La știrile amiezii auzi că un tânăr arab fusese lovit și ucis de un glonț din plastic, scăpat probabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]