13,759 matches
-
mărimea și ea este caracteristică pentru o specie moleculară într-un solvent dat. Ea se exprimă în unități Svedberg, 1 Svedberg = 10 -13secunde. Din (VI.18) viteza particulei este: (VI.19) x2ωsv = Inlocuind (VI.19) în (VI.2) pentru masa particulei care se rotește, se obține: Din (VI.20) și din faptul că M = se găsește pentru masa moleculară expresia: R fiind constanta gazului ideal. VIiteza de sedimentare a moleculelor poate fi determinată rotind suspensia (soluția) într-o centrifugă și observând
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
masa moleculară expresia: R fiind constanta gazului ideal. VIiteza de sedimentare a moleculelor poate fi determinată rotind suspensia (soluția) într-o centrifugă și observând mișcarea laterală. Utilizând o metodă optică cunoscută sub denumirea de optică Schlieren se poate înregistra mișcarea particulelor în funcție de gradientul de concentrație. La echilibru viteza cu care particulele se mișcă de la axa de rotație spre exterior este egală cu viteza cu care ele se mișcă în sens opus datorită gradientului de concentrație. Inlocuind pe s din (VI.21
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sedimentare a moleculelor poate fi determinată rotind suspensia (soluția) într-o centrifugă și observând mișcarea laterală. Utilizând o metodă optică cunoscută sub denumirea de optică Schlieren se poate înregistra mișcarea particulelor în funcție de gradientul de concentrație. La echilibru viteza cu care particulele se mișcă de la axa de rotație spre exterior este egală cu viteza cu care ele se mișcă în sens opus datorită gradientului de concentrație. Inlocuind pe s din (VI.21) în (VI.19) și apoi în (VI.12), rata de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Identificînd legea I-a a lui Fick și (VI.22) se obține: Ecuația (VI.23) prin integrare de la x1 la x2 conduce la următoarea expresie pentru masa moleculară: Această expresie pentru masa moleculară este independentă de mărimea și forma moleculelor (particulelor). Pentru determinarea maselor moleculare metoda nu necesită o determinare independentă a coeficientului de difuzie, D. Timpul necesar atingerii echilibrului este însă destul de lung astfel încât metoda nu este practică pentru molecule având masa moleculară mai mare de 5000. In tabelul VI
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aplicării unui câmp electric. Dacă macromolecula are sarcina electrică q și se află într-un câmp electric de intensitate E, asupra ei acționează o forță de natură electrică : Forței electrice i se opune forța de frecare Stokes,. Forța electrică imprimă particulei o accelerație până ce particula atinge viteza v, constantă care se obține la echilibrul acestor forțe: . Se definește mobilitatea macromoleculei u, raportul între viteza particulei și intensitatea câmpului electric: Mobilitatea unei particule de sarcină q=ze (e fiind sarcina elementară) și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Dacă macromolecula are sarcina electrică q și se află într-un câmp electric de intensitate E, asupra ei acționează o forță de natură electrică : Forței electrice i se opune forța de frecare Stokes,. Forța electrică imprimă particulei o accelerație până ce particula atinge viteza v, constantă care se obține la echilibrul acestor forțe: . Se definește mobilitatea macromoleculei u, raportul între viteza particulei și intensitatea câmpului electric: Mobilitatea unei particule de sarcină q=ze (e fiind sarcina elementară) și rază r va fi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
forță de natură electrică : Forței electrice i se opune forța de frecare Stokes,. Forța electrică imprimă particulei o accelerație până ce particula atinge viteza v, constantă care se obține la echilibrul acestor forțe: . Se definește mobilitatea macromoleculei u, raportul între viteza particulei și intensitatea câmpului electric: Mobilitatea unei particule de sarcină q=ze (e fiind sarcina elementară) și rază r va fi după (VI.25) și (VI.26): Numeroase măsurători cantitative au arătat că mobilitatea este o funcție liniară a logaritmului masei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se opune forța de frecare Stokes,. Forța electrică imprimă particulei o accelerație până ce particula atinge viteza v, constantă care se obține la echilibrul acestor forțe: . Se definește mobilitatea macromoleculei u, raportul între viteza particulei și intensitatea câmpului electric: Mobilitatea unei particule de sarcină q=ze (e fiind sarcina elementară) și rază r va fi după (VI.25) și (VI.26): Numeroase măsurători cantitative au arătat că mobilitatea este o funcție liniară a logaritmului masei moleculare, adică: (VI.28) abu log −= Aici
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
datoresc mișcării electronilor în jurul nucleului (mișcarea orbitală), cît și în jurul axei proprii de rotație (mișcarea de spin). Aceste momente sunt cuantificate (au valori discrete). Astfel momentul cinetic orbital al atomului cu un singur electron este definit de relația fiind masa particulei aflată în mișcare (electronul) cu viteza v la distanța r față de centrul de rotație. Mecanica cuantică arată că momentul cinetic orbital al atomului cu un singur electron are expresia: unde este numărul cuantic orbital având valorile: = 0; 1; 2; ....n
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proiecția momentului cinetic pe o axă privilegiată, fie axa Oz este cuantificată: unde m este numărul cunatic magnetic, cuprins între l− și l+ . Momentul cinetic orbital și proiecțiile acestuia pe axa Oz corespunzătoare numărelor cuantice orbitale =1, =2 l =3 Particulele încărcate cu sarcină electrică, aflate în mișcare, posedă și un moment magnetic orbital, care este de asemenea, cuantificat: r Momentul cinetic orbital al electronului este proporțional cu cel magnetic µr prin relația L Aici e este sarcina electronului. înseamnă că
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
externe de energie. Intr-un sistem cuantic cu două nivele, inversia de populație se poate realiza numai prin alegerea și separarea constituenților aflați în starea excitată de cei în stare neexcitată, adică prin sortare. Sortarea se poate efectua doar dacă particulele sistemului cuantic sunt independente (de exemplu, în stare gazoasă). In acest mod se obține inversia de populație în cazul maserului cu amoniac. Sistemele cuantice cu mai multe nivele energetice (3 sau 4) permit obținerea inversiunii de populație prin pompaj optic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o structură fractalică ce se obține Sita Serpinski ite multifractali (Fig. VI.14). Multifractali de regulați ca și fulgul lui Koch sau cei t construite numeroase structuri fractalice, u propus. ctalul construit de Mandelbrot iar în Fig în cazul agregării particulelor (DLA). Un alt exemplu de structură fractalică este Nautilus VI.7.2. Dimensiunea fractală Cea mai importantă caracteristică a fractalului este dimensiunea Hausdorff. Această mărime a fost introdusă în anul 1919 de Felix Hausdorf și este definită ca: unde N
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și volum propriu, dar prezintă o anizotropie a proprietăților. 2) din punct de vedere statistic substanțele sunt formate din molecule, atomi, ioni care se mișcă și interacționează, iar proprietățile substanțelor se deduc din structura lor internă, din mișcarea și interacțiunea particulelor. Pentru a caracteriza astfel stările de agregare trebuie ținut cont că particulele au două forme de energie: cinetică (datorată agitației termice determinată de temperatură) și potențială (datorată forțelor de interacțiune dintre particulele constituente). Aceste forțe de interacțiune se numesc forțe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de vedere statistic substanțele sunt formate din molecule, atomi, ioni care se mișcă și interacționează, iar proprietățile substanțelor se deduc din structura lor internă, din mișcarea și interacțiunea particulelor. Pentru a caracteriza astfel stările de agregare trebuie ținut cont că particulele au două forme de energie: cinetică (datorată agitației termice determinată de temperatură) și potențială (datorată forțelor de interacțiune dintre particulele constituente). Aceste forțe de interacțiune se numesc forțe de coeziune (electrovalența, covalența, legătura metalică, forțele van der Waals și legătura
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din structura lor internă, din mișcarea și interacțiunea particulelor. Pentru a caracteriza astfel stările de agregare trebuie ținut cont că particulele au două forme de energie: cinetică (datorată agitației termice determinată de temperatură) și potențială (datorată forțelor de interacțiune dintre particulele constituente). Aceste forțe de interacțiune se numesc forțe de coeziune (electrovalența, covalența, legătura metalică, forțele van der Waals și legătura de hidrogen). Starea de agregare depinde de raportul celor două energii. În stările lichidă și solidă (stări condensate), proprietățile sunt
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acțiuni antagoniste: una de împrăștiere, de dezordonare, iar cealaltă de ordonare și adunare. Există de fapt două stări extreme ale substanțelor: a. starea de ordine perfectă = cristalul ideal; b. starea de dezordine totală = gazul ideal. În primul caz, poziția fiecărei particule este exact determinată de particulele vecine, iar în al doilea caz, particulele se răspândesc în spațiu fără să se influențeze reciproc. Între cele două situații extreme se găsesc mai multe stări intermediare, după cum se manifestă cele două tendințe. Posibilitatea de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de dezordonare, iar cealaltă de ordonare și adunare. Există de fapt două stări extreme ale substanțelor: a. starea de ordine perfectă = cristalul ideal; b. starea de dezordine totală = gazul ideal. În primul caz, poziția fiecărei particule este exact determinată de particulele vecine, iar în al doilea caz, particulele se răspândesc în spațiu fără să se influențeze reciproc. Între cele două situații extreme se găsesc mai multe stări intermediare, după cum se manifestă cele două tendințe. Posibilitatea de a adopta o stare mai
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adunare. Există de fapt două stări extreme ale substanțelor: a. starea de ordine perfectă = cristalul ideal; b. starea de dezordine totală = gazul ideal. În primul caz, poziția fiecărei particule este exact determinată de particulele vecine, iar în al doilea caz, particulele se răspândesc în spațiu fără să se influențeze reciproc. Între cele două situații extreme se găsesc mai multe stări intermediare, după cum se manifestă cele două tendințe. Posibilitatea de a adopta o stare mai ordonată variază de la o stare la alta
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ideal din cauza tendințelor de ordonare. Starea lichidă are trăsături ce o apropie mult de cea solidă; în lichide există o ordine la mică distanță, la aproximativ 3-4 diametre moleculare, dar agitația termică împiedică formarea unei rețele. Starea solidă adevărată are particulele componente prinse fie într-un cristal propriu zis, ceea ce determină forme geometrice vizibile macro sau microscopic, fie în agregate policristaline, ale căror cristale nu sunt perceptibile. Plasma este un gaz în care atomii se află în stare ionizată, ca urmare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
atomului sunt smulși unul sau mai mulți electroni, atomul rămânând încărcat pozitiv (ion), adică se produce ionizarea atomului. În funcție de temperatura la care are loc fenomenul de descompunere în părțile componente: fotoni, electroni, ioni pozitivi și atomi sau molecule neutre, adică particule libere, plasma este fierbinte sau rece. Plasma fierbinte se obține prin încălzirea gazului la temperaturi foarte mari, cuprinse între valorile 15 000o 70 000oK. Plasma rece se obține prin: iluminare cu radiații ultraviolete; iluminare cu radiații X; descărcare electrică în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
gaz variază cu temperatura. (p)Vm = cst = cst · T sau (p / T)Vm = cst = cst Această lege se mai numește și legea dilatării izocore. 1.1.1.1.4. Legea lui Avogadro În 1811, Amedeo Avogadro a emis ipoteza că particulele componente ale gazelor simple, ca hidrogen, oxigen, azot și clor, sunt molecule biatomice și nu atomi, dar în lipsa teoriilor despre legăturile între atomi, această presupunere nu a fost admisă la vremea respectivă. Jacques Alexandre Cesar Charles (1746 1823) Definiție. Volume
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt existența unei ordini la mică distanță între 18 molecule, atomi, ioni și numărul de coordinație care este întâlnit atât la solide cât și la lichide. Din cauza aranjării mai puțin compacte ca la solide, lichidul are densitatea mai mică. Între particulele unui lichid se pot forma legături ionice, metalice, de hidrogen, van der Waals. Datorită acestora pot apărea asociații formate din mai multe particule. 1.1.2.1. Căldura de vaporizare La presiune constantă, lichidele se vaporizează păstrându-și temperatura constantă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și la lichide. Din cauza aranjării mai puțin compacte ca la solide, lichidul are densitatea mai mică. Între particulele unui lichid se pot forma legături ionice, metalice, de hidrogen, van der Waals. Datorită acestora pot apărea asociații formate din mai multe particule. 1.1.2.1. Căldura de vaporizare La presiune constantă, lichidele se vaporizează păstrându-și temperatura constantă, deși pentru acest proces de vaporizare se consumă căldură. Exemplu: apa încălzită într-un vas deschis la presiune atmosferică începe să fiarbă la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
relativă ajunge la 80 86%. 1.1.3. Starea solidă Spunem că o substanță este în stare solidă atunci când are formă proprie și volum determinat din punct de vedere macroscopic. În realitate, substanțele solide se împart în funcție de aranjamentul intern al particulelor componente, în solide amorfe și solide cristaline. O clasificare mai nouă evidențiază alte două forme de existență a stării solide, solidele magnetice și solidele radioactive. 1.1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
particulelor componente, în solide amorfe și solide cristaline. O clasificare mai nouă evidențiază alte două forme de existență a stării solide, solidele magnetice și solidele radioactive. 1.1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor componente. Se întâlnește doar o omogenitate statistică. Starea solidă amorfă implică absența formelor geometrice proprii și o comportare asemănătoare cu lichidele față de acțiunea temperaturii. Starea lichidă amorfă este considerată ca fiind o stare lichidă subrăcită. 1.1.3.2. Starea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]