6,523 matches
-
spatele. Mai mergem o sută de metri și oprim lângă alt negru. De data aceasta primim un răspuns, dar nu sunt sigur că l-a înțeles Cristian B. E trei fără un sfert. La un moment dat, Cristian B. devine palid și murmură, speriat: "Poliția". Un polițist negru ne face semn să tragem pe dreapta. Asta ne mai lipsea! Dacă am săvârșit vreo contravenție, orice șansă de a mai prinde cursa pentru Cleveland e compromisă. Din fericire, scăpăm ieftin. Polițistul ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care ne-a primit să ne adăpostim? Ai vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le înmână unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
putea hrăni nici măcar pe cei cinci copii ai săi, două fete și trei băieți, dar-mite să-i mai rămână și lui. Iar în privința odihnei, nici vorbă, trebuia să muncească din greu, pentru a-și întreține familia. Mama copiilor, Ileana, mică, palidă cu fruntea încrețită de griji, se străduia pe cât putea să le asigure hrana zilnică. Dar nu arareori, aceștia se culcau aproape flămânzi. A venit războiul. Tatăl a plecat pe front și nu s-a mai întors. Soția lui a primit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și dărăpănată, iar camerele în care locuia acesta cu familia lui erau sărăcăcioase. Îngerul privi prin geamurile întunecate și văzu că toți ai casei dormeau. Dar iată, la unul dintre geamuri se vedea pâlpâind un opaiț. Și la lumina lui palidă, văzu un pătuț în care se afla un copilaș care era pe moarte și pe mama acestuia, care cu mâinile înălțate spre cer, se ruga cu lacrimi, zicând astfel: „Doamne, vezi necazul meu, ascultă rugăciunea mea! Ai milă Doamne de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Tu poți face tot ce voiești, salvează-l, Doamne! Suntem săraci și nu avem bani să-l ducem la doctor. Dar Tu, care ești doctorul trupurilor și sufletelor noastre, vindecă-l, Doamne!” Și lacrimi fierbinți îi șiroiau pe obrajii săi palizi. Îngerașul, cutremurat de milă, își dădu seama că nu întâmplător ajunsese el la acești oameni necăjiți, ci Dumnezeu rânduise astfel, pentru a-i ajuta. Că nu întâmplător, din grabă, luase la plecare din cer o coroniță prea mare pentru căpușorul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
„Pe malurile Senei în faeton de gală / Cesarul trece palid, în gânduri adâncit” - scria poetul nostru național, Mihai Eminescu, în cea de a doua jumătate a secolului al 19- lea Î1 decembrie 1874Ă, în poemul „împărat și proletar”, despre relația dintre conducătorul rece, izolat, și poporul pe care îl asuprea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
cumcă are mult talent, deși fantazia îneacă reflecțiunea. Numai, drept vorbind, mama imaginelor - fantazia - mie-mi pare a fi o condițiune esențială a poeziei, pe când reflecțiunea nu e decât scheletul, care-n opere de arte nici nu se vede; deși palidele figuri ale unor tragediani își arată mai mult oasele și dinții decât formele frumoase. La unii predomină una, la alții alta; unirea amîndorora e perfecțiunea, purtătorul ei - geniul. Dimitrescu nu e un geniu, deși e poet. Poate că mi-o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Pentru curiozitatea lucrului și pentru interesul lui psicologic te rog să-mi scrii - nu ca să mă faci gelos - dar dacă acel om de care-ai vrut să-mi vorbești e... de talie de mijloc, cu mustața subțire și neagră și palid la față? Daca-i putea să mi-l descrii foarte detaliat - fără a-i cita numele, căci nu-mi trebuie - numai pentru a ști dacă există sau nu vise fătidici, precum se zice. "Timpul" ți l-am trimis sâmbătă și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să mi se întâmple ceva. Și totuși... Vedeți, dragă domnule, era o frumoasă seară de toamnă, caldă în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai minunate priveliști negative? Vedeți la stânga noastră acel morman de cenușă numit de cei din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că Lică făcea semne cu ochii, sfărîmîndu-și degetele în formă de castaniete. Lică era aceiași și semnalele lui erau neândoios pentru infirmieră. Mini se uită lung la Lina, apoi întoarse o privire de profil spre Rim, care surâdea satisfăcut - surâs palid întins pe buze pîiiite. Lina ridică de jos mosorul imnenitent, roșie-vînătă, și explică foarte inexpiicit: - E Lică! Era Lică fără de greș! Acum trecea sprinten strada, aruncind ochii împrejur. Se auzi apoi lângă zid un murmur vag de voci, și pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu cunoscuse îndestul de bine odihna patului. De s-ar fi putut repauza mai mult în copilărie, nu s-ar fi înfundat acum, acolo, în somierele moi, așa de des. Mama lui nu băga niciodată de seamă când era mai palid sau ușor prins de răceală, ca să-1 odinească. îl scula pentru joc, pentru gimnastică, pentru plimbare, așa cum îl scula acum Ada pentru a figura alături de ea pretutindeni. Cruzimea femeilor îl urmărea. Cum și-ar fi închipuit mama lui că nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de purtat cu sine decât un câine de rasă, ceva mai excitant ca o damă de companie. Totuși pe mama lui o iubise mult. Dar ea, ca și Ada, îl avusese numai drept măsură bancară. Jucase amândouă, pe capul lui palid, o avere. Femeile nu-1 iubeau, dar nu-1 lăsau să doarmă. Frumoasei Zaza i-ar fi fost rușine de un copil bolnăvicios. Ea lua debilitatea lui drept distincțiune. Bătrânul prinț, cunoscut pentru robusteța lui, murise de un atac de paralizie. Ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
multe ori Elena, ca recunoștință pentru cei cărora le datora pe maestru, insistase ca Maxențiu să ia parte. Ghicea că e nevoie de stăruință pentru a-i decide la acea vizită. Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu. Marele eveniment, pentru care se pregătea de atâta timp, cu atâta spaimă, se petrecuse: hemoptizia. Se petrecuse într-o dimineață, cu simplicitate și fără nici un simptom precursor. Era singur cu feciorul. Simțise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sângele. Se culcase încet pe pat, nemișcat. Când Ada intrase, îl găsise cu o batistă pe gură. Ridicase un deget subțire și-i arătase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum încetinit, palid, fără sânge. Avusese apoi mici aiureli de care doctorul' spunea "că nu e nimic" și că provin din anemie. Se credea un înger și vorbea numai de zbor. își revenea îndată și sta mut, neclătinat, cu fața în sus. în fața
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul, o lovise peste umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a săruta acolo, pe clape, mîinele Elenei, cerând grațiere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt sănătoasă! Am să trăiesc o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un sprijin. Acum nici vale, nici clină de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră tăcerea în cioburi de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
George Călinescu: “...n-am putut să mă duc ca martor la procesul profesorului și cărturarului Ovidiu Papadima. Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor întru dezvinovățirea lui. Am scris și am trimis tribunalului o palidă declarație apologetică”...și martirizatul precizează: “acuzatia de “legionarism” nu mi-a fost adusă deloc la proces, cred că e o inexactitate”...dat fiind starea de paralizie a lui Galaction, acuzațiile au fost centrate pe naționalismul său și faptul că a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că prin scrierile d-sale Al. Mânăstireanu intră și va rămâne în memoria spirituală a Bârladului și a țării pentru că cele două volume au ajuns în fondul național de carte și în tezaurul livresc al marilor biblioteci ieșene. Regret că palidele mele cuvinte nu reușesc să exprime întreaga gratitudine pe care o datorez colegului de breaslă și prieten, Al. Mânăstireanu pentru că mi-a făcut onoarea să-mi pomenească numele și mai multe titluri ale scrierilor mele în cartea d-sale, a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
căldura de iad de-afară, după care continuă cu o voce neobișnuit de tristă. ― Singurătatea, află de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici. Deodată, obrazul roșu al bătrânului deveni palid. Speriat, Julius l-a întrebat dacă nu vroia să se întindă pe canapeaua din bibliotecă. Doctorul a scuturat din cap. ― Scuză-mă, am avut o ușoară amețeală. E din pricina căldurii. Si a mai cerut un pahar de apă ca să înghită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În carne vie trei unghii, Îl căuta din priviri pe Victor. Copiii se Întorseseră În grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să-i ia acasă. Luminaseră totul cu becuri de toate culorile și fețele guvernantelor erau palide, aproape la fel de albe ca șorțurile. Singura lor grijă era ca nu cumva să se murdărească iarăși copiii, căci nu mai era mult și aveau să vină ca să-i ia acasă. Îi strigau pe nume și prenume, pe rînd și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stă toată ziua cu mine, iar seara se duce la cinema ca să se mai distreze puțin. Eu Încerc să mă fac bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și cînd se desparte de mine seara plînge Întotdeauna. E tare abătută și eu mă simt vinovată. De asta cred că trebuie să fii foarte cuminte ca sa n-o supere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]