47,342 matches
-
se putea Îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz, după o zi de singurătate și plictiseală. Nu poți respecta un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame de ras uzate. Odaia era la fel de incomodă ca un lagăr de tranzit iar locatarul ei, fiind În trecere, nu dorea să schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice om trebuie s-o trăiască mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna pe un perete. Nu știu de ce, dar cred că locuiam acolo, deși asemenea locuință nu e pe gustul meu... Îmi pare rău, văd că nu-mi amintesc decît emoții și stări sufletești, nu fapte! Nu face nimic, zise detectivul. — E ca și cum ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și privirea asupra peretelui, Beavis căscă o gură mare, cu niște dinți lungi, ce se Închiseră ca o capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe un ochi. — Alo! Cine-o acolo? Întrebă ea. Cei trei bărbați din Încăpere stăteau nemișcați, ținîndu-și răsuflarea. Deodată, doamna Bellairs păru să-și vină În fire, ca și cum și-ar fi dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
țineai arma, zise Rowe. — Acum ne putem Înțelege omenește. SÎntem amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins de poliție chiar În port. — Dar știind că tot o să mor, aș putea, nu-i așa, să fac un masacru! N-ar fi deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci de ani de viață! Pentru a face loc unei asemenea experiențe ar fi trebuit să-și spargă coșul pieptului! Privirea lui Rowe Înregistra un anunț de pe perete: „Consultații particulare Între orele...“ Undeva la marginea conștiinței, artileria antiaeriană bubuia mereu. Apoi auzi vocea lui Hilfe: — Groaznic, spui? Nicidecum. Mai degrabă de o importanță capitală. — Nu-ți pot da revolverul, răspunse Rowe clătinînd trist din cap. Deodată, Hilfe izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de rarități pe policioară. Se Întorcea iarăși acasă, pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie de lîngă Marble Arch, În barul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
formula morții pe care acesta i-o concepuse? În cursul ultimelor săptămâni de viață, Vaughan nu s-a gândit la nimic altceva decât la moartea ei, o încununare de răni înscenate de el cu devotamentul unui mareșal al curții regale. Pereții apartamentului său de lângă studiourile de filmare din Shepperton erau ticsiți cu fotografiile pe care le făcuse în fiecare dimineață prin teleobiectiv, de pe podurile pietonale de deasupra autostrăzilor ce duceau spre vest și de pe acoperișul garajului cu mai multe etaje al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui zăcea sub girofarurile poliției la baza podului rutier, învăluit într-o fină dantelărie de sânge. Pozițiile frânte ale picioarelor și ale brațelor sale, geometria însângerată a feței, păreau să prodieze fotografiile cu răni provocate de accidente care-i acopereau pereții locuinței. M-am uitat în jos pentru ultima dată la prohabul lui uriaș, năpădit de sânge. Optsprezece metri mai încolo, sub luminile rotitoare, actrița atârna la brațul șoferului. Vaughan visase să moară în momentul orgasmului ei. Înaintea morții sale, Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum se ciocnesc de blocurile-țintă de ciment. Mai târziu, în apartamentul lui, Vaughan a rulat cu încetinitorul înregistrările coliziunilor de încercare făcute chiar de el. Șezând în întuneric pe perne puse direct pe podea, am urmărit impacturile mute pâlpâind pe peretele de deasupra capetelor noastre. Acele secvențe repetate mai întâi mă calmau, după care mă excitau. Conducând singur pe autostradă în lumina galbenă a becurilor cu sodiu, m-am închipuit la volanul acelor vehicule aflate la un pas de coliziune. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ultimul orgasm forțat cu Catherine, la sperma leneșă împinsă în vaginul ei de penisu-mi plictisit. Peste profilurile corpului ei prezidau acum puternicele emoții metalizate generate de visele tehnologice pe care le împărțeam. Elegantele guri de aerisire acoperite cu aluminiu din pereții secției de radiografie mă chemau la fel de ademenitor precum cele mai calde orificii organice. - Bun, ești gata. Îmi puse o mână puternică sub spate și mă ridică în capul oaselor, stând cu corpul aproape de al meu așa cum ar fi stat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe după camion pe banda a doua. Am lăsat din mâini broșura companiei de închirieri auto și m-am uitat prin gardul perimetrului la pistele de rezervă pustii ale aeroportului. O pace necuprinsă părea să stăpânească cimentul sfărâmat și iarba neîngrijită. Pereții mari de sticlă ai clădirilor terminalului și parcările supraetajate din spatele lor aparțineau unui domeniu fermecat. - Închiriezi o mașină... pentru cât timp? - O săptămână. O să fiu lângă aeroport. O să mă poți ține sub observație de la birou. - Să știi c-o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toată zona care definea peisajul vieții mele era acum mărginită de un orizont artificial continuu, alcătuit din parapetele și terasamentele înalte ale autostrăzilor și din încrengătura lor de drumuri de acces și sensuri giratorii. Acestea împrejmuiau vehiculele aflate jos ca pereții unui crater cu diametrul de mai mulți kilometri. Tăcerea stăpânea încă peisajul. Ici și colo, un șofer se foia nervos la volan, blocat în căldura soarelui; și-am avut brusca impresie că lumea se oprise. Rănile de la genunchi și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi țineam ochii ațintiți în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate. Într-un fel, îl înrolasem deja pe Vaughan în vânătoarea mea confuză. Stăteam pe benzile aglomerate de trafic ale podului rutier, unde pereții de aluminiu ai autocarelor aeroportului ascundeau vederii cerul. Pe când priveam platformele de ciment aglomerate ale autostrăzii din veranda noastră, iar Catherine ne pregătea primele băuturi de seară, îmi dădeam seama că, fără îndoială, cheia acestui imens peisaj metalizat se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prea important. Apoi, scuturând din cap pentru a înlătura asocierea: Un laborator guvernamental mare nu e dotat să facă față unui asemenea lucru; nici din punct de vedere psihologic, nici din orice alt punct de vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse pe banchete printre tăvițele emailate erau sute de fotografii. Podeaua din jurul aparatului de mărit era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare, arătând contururile defocalizate ale polițiștilor și infirmierilor iritați, certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele portrete emblematice ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale aripilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apunea deasupra periferiilor vestice ale Londrei. Stopurile de frână pâlpâiau în aerul serii, strălucind în uriașa masă a caroseriilor de celuloză. Vaughan ședea cu un braț scos pe geamul pasagerului. Lovea portiera nerăbdător, izbind cu pumnul în tăblie. În dreapta noastră, peretele înalt al unui autobuz supraetajat al liniilor aeriene forma o mare de chipuri. Pasagerii de la geamuri păreau șiruri de morți care se uitau în jos la noi din galeriile unui columbar. Enorma energie a secolului XX, suficientă să împingă planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]