9,678 matches
-
Era vară. Hainele subțiri nu ocupau prea mult spațiu din compartimentele mobilei. Până la servirea prânzului mai era timp să se spele de pe drum. Le era foame, fiind sculați dis-de-dimineață și porniți la drum. Săndica a început să se dezbrace de pantalon și bluziță. Rămasă într-un chiloțel roz cu dantelă fină pe margini și sutienul de aceeași culoare. Intră în camera de baie, unde dădu drumul la apă, reglând temperatura în așa fel încât să fie cât mai reconfortantă. Lui Mircea
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
îi uitase pe cei vechi acasă și câteva mărunțișuri de igienă personală. Când au plecat din apartament, din balcon se simțea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
și atât. - Nu au fost și amice printre voi? - Ba da, însă ale lor, eu nu am lăsat nimic în urmă la plecarea precipitată spre Dobrogea. - Uite ce drăguță este fata cu mini jupă, schimbă ea vorba. - Care? Cea cu pantaloni albi trei sferturi? - Nu te face că nu vezi. Nu poți să nu observi ce picioare frumoase are și ce mijlocel suplu, în plus nu vezi ce senzual își mișcă poponețul? - Nu neg că arată bine de la spate, dar eu
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
clipe, cert era că un zgomot puternic, sacadat, îl făcu în cele din urmă să se ridice din pat și să iasă din casă. Era pentru prima dată când vedea o femeie care tăia lemne. Nina se schimbase într-un pantalon ușor de trening și un tricou roșu, larg, iar acum spărgea lemne în curte, cu lovituri precise, puternice. Pieptul îi tresărea obraznic, la fiecare smucitură a toporului, iar lemnele îi cădeau supuse la picioarele ușor depărtate, pe care materialul se
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
știa ce ar fi putut fi în sufletul și în mintea lui, golite instant, într-o singură zi. Îi făcu loc lângă ea, pe piatră, iar lui i se păru cel mai firesc gest să se descalțe, să își ridice pantalonii până la genunchi și să își lase tălpile goale lângă ale ei, în apa criminal de rece. - Ai venit să rămâi, nu-i așa? Radu dădu încet din cap. Nu era prea greu să ghicească asta, după cât de atentă fusese la
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
personaje. O femeie în vârstă, doamna Welling, stă în genunchi și îmbrățișează o fată tânără, Sofia Welling, care plânge pe umărul ei. În picioare, lângă acestea, un bărbat trecut de 50 de ani, domnul Welling, isi aranjează cureaua în găicile pantalonilor. Domnul Welling: Mă aduci la disperare, Sofia! M-am săturat să acopăr mereu toate greșelile pe care le faci! Nu vreau să mai aud niciodată numele "John" în casa mea! Domnul Welling părăsește cameră cu pași apăsați, tușind de câteva
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
Leș poings dans leș poches, je vais par leș rues. J'étrenne mon trop court anorak bleu marine. Je marche en chantonnant sous le ciel de l'hiver, et puis ,de temps en temps, je récite une tirade. Mon étroit pantalon me gene un peu aux fesses. Je relève mă capuche; Îl fait un peu de vent. Mes oreilles et mon nez șont ennemis du froid. Mes jambes téméraires se hatent... avec lenteur. Je marche déjà depuis une petite demi- heure
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
-mă că unii se uită la fotografii, în aceste zile de relaxare. Eu îmi treceam viața în revistă...cu hainele mele. Mi-am găsit zeci de costumașe: de vară, de toamnă-iarnă, de primăvară, bluzițe colorate sau uni, fuste lungi, scurte, pantaloni, cele mai multe haine de gală (așa îi plăcea lui ex...”ținute bussines!”). Mi-am găsit costumașul de la întâlnirea de 20 de ani, de când am terminat liceul. Atunci lucram la ISJ, dar aveam tocmai în acele zile, o hemoragie de medicul ginecolog
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
vestimentare atât de preferate, că mă și miram cum de mai rezistă, cum de mai există. Aici intră un tricou cu o rață sălbatică, în zbor, cu aripile de mărgele (nuanțe de albastru și verde, evident!). Mai am și niște pantaloni pescărești, de o culoare nedefinită, ceva gri-albăstriu. Comozi, ideali pentru cafeaua de dimineață, în curtea casei părintești, de la sat. Cum or fi ajuns aici? Oooo...magicul meu costum roșu! Pe acesta l-au ținut minte mai multe generații, pentru că îl
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
întâlnim, zilele s-au târât, au mers ca melcul, simțeam că timpul lupta împotriva mea, până la urmă pământul în rotirea lui a adus și ziua cea mare. M-am trezit de dimineață, mi-am făcut toaleta indelung, apoi am călcat pantaloni din stofă englezească și cămașa din poplin alb. Pe la ora două îmbrăcat si cu mănuși din piele neagra în mâini, am pășit afară în plină iarnă. Ningea, un vânt ușor, plăcut, făcea ca fulgii de zăpadă să se prindă în
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
să mișc mâna ce era prizonieră între palmele ei, strânsoarea a dispărut, mâna mea eliberată a început să exploreze cu pipăieli prin întunericul de sub mesadă, am găsit pulpa caldă a unui picior fremătând, m-am plimbat de-a lungul lui. Pantalonul pană din stofă, oprea posibilitatea de a simți pielea catifelată, am plimbat mâna de la genunchiul rotund până la coapse, odată ajuns aici, o tresărire puternică a fetei a făcut să-mi trag puțin mâna, ca apoi să revin cu mai multă
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
o imobilizeze și ea a început să-l lovească și să-l împingă până l-a dat jos din pat. Țipând ca din gaură de șarpe, s-a ridicat cu greu de pe preșul îmbâcsit de praf, strângând cu o mână pantalonii între picioare. - Vei blestema și laptele supt de la mă-ta, f...i dumnezeii mă-tii de târfă împuțită. Te omor! Mai înainte de a trece la împlinirea amenințării, s-a repezit la sticla de coniac, a ridicat-o cu cealaltă mână
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cu podul palmei și s-a convins. Și-a întors foarte încet trupul către ea, a privit-o pe sub sprâncene cu o cruzime greu de imaginat și s-a pregătit să sară. În acea clipă a sunat mobilul din buzunarul pantalonului. La scos cu mișcări nervoase, rămânând în aceeași poziție. A răspuns imediat. - Da, barosane, să trăiți!.... Cum să nu! Am marfa la mine... Am adus-o în noaptea asta... Păi... Cum?... E cu mine, bre, în casă... Nevătămată șefu, se
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
toți salcâmii de când port în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva? Făgăduința se dezvoltă-ntru-na singura șansă de-a supraviețui rămâne protestul? - Ce trece vremea
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
căciula aceastae a mea?Cunosc mai toți salcâmii de când port în mine ofulce se întâmplă în țara meaviața-i care pe careun adevăr ca pâinea.Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecătorinoi, cărăm vreascurilecă nu-i dă nimeni afară din pantaloni!În oglinzi, portrete lăcrimateoricât ne-am prefaceputem ignora clocotul?Răscoală-n sufletcine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva?Făgăduința se dezvoltă-ntru-nasingura șansă de-a supraviețui rămâne protestul?- Ce trece vremea!În zadar trăim zile tranmdafirii
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
noi și grăunțe pentru cai. Primar era pe atunci un croitor, care de fapt copilărise cu părinții mei și chiar era prieten de familie și vecin, locuia peste drum de noi, dar cum intrase în partid și din croitor de pantaloni a ajuns ditamai primarul cu patru clase elementare ca studiu, era în interesul lui să colectivizeze întreaga comună pentru a fi menținut în post, de către cei de la raionul de partid. Așa se angajase tovarășul Vasile Vâlcu, prim secretarul de partid
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
sau de gradul de rudenie, cu cei ce-i erau rude. El era ca un surdo-mut, inuman și nepăsător la suferințele oamenilor. Nu a avut pământ mult și nici chef să-l muncească nu avea, era mai ușor de cusut pantaloni, așa că a preferat să intre cu el în colectiv și să-și vadă de croitoria lui. Se trăgea dintr-o familie mai săracă, mai avea și vreo șase copii și făcea orice să-și vadă visul împlinit. Să fie toată
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
vreo „invitație” la controlul ginecologic periodic, ca nu cumva - din rea voință - să îl prejudiciezi, cu toate riscurile unui avort, pe „genialul” conducător al românilor, de un potențial „supus”. Ora 17. Vin copiii de la școală. Ăl mic și-a rupt pantalonii în genunchi. Coase! Cârpește! Sosește soțul. Dă-i să mănânce, dacă a mai rămas ceva. Ai uitat să cumperi țigări! Trimite repede un copil să vadă dacă mai găsește vreun țigan - pentru că această etnie balaoacheșă deține monopolul tutunului românesc - cu
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
să ajungă a lumina pe bolta senină a vieții. Liceeni prezenți pe tot parcursul romanului surprind foarte bine realitatea, unii rebeli, fumează, beau, alții cuminți, înțelepți. „În banca din față era un elev tipic tocilarului: purta ochelari, cămașă băgată în pantaloni și era plin de coșuri. Era atent la profesoară și își nota ceva [...] el făcea niște calcule complicate.“ La școală se leagă noi prietenii, Helen Ashford, Alex, Angela, David etc. A doua zi petrecută la noua școală aduce în viața
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]
-
perioada sărbătorilor de iarnă. Decorul amenajat în studio, era format din bulgări de vată și o sanie mare. Aveau costumele similare cu cele școlare, dar în culori diferite. Cămășile pepit, cu roz și alb, fetele purtau fustițe albe, iar băieții pantaloni albi. Erau minunați. Nu exersaseră mișcarea scenică, iar dirijorul se supărase la un moment dat pe ei. Trebuiau să imite jocul cu bulgări de zăpadă și bucuria copiilor în sezonul de iarnă. Însă afară era o toamnă blândă și ei
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
frumos, cu niște ochi migdalați, sprincenele arcuite și niște buze subțiri, date cu un ruj discret la culoarea pielii, ce-i străluceau, așteptând doar, doar ca cineva să se înfrupte din ele. Venise în bucătărie îmbrăcată cu ceva ușor, un pantalon lejer și un maieu cu bretele subțiri la culoare cu pantalonul, de un verde ou de rață. Sânii săi plini, împungeau cu mugurașii cupa sutienului prin finețea maieului, făcându-se remarcați cu discreție. - Îmm, ce frumos miroase, șopti ea. - Și
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
date cu un ruj discret la culoarea pielii, ce-i străluceau, așteptând doar, doar ca cineva să se înfrupte din ele. Venise în bucătărie îmbrăcată cu ceva ușor, un pantalon lejer și un maieu cu bretele subțiri la culoare cu pantalonul, de un verde ou de rață. Sânii săi plini, împungeau cu mugurașii cupa sutienului prin finețea maieului, făcându-se remarcați cu discreție. - Îmm, ce frumos miroase, șopti ea. - Și tu, completă Elena când Adriana îi invadă bucătăria unde se împrieteneau
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața vor îndulci expresia. Ansamblul nu era strălucit, iar el era conștient de acest lucru până în vârful celor mai ascunse terminații nervoase, chiar dacă părea să nu dea importanță deloc aspectului exterior. Pantalonii cenușii pe care-i purta la școală erau mai scurți cu aproape o palmă decât oul piciorului, iar cămașa și haina, în mod similar, mai scurte decât încheietura mâinii. Nu se supăra dacă stârnea râsul la trecerea pe coridoare, pentru că
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
enervându-l la maxim. - Cățea, vei avea o moarte lentă, șuieră el lovind-o în plină figură cu dosul palmei. Apoi cu piciorul o lovi în ambele picioare făcând-o să cadă la pământ. Amețită, îl văzu cum își desface pantalonul și-și scoate penisul mic și flasc. Încercă să se ridice, dar capul o durea îngrozitor și îi era frig pentru că avea cămașa umedă de sânge. Îl mai văzu pe McKiddo cum își îndreaptă sexul spre fața ei, iar apoi
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
să le facă? Păi ar avea de lucru pentru că îți place să te schimbi în fiecare zi de la piele.Ca să nu mai spun că-ți place să-ți fie călcate până și chiloții și șosetele, nu numai maieurile, cămășile și pantalonii. -Tu m-ai învățat așa- spuse el ca o scuză. -Da, dar te-ai întrebat vreodată căt timp mă costă pe mine?-Ei îi veni în minte de câte ori, în timp ce-i călca, îi săruta lucrurile-.Nu te-ai găndit că poate
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]