3,522 matches
-
invitată să interpreteze rolurile Liù, Lucia, Gilda, Mimì (Zürich) și Violetta Valéry (la Zürich și la Operă de Stat din Viena). În discografia Elenei Moșuc se regăsesc albumele solo "Au jardin de mon Coeur", "Mozart Portrait" și "Notre Amour" (cu partituri mai puțin cunoscute, inspirate din folclorul muzical românesc), dar și CD-uri precum "Stabat Mater" de Gualberto Brunetti (prima înregistrare mondială), "With Compliments" (arii din Händel, cu Orchestră de Cameră din Zürich). Cele mai noi discuri sunt înregistrările integrale "Schön
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
picturii, științelor și descoperirilor geografice, ci și o epocă în care muzica vocală s-a dezvoltat considerabil. Atunci a apărut muzica vocală polifonică (interpretarea pe mai multe voci). Compozițiile muzicale au devenit mult mai complexe, ajungându-se să se compună partituri pentru coruri cu un număr impresionant de soliști. Genurile preferate din acea perioadă erau messa, madrigalul (gen de obicei laic) și motetul. Perioada de apogeu a Renașterii în muzică a fost secolul al 16-lea, numit și "veacul de aur
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
divergențele dintre compozitor și director în chestiunile pecuniare. Nici relațiile divei Hortense Schneider cu Offenbach sau cu Léa Silly, interpreta rolului lui Oreste care-i devenise rivală pe planul artistic, nu erau armonioase. Certurile cu Hortense au provocat chiar scurtarea partiturii lui Oreste. Locul acțiunii: o piață din Sparta. În timpul sărbătorii lui Adonis la Sparta Elena este dornică să afle cât mai multe despre Paris și îl tot întreabă pe Calchas, mare preot și augur al lui Jupiter, dacă nu are
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
videoclipul oficial al coverului după piesa Titanium. La data de 16 iunie au început filmările pentru primul videoclip al albumului, album despre care Westerholt a menționat că va conține și țipete. La mijlocul lui mai, chitaristul Jeroen van Veen a înregistrat partiturile de bas pentru primele cinci cântece. La 12 iulie, formația a lansat un videoclip despre următorul album, fără însă a-i menționa numele. În următoarea lună formația a anunțat titlul primului single „Paradise (What About Us?)”, alături de un videoclip care
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
instrumentale decât în repertoriul vocal. Înregistrările sonore timpurii (de la începutul secolului XX) atestă folosirea abuzivă a efectului (alături de portamento), atât în muzica vocală, cât și în cea instrumentală; este epoca unei mari libertăți de interpretare, derogările de la indicația ritmică din partitură și anumite ornamente fiind executate după gustul fiecărui cântăreț sau instrumentist. Această practică a ieșit din uz în anii 1930-1940. Procedeul poate fi executat în două feluri, în funcție de posibilitățile tehnice ale instrumentului ales: glissando propriu-zis și glissando fals (en. "discrete
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
terminată de vechiul său prieten, Max Steiner. Din păcate, singurul său Oscar a fost câștigat după moartea sa, în primăvara anului 1957 pentru "Around the World în 80 Days", poate cea mai bună realizare a sa. Familia sa a donat partiturile și obiectele sale (inclusiv Oscarul sau) universității Brandeis din Massachussets, unde se află și astăzi. Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar înainte de a câștiga primul trofeu. De asemenea, este unul din cei doi compozitori (alături de Alfred Newman
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
pentru violoncel și orchestră, muzica pentru scenă și balet („Volpone” pentru Comedia Franceză, operă „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau seriale TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayatte
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
compus opera „Marius și Fanny”, după Marcel Pagnol, a cărei premieră a avut loc la Operă din Marsilia, în distribuție cu Roberto Alagna și Angela Gheorghiu, în rolurile titulare și Jean-Philippe Lafont, în rolul lui César. În 2008 a scris partitura comediei muzicale „Aventurile Rabinului Iacob” care s-a jucat în premieră la Palatul Congreselor din Paris, avându-i că interpreți pe Eric Métayer, Marianne James, Spike, Julie Victor. În iunie 2009, Vladimir Cosma a dirijat, în premieră mondială, în Biserică
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
i-a adus un debut neașteptat: când dirijorul orchestrei, care trebuia să conducă opera ""Faust"" de Charles Gounod, a fost, în seara respectivă, indisponibil, Comissiona, pe atunci în vârstă doar de 17 ani, a convins conducerea operei că el cunoaște partitura, făcându-și astfel debutul dirijoral alături de mama sa, care interpreta rolul "Margaretei". În 1949, se căsătorește cu dansatoarea Robinna, care îi va fi alături până la sfârșitul vieții. În 1950, Comissiona devine directorul muzical al Ansamblului de Stat Român, iar cinci
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
cântat la chitară „clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă), în lipsa unui instrument mai potrivit, se execută la chitară cu corzi de oțel, iar muzica contemporană se va executa la ambele, în funcție de indicațiile din partitură. La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibrația corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele acustice
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
inclus în programele de la Radio, iar casele de discuri Odeon și Columbia îi scoteau disc după disc. Columbia avea pe atunci sediul vizavi de Palatul Telefoanelor, dar pentru imprimări Cristian mergea la Viena. Nu-i lua mult să descifreze o partitură. Câteva piese le-a pus la punct în trenul București-Viena, apoi le-a imprimat, fără nici o ezitare, în timp ce alți interpreți făceau zeci de probe. I-a uluit pe managerii casei de discuri. Când i-a expirat contractul de la "Răcaru", Cristian
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
Teatrul, 3/1989) EU HOȚ, TU HOȚ, EI BANDIȚI (Invenția secolului), Martie 12, 1990, Teatrul "Maria Filotti", Brăila NOAPTEA MARILOR SPERANȚE, Mai 22, 1988, Teatrul dramatic "Bacovia", Bacău; Decembrie 21, 1989, Teatrul de stat, Sibiu; Mai 5, 1988, Televiziunea Română, București "Partitură complexă și greu de condus între melodramatismul înșelător al textului și patetismul ironic al viziunii, personajul Delia face parte din galeria de caractere foarte generoase cu actorul. Hiperbolizarea elementelor «melo» introduce în spectacol o paradoxală orchestrare de elemente din zona
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
UN VOCALIST ÎN IANUARIE 2003:IANCU COSMIN(EX-INFECTATOR.COM) cu care se colaborează la câteva concerte. Pentru înregistrarea albumului de debut intitulat: “STAGNANT” care conține 10 piese în limba engleză se apelează la serviciile unui muzician experimentat,pentru a susține partitura vocală pe câteva piese,în persoana lui OVIDIU “BULBUC” TAKACZ de la IMPLANT PENTRU REFUZ. Înregistrările au avut loc în perioada septembrie-februarie 2003-2004 în studioul “MOSQUITO” din timișoara,avându-l ca inginer de sunet pe MIREL CUMPANAS. Din ianuarie 2004 membrul
Stone Fixion () [Corola-website/Science/302665_a_303994]
-
expri- mare sublimată. Pictorul și-a definit de timpuriu, dar nu atît de simplu cum s-ar putea imagina, un profil artistic inconfundabil, o etică și o estetică a creației. Intelectualul rafinat, creator de personaje și situații dilematice în propria partitură de scri- itor, meloman discret dar asiduu, gestionează fără osten- tație o imagine jovială și uneori tandră, are devreme întîlni- rile ce pot marca un parcurs artistic. Expozițiile bucureștene ale confraților, propriile randesvous-uri artistice lasă loc unor consistente conversații cu
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
cultura vestică. Pe langă forme literare cum ar fi nuvelă, poezia, povești scurte sau dramă, PG conține și cărți de rețete culinare, lucrări de referință, reviste și periodice. Colecția PG conține și înregistrări non-text cum ar fi fișiere audio sau partituri. Mojoritatea lucrări sunt în limba engleză dar există un număr semnificativ de lucrări în germană, franceza, italiană, spaniolă, olandeză, finlandeză și chineză. De câte ori este posibil, lucrările Gutenberg sunt distribuite sub formă de fișiere text, în principal folosind setul de caractere
Proiectul Gutenberg () [Corola-website/Science/302428_a_303757]
-
fidelă a textelor ajunse până la noi. Se încheagă portativul nostru modern pe care iau loc, la început sub forma unor mici pătrate negre, iar cu vremea rotunjindu-se, notele semnificând înălțimi și durăte diferite, așa cum le vedem astăzi însemnate în partituri. Un călugăr benedictin, Guido d’Arezzo (991/992-dupa 1033), a jucat un rol de seamă în cristalizarea acestui sistem de notație. În estul Europei autoritatea religioasă ortodoxă nu a încurajat noul sistem de notație (neumele continuă să fie utilizate astăzi
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
ei și râsete răsunătoare. Popularitatea ei imensă s-a datorat muzicii accesibile, care exprimă în mod adecvat ideile năstrușnice ale lui Crémieux. De pildă transformarea deja în sine caraghioasă a lui Jupiter într-o insectă a fost ilustrată de o partitură care cerea rolului să-și interpreteze duetul cu Euridice bâzâind, denotând dealtfel altă lipsă de respect față de familia Bonaparte, care purta pe blazon o albină. Celebrul cancan caracterizează însăși lumea de apoi drept spațiu mundan, asociat vieții de noapte pariziene
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
a fost inspirat după ce și-a auzit mama exersând seara la pian - în special lucrări de Chopin și Beethoven - și a compus prima sa compoziție pentru pian la vârsta de cinci ani, un "Galop indian" care a fost scris pe partitură de mama sa. La vârsta de șapte ani a învățat să joace șah. La fel ca și muzica, șahul va rămâne o pasiune pentru Prokofiev și a devenit prieten cu campionul mondial la șah José Raúl Capablanca, pe care l-
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
1835 un succes notabil la Opera din Paris. Acesta i-a dat probabil din când în când lecții de compoziție. Asemeni preceptorului său, care era și dirijor șef al operei pariziene, Offenbach a învățat în curând pe de rost toate partiturile pieselor în vogă. Plictisit până la urmă și de sarcinile care-i reveneau în orchestră, tânărul muzician era mereu pus pe șotii, ceea ce i-a adus adeseori scăderi usturătoare de salariu. Cu firea lui veselă și-a făcut repede un cerc
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
scrie critici muzicale. Situația materială a familiei sale i se prezenta însă în culori atât de sumbre, încât i-a destăinuit în acea perioadă unei surori intenția de a emigra în America. Temerile compozitorului au fost spulberate de preluarea unei partituri ale sale de către mai tânărul coleg de breaslă Florimond Ronger (Hervé) (1825-1892) în repertoriul teatrului său de varietăți "Les Folies-Nouvelles", unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene, "La Gargouillada". Încurajat de succesul noii sale
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
norocul să primească de la celebrul muzician, care tocmai nu avea bani la el, niște note scrise în grabă pe un petic de hârtie și intitulate ad-hoc "Polka cerșetorilor". Ulterior compozitorul a aflat cu uimire că acel om sărman nu vânduse partitura primului editor întâlnit pentru 100 de franci, așa cum fusese îndemnat, ci a așteptat cea mai bună ofertă, câștigând astfel 1000 de franci și păstrându-și drepturile asupra interpretării acelei melodiei. Din păcate, Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
în repertoriul tuturor teatre de operă din Europa Centrală și era așteptat ca orice companie plecând în turneu să o aibă în repertoriu. În anul 1888 numai la teatrele de operă din nordul Germaniei au avut loc 900 de reprezentații. Partitura a fost tipărită în repetate rânduri, ajungând în 1893 la cea de-a 53-a ediție. Dacă opera a avut succes la public, ea era mult mai puțin apreciată de dirijori și muzicologi. Dirijorul Karl Böhm o descria ca fiind
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
din cadrul “Universității Spiru Haret” din București. Creația sa muzicală cuprinde un număr de peste cinci sute de melodii de muzică ușoară, majoritatea făcând parte din programele de Radio și Televiziune, fiind editate pe CD-uri, casete sau discuri vinyl. A semnat partituri muzicale pentru filme artistice de lung metraj, filme muzicale, muzicaluri pentru copii și tineret, show-uri de televiziune, muzică pentru copii, spectacole de revistă, operetă, etc. Compozitorul a recunoscut însă că a scris "câteva" piese corale închinate partidului, fără texte
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
lecții de pian de la mama sa la vârsta de nouă ani. În câteva ocazii a demonstrat o abilitate remarcabilă de a ține minte tot ceea ce mama sa a interpretat la lecția precedentă și interpreta altă muzică decât cea aflată pe partitura din fața sa. În 1918 a compus un marș funebru în memoria a doi lideri ai Partidului Constituțional Democratic, uciși de marinari bolșevici. În 1919, la vârsta de doar 13 ani, a fost admis la Conservatorul din Petrograd, la acea vreme
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
au fost interzise. În 2004 muzicologul Olga Digonskaia a descoperit un depozit de manuscrise Șostakovici la Muzeul de Stat de Cultură Muzicală „Glinka” din Moscova. Într-un dosar de carton se aflau „300 de pagini de schițe muzicale, piese și partituri” în manuscrisul lui Șostakovici. Un prieten al compozitorului a mituit-o pe servitoarea lui Șostakovici să îi livreze în mod regulat conținutul din coșul de gunoi al biroului lui Șostakovici în loc să îl ducă la gunoi. O parte din aceste hârtii
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]