3,343 matches
-
în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la Patriarhia Română. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
mult mai lungă. Se obișnuia ca domnii și boierii mai înstăriți să facă donații mănăstirilor în bunuri sau în moșii. Cu timpul, veniturile mănăstirilor s-au transformat din resurse necesare desfășurări activității de cult în simple surse de venit pentru patriarhiile și mănăstirile cărora erau închinate. Obligațiile către administrația Țărilor Române erau ignorate. Călugării străini beneficiau de un statut care-i scotea de sub incidența legilor românești. Ei acumulaseră, pe diverse căi, averi impresionante. Cu toate că Regulamentul Organic a introdus obligativitatea plății dărilor
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
către stat în proporție de un sfert din veniturile realizate, măsura a rămas literă moartă din cauza refuzului călugărilor greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Imperiul Rus și Imperiul Otoman îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol. Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstirești. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuțiilor către stat, guvernul român și-a manifestat
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
Hagia Sophia (din greacă de la Αγια Σοφια, "Aghia Sofia", „Sfânta Înțelepciune”) a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Istanbul, Turcia. Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Roma, construită în secolul al XVI-lea, a întrecut imensitatea ei. Se spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
va converti la creștinism. Vladimir a considerat că o căsătorie cu o prințesă bizantina merită orice efort. A fost botezat și s-a căsătorit cu Anna. Creștinismul a devenit religia oficială a statului rus, Biserica Rusă punându-se sub autoritatea Patriarhiei din Constantinopol. Vladimir trimite împăratului 6000 de soldați, aceștia fiind înrolați într-un corp permanent denumit Gardă Varegă. Ultima campanie a fost pregătită pentru recucerirea Siciliei. O mare armata a fost adunată în Italia, formată din vandali, turci, varegi (vikingi
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
lărgit prin decretele din 1830 și 1833 controlul lui Miloš Obrenović asupra unor noi teritorii și a transformat Șerbia într-un principat suveran, iar pe liderul acestuia într-un principe ereditar. A fost înființată Mitropolia Sârbă a Belgradului, independentă față de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Atât turcii cât și sârbii au recunoscut Imperiul Rus drept garant al autonomiei noului principat. Miloš Obrenović s-a tratat în stațiunea din comuna Vâlcele. Drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului cu apele minerale de acolo, în anul
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
domnului Petru Mușat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Mușat, egumen al Mănăstirii Neamț și rudă cu domnitorul, ca episcop al Cetății Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenică refuză să-l recunoască. Abia la 26 iulie 1401, la stăruința domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca întâistătător în scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava. În anul 1402, voievodul Alexandru cel
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenică refuză să-l recunoască. Abia la 26 iulie 1401, la stăruința domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca întâistătător în scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava. În anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă și așezat aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou într-o raclă ferecată cu argint. După cum precizează Misail Călugărul
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
cu domiciliul obligatoriu, el a continuat să facă hirotonii, noaptea în secret, la Mănăstirea Copăceni din apropierea Bucureștiului. IPS Galaction i-a acordat rangul de arhimandrit ieroschimonahului Glicherie. În anul 1956, în urma încercărilor nereușite de a convinge vreun episcop din Sinodul Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive de sănătate, el a reușit să-i hirotonească ca episcopi pe arhimandritul Evloghie Oța (†1979), pe ieromonahul Meftodie
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
încă numiți, iar teritoriul era administrat ca provincie separată. După stingerea dinastiei thuringiene cu centrul la Weimar după moartea markgrafului Ulric al II-lea din 1112 (este posibil ca el să fi renunțat la poziție încă din 1107 sau 1108), patriarhii de Aquileia au preluat guvernarea teritoriului, în pofida rezistenței casei de Sponheim, care trecuse la conducerea Ducatului de Carintia de la 1122. Patriarhii au divizat teritoriul în câteva puternice fiefuri, dintre care cele mai proeminente erau cele ale conților de Andechs (ulterior
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
formată în special din birocrați și colectori de taxe, care au căpătat rapid o reputație proastă pentru corupție și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci. Consolidarea puterii otomane a fost urmată de două curente distincte de migrație elenă. Primul a
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Moldova este recunoscută în spectrul politic al epocii ca o țară romaneasca. In unele izvoare ea este numită Valahia Minor, pentru a fi deosebita de Valahia Maior, statul romanesc dintre Carpați, Dunăre si Marea Neagră. În vremea lui Alexandru cel Bun, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol după câțiva ani de negocieri, în 1401 recunoaște Mitropolia Moldovei.
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
interioare la Mogoșoaia, Golești și Buftea. O parte din secvențe au fost filmate la Palatul domnesc de la Mogoșoaia și la Mănăstirea Suzana (unde călugărițele au cazat gratis echipa de filmare și le-au gătit actorilor și personalului tehnic, cu aprobarea Patriarhiei Române). Regizorul a afirmat că toți caii de care dispunea Studioul Cinematografic București fuseseră repartizați lui Sergiu Nicolaescu pentru a fi folosiți în coproducția româno-franceză "Dacii" (1967). Caii din filmul "Haiducii" au fost obținuți cu sprijinul șefului Securității din regiunea
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
megas logariastēs" () supraveghea "departamentele religioase" (, "euagē sekreta"), adică domeniile imperiale și bisericești. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, "logothetēs tōn sekretōn" a devenit "megas logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
obicei tradiția evreiască Biserica a devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini, fiind atestat în acest sens încă din secolul al IV-lea, întrucât este considerat de ei a fi locul învierii lui Isus. Astăzi, biserica este și catedrala Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului, biserica fiind însă controlată împreună de mai multe biserici creștine și instituții laice într-un aranjament complex rămas neschimbat de multe secole. Astfel, biserica este locul unde se țin slujbe religioase atât de bisericile ortodoxe răsăritene
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
fost organizate ca posesiunile private ale sultanului otoman. Bulgarii au plătit mai multe taxe în mod regulat: o zecime ("yushur"), un impozit teren ("ispench"), o taxă privind comerțul și așa mai departe. Sultanul l-a pus pe Patriarhul Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin ortodoxe din imperiul său. Patriarhia independentă bulgară a fost suprimată, iar Patriarhul Constantinopolului a preluat controlul Bisericii bulgare. Aceasta a fost una dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei otomane. Deoarece puțini
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
multe taxe în mod regulat: o zecime ("yushur"), un impozit teren ("ispench"), o taxă privind comerțul și așa mai departe. Sultanul l-a pus pe Patriarhul Ecumenic al Patriarhiei de Constanstinopol ca lider al popoarelor creștin ortodoxe din imperiul său. Patriarhia independentă bulgară a fost suprimată, iar Patriarhul Constantinopolului a preluat controlul Bisericii bulgare. Aceasta a fost una dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei otomane. Deoarece puțini din afara bisericii erau alfabetizați, poziția dominantă a clerului grec a condus la
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
în 1971 și preot în 1972. A activat în Arhiepiscopia Atenei ca preot și director al Secției pentru Tineret în perioada 1987-1995. A predat limba greacă și a ținut cursuri de etică ortodoxă la Școala Teologică Sf. Ioan Damaschinul a Patriarhiei Antiohiei din nordul Libanului timp de mai multe semestre. A fost ales ca mitropolit de Nafpaktos și Hagios Vlasios în 1995. Scriitor prolific, a publicat mai mult de 60 de cărți în limba greacă. Mai multe dintre ele au fost
Hierotheos Vlachos () [Corola-website/Science/324047_a_325376]
-
special al deciziilor care trebuie luate", se va trimite hotărârea Comisiei de educație a Parlamentului român pentru dezbatere. După decizia CNCD a fost pe deplin publicată, Ministerul a emis un comunicat declarând că nu va pune în aplicare decizia CNCD. Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a emis un comunicat de presă pe 23 noiembrie 2006 a criticat decizia CNCD că un atac la "libertatea de religie". Comunicatul arată că "prezenta simbolurilor religioase în școli nu este rezultatul unei impuneri, ci mai degrabă
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
vechea catedrală din Aquileia, a atacat și jefuit Grado, și, cu toate că ulterior, la intervenția statului venețian, Statul papal a reconfirmat demnitatea patriarhuluii de Grado, acest oraș nu și-a mai revenit, deși a continuat să fie sediu patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului a fost transferat
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
nelimitat, deși interior nouă. Nu m-ați întrebat pentru care motiv anume erau condamnați cei doi prieteni ai mei și m-am ferit și eu să vă pun în temă. Se aflau acolo fiindcă aderaseră la un curent spiritual împotriva patriarhiei comuniste" " ( Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 - pg. 101) Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 Petre Pandrea, "Călugărul alb",Ed. Vremea,Buc
Sebastian Dediu () [Corola-website/Science/326555_a_327884]
-
-i ajuta pe toți, a purces cu binecuvântarea P.S. Nicolae Popovici, la spovedania în comun (cu dezlegările de rigoare). La acuzațiile că spovedește în bloc, Părintele răspundea: "“Și diavolul fură sufletele tot în bloc!” A fost însă un motiv pentru Patriarhie de a-l considera necanonic și la ordinul organelor de represiune ale statului (și chiar ale celor de la Moscova), încep presiunile asupra Părintelui Ioan și a Mănăstirii Vladimirești. Episcopul de Galați îl somă să nu mai slujească, să nu mai
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
fost eliberat din închisoare, dar urmărit în continuare, deveni ținta unor calomnii și scenarii compromițătoare. În această atmosferă tensionată, obosit și decepționat sufletește, a început sa se preocupe de revenirea în cler. A facut zilnic următoarele drumuri: la Sfintele Moaște, Patriarhie și Securitate, rugându-se și la Dumnezeu și de puternicii zilei. Patriarhul Justinian însă rămânea ferm pe poziția lui, dând vina pe Securitate, iar aceasta pe Patriarhie. În sfârșit, pe 26 iunie 1979 (ziua de naștere) după 24 de ani
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]